Prima Pagina » Sanatate A-Z » Radiologie » Examene Radiologice cu Substante de Contrast

Examene Radiologice cu Substante de Contrast

Examene Radiologice cu Substante de Contrast

Pentru ca un organ sa iasa in evidenta, trebuie ca acel organ sa aiba o capacitate proprie mai mare sau mai mica de absorbtie pentru razele Rontgen.

Sunt insa organe, care, datorita absorbtiei asemanatoare razelor Rontgen, sunt invizibile la examenul obisnuit. Aceste organe nu pot fi puse in evidenta decat daca vom putea crea, cu mijloace artificiale, contrastul necesar. Acesta se realizeaza cu ajutorul substantelor de contrast care pot diminua opacitatea (exemplu: aerul filtrat, CO2) sau care maresc opacitatea, cum sunt substantele de contrast iodate sau sulfatul de bariu.

Sulfatul de bariu permite vizualizarea aparatului digestiv, fiind insolubil si bine tolerat. Substantele de contrast iodate (compusi oganici cu iod) pot fi solubile sau insolubile in apa. Cele solubile in apa pot fi administrate prin injectarea in vena, pentru efectuarea de urografii, colangiografii, angiocardiografii, sau in artere, pentru arteriografii. Unele sunt introduse direct in uretra, vezica, ureter (uretrografie, cistografie, pielografie retrograda, histerosalpingografie).

Compusii cu iod insolubil sunt administrati fie oral, pentru diagnosticul cailor biliare, fie sunt injectati in diferite cavitati ale organelor. Mentionam mai jos examenele radiologice mai uzuale care folosesc substante de contrast.

Urografia intravenoasa consta in evidentierea radiologica a aparatului urinar prin injectarea intravenoasa a unei substante iodate renotrope (Odiston, Urografin). Bine condusa, urografia intravenoasa permite investigarea completa a aparatului urinar de la nefron pana la uretra, atat in ceea ce priveste aspectele morfologice, cat si cele functionale. Urografia intravenoasa minutata este utilizata pentru punerea in evidenta a ischemiei renale. Substantele de contrast iodate, dozate corespunzator pe kilocorp, se injecteaza rapid (4-6 sec). Radiografiile se executa rapid – la 30 secunde 1, 2, 3, 5 minute pana la 90 – 120 de minute.

Colecistografia permite evidentierea veziculei biliare si a cailor biliare. Substanta de contrast poate fi administrata per os sau intravenos. Colecistografia orala ramane metoda de electie pentru examenul morfologic si functional al veziculei biliare, exactitatea rezultatelor purtand merge pana la 90 – 98%. Colecistografia intravenoasa se utilizeaza pentru studiul hepatocoledocului, al sindromului postcolecistectomie, precum si in cazurile in care nu se poate face colecistografia per os sau aceasta este negativa.

Colangiografia intravenoasa, care provoaca spasmul sfincterului Oddi cu morfina, permite si studiul cailor biliare intrahepatice, alaturi de cel al cailor extrahepatice.

Splenoportografia este utilizata pentru studiul axului vascular splenoportal, cat si pentru hepatografia ce o realizeaza in faza de intoarcere. Ea ne ajuta sa precizam, de multe ori, etiologia sindromului de hipertensiune portala.

Angiocardiografia consta in radiografierea cordului si vaselor principale dupa opacificarea lor. Substanta opaca cu concentratie in jur de 70% este introdusa prin injectare sau cateterismul venei cubitale sau jugulare, in cantitatea totala de aproximativ 1 ml/kilocorp. Se pot executa cu aparatele moderne radiografii in doua planuri, perpendiculare intre ele cu mai mult de 10 imagini/secunda. Variante ale acestei tehnici constau in introducerea intracavitara a substantei de contrast iodate prin cateter sau punctie intracardiaca.

Aortografia permite reprezentarea aortei de la origine pana la ultimele ei ramuri prin opacificarea sa cu substante de contrast iodate, injectate fie la radacina aortei prin cateter, in aorta toracica sau abdominala prin punctie sau retrograd, fie printr-o artera brahiala, mai ales la copii.

Bronhografia este metoda de explorare a bronhiilor, dupa opacifierea lor cu o substanta de contrast. Ea ne da informatii pretioase morfologice si functionale asupra bronhiilor, cat si a teritoriului pulmonar respectiv.

Histerosalpingografia (HSG) este o metoda radiologica care pune in evidenta cavitatile uterotubare prin injectarea, in interiorul uterului si a trompelor, a unor substante radioopace. Ea clarifica cazuri ginecologice dificile, si rezolta problema diagnosticului sterilitatii la femei, determinata de obliterarile tubare.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 1 martie, 2013, 12:55 Afisari: 83

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *