Prima Pagina » Sanatate A-Z » Pneumologie » Explorarea Functiei Respiratorii

Explorarea Functiei Respiratorii

Pentru explorarea functiei respiratorii se folosesc metode clinice, radiologice, spirometrice si chimice.

Metode clinice

  • urmarirea ritmului respirator: Accelerarea sa de durata sugereaza si o insuficienta respiratorie;
  • amplitudinea respiratorie: Indicele Hirtz (diferenta dintre perimetrul toracic in respiratie si expiratia profunda) este normal de cel putin 7 cm. Micsorarea acestui indice sugereaza o tulburare a functiei respiratorii;
  • timp de apnee: La individul normal oprirea respiratiei (apneea) poate fi de 30 secunde in expiratie si de 40 secunde in expiratie.O durata mai scurta poate fi datorata unei insuficiente respiratorii;
  • cianoza, uneori tot o tulburare a functiei respiratorii si se traduce prin coloratie violacee a pielii si mucoaselor datorita prezentei in capilarele sanguine a unei mari cantitati de Hb redusa ( peste 5 g%). Hb redusa creste pe seama sangelui arterial in : oxigenarea pulmonara insuficienta (fibroza pulmonara, emfizem pulmonar, astm bronsic ) si in malformatii cardiace congenitale. Cianoza care apare in aceste tulburari se numeste cianoza centrala, cianoza care apare ca urmare a cresterii Hb redusa in sangele venos, poarta denumirea de periferica, pentru ca aici procesul se petrece la periferie, sangele cedand o cantitate mare de oxigen tesuturilor.

Asistenta medicala are obligatia sa urmareasca bolnavii, sa aprecieze si sa semnalizeze aparitia cianozei. Aceasta poate fi discreta, cand se evidentiaza la lobii urechilor si la extremitatea degetelor, sau marcata , cand apare la nas, buze si in jurul ochilor si intensa, cand acopera toata fata, inclusiv limba.

Metode radiologice

La examenul radiologic, in inspiratie profunda, diafragmul trebuie sa coboare cu cel putin 8-10 cm. Reducerea acesti valori arata o reducere a valorii functionale a plamanilor.

Metode de explorari functionale

Aceste metode trebuie sa :

  • Obiectiveze insuficienta respiratorie neomogena.
  • Aprecieze atat tipul si gradul insuficientei, cat si mecanismul perturbat, inclusiv cauza generatoare.
  • Usureze stabilirea unei conduite terapeutice si sa anticipeze un prognostic.

Obiectivitatea insuficientei respiratorii se face prin :

  • determinarea Sa HbO2 (saturatie Hb cu O2 ) sau a PaO2 (presiunea partiala a O2) din sangele arterial. Valoarea normala a SaHbO2 este mai mare sau egala cu 95% si se realizeaza prin metoda oximetriei directe, pe sangele prelevat din artera, la adapost de aer. Valoarea normala a Pa O2 este de 91 mm Hg. Scaderea sub 95% a SaHbO2 si sub 91 mm Hg a Pa O2 exprima hipoxemie si obiectiveaza insuficienta respiratorie;
  • determinarea PaCO2 (presiunea partiala a CO2 in sangele arterial) a carei valoare normala este de 40 plus ± 2 mm Hg;
  • determinarea pH prin metoda electrometrica cu ajutorul unor aparate numite pH-metre ; o scadere a pH sub 7,35-limita inferioara a normalului – obiectiveaza acidoza respiratorie.

Explorarea Functiei RespiratoriiTipul si gradul insuficientei si mecanismului perturbat se apreciaza prin numeroase metode cum sunt: spirometria, spirografia, analize de gaze. Dintre mecanismele alterate cel mai frecvent explorat este ventilatia.

Ventilatia este apreciata prin numeroase teste: volumele si capacitatile pulmonare, debitele ventilatorii de repaus si de varf. Metodele curente, spirografia si spirometria, utilizeaza ca aparatura spirografele si spirometrele.

Spirometrul este alcatuit dintr-un cilindru gradat comunicand cu exteriorul printr-un tub de cauciuc prin care sufla pacientul. Cilindru gradat este cufundat intr-un cilindru mai mare plin cu apa. Aerul expirat face ca cilindru sa se ridice deasupra apei, putandu-se citi pe el volumul de aer.

Spirograful foloseste acelasi principiu, dar permite inregistrarea miscarilor respiratorii. Volumele si capacitatile pulmonare care formeaza valorile respiratorii sunt:

  • volumul curent (VC=500ml);
  • volumul inspirator de rezerva, numit si aer complementar (VIR=in medie 2000 ml);
  • volumul expirator de rezerva (VER=1500 ml);
  • capacitatea vitala (CV=3600-4000 ml).

Pe langa acestea mai exista volumul rezidual (VR=cca.1500 ml); capacitatea totala (CT); adica suma CV si a VR (CV+VR); capacitatea inspiratorie (CI), adica suma VC+VIR; capacitatea reziduala functionala (CRF), care reprezinta cantitatea de aer care ramane in plaman in timpul respiratiei normale, constand in VER si VR. Aceste constante exprima limitele intre care se desfasoara procesul ventilator; scaderea lor, in special a CV confirma restrictia pulmonara.

Capacitatea vitala

Scaderea cu 20% a valorii ideale este patologica, la scaderea cu 40% apare dispneea. In compozitia sa intra VC,VER,VIR. Desi este un test statistic, cand valoarea ei scade sub 1500 ml, arata o disfunctie ventilatorie restrictiva. Scaderea apare in afectiuni care micsoreaza mobilitatea cutiei toracice ( toracoplastii)si in reducerea directa sau indirecta a parenchimului pulmonar (lobectomii, astm bronsic).

Dintre celelalte volume si capacitati, volumul rezidual este extrem de important pentru diagnostic: cresterea in obstructii (stenoze) bronsice , mai ales cand obstacolul intereseaza branhiile. Este crescut si in emfizemul pulmonar.

Debitele ventilatorii si testele de dinamica ventilatorie exploreaza modalitatea in care sunt utilizate volumele si capacitatile pulmonare in timp. Astfel:

  • volumul respirator sau debitul ventilator de repaus (DVR) reprezinta cantitatea de aer ventilat de plaman intr-un minut in conditie de respiratie linistita. DVR este de 6-8 l /minut (16×500) rezultand din inmultirea numarului respiratiilor pe minut cu CV;
  • debitul respirator maxim (DRM) reprezinta volumul maxim de aer care poate fi respirat intr-un minut. Este foarte important pentru aprecierea functiei respiratorii. Se calculeaza dupa formula VEMS x 30.
  • Volumul respirator maxim pe secunda (VEMS) reprezinta testul de baza al ventilatiei si arata gradul de permeabilitate bronsica si elasticitatea alveolara, deci disfunctiile obstructive, spastice sau organice.

Debitul respirator maxim DRM este una dintre cele mai valoroase probe ale functiei pulmonare. Normal, variaza intre 100-140 l/minut, la barbati 80-100 l/minut la femei. Marcheaza limita superioara a posibilitatilor vebntilatorii si este functie de frecventa si amplitudine. Frecventa optima este de 80-90 l/minut. Reducerea DRM poate fi determinata fie de reducerea CV, fie de scaderea VEMS-ului.

VEMS are valoarea normala de peste 70% din CV. Scaderea sub aceasta limita exprima o disfunctie distructiva, provocata fie de o permeabilitate bronsica alterata, fie de o elasticitatea pulmonara reduse.

In vederea stabilirii unei conduite terapeutice sau pentru anticiparea unui prognostic, explorarea functionala furnizeaza prin probele farmacodinamice bronhomotorii (dilatare si constrictoare) si printre alte examene de specialitate cum sunt: bronhospirografia (explorarea ventilatorie unilaterala a plamanilor ), pneumoangiografia.

Probele farmacodinamice urmaresc depistarea unor tulburari in motricitatea peretilor arborelui bronsic. Sunt folosite, in special, pentru diagnosticarea formelor latente de astm bronsic. Materialele necesare sunt : spirograf, substanta bronhoconstrictoare sau bronhodilatatoare, trusa de urgente in caz de crize de dispnee.

Testul bronhoconstrictor

Testul bronhoconstrictor se efectueaza cu acetilcolina 1%, histamina 1% administrata sub forma de aerosoli. Se administreaza bolnavului acetilcolina 1% timp de 30 secunde (dupa unii 3 minute), se face foarte prudent, bolnavul trebuie urmarit cu atentie pentru ca poate face criza dispneica, ceea ce impune a se administra imediat aerosoli cu Alendrina sau alt derivat similar.

Testul bronhodilatator

Testul bronhodilatator este cel mai des intrebuintat. Dupa terminarea VEMS-ului, se administreaza bolnavului Alendrina 1%( sau una din substantele amintite mai sus , prin aerosoli, timp de 3 minute, sau sub forma de spray, 2 pulverizari). Se determina din nou VEMS-ul , fie imediat, fie dupa o pauza, in functie de timpul de eficienta maxima a preparatului bronhodilatator intrebuintat.

Interpretare:

  • in cazul testului bronhiconstrictor testul este pozitiv daca VEMS-ul scade cu mai mult de 10-15 fata de valoarea initiala (raspuns farmacodinamic bun) bolnavii astmatici raspund pozitiv acestei probe. La acestia VEMS-ul scade cu peste 20%(raspuns farmacodinamic foarte bun);
  • in cazul testului bronhodilatator, testul este pozitiv daca VEMS-ul creste cu peste 20% (raspuns farmacodinamic bun) la astmatici si bronsici creste cu peste 20% (raspuns farmacodinamic foarte bun).

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 27 decembrie, 2012, 12:01

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *