In tratamentul intern, este indicat consumul unor infuzii de coada soricelului, coada calului, marar, cicoare, urzica vie si anghinare, decocturi din radacini de tataneasa, cerentel, pir, papadie, rizomi de revent, frunze uscate de alun, vita de vie, coaja de crusin, tincturi din coji brune de castane salbatice (10 picaturi/zi in ceai de coada soricelului, intr-o cura de 20 de zile), radacini de urzica vie (o lingurita tinctura/zi in ceai de coada calului baut inainte de culcare). Foarte eficient este uleiul brut extras din fructe uscate de ienupar (prima zi 4 picaturi, ziua a doua 5 picaturi si crestere pina la ziua a 15-a, cind se vor administra 18 picaturi; urmeaza o descrestere pina in ziua 29, cind se ajunge la 4 picaturi). Un alt remediu este griul fiert in apa pina ce plesnesc boabele, apoi fiert in lapte citeva minute. Se consuma o cana pe zi (cite jumatate la prinz si seara), facind o cura de 6 saptamini.

In cazul hemoroizilor, tratamentele externe sint absolut necesare. Dl prof. Milica recomanda bai de sezut cu fierturi din frunze de nuc, coada calului, tataneasa, traista ciobanului, nalba, scoarta de stejar sau de salcie, muguri zdrobiti de plop negru, decoct din usturoi (10 capatini necuratate si zdrobite la 500 ml apa; baia poate fi reincalzita si folosita de 4-5 ori, avind efect in retragerea imediata a hemoroizilor externi). Se mai pun comprese cu decoct (fiertura) din scoarta de pe ramuri tinere de alun sau de stejar, radacini de iarba mare sau de bujor, frunze de mur sau de soc si cataplasme cu frunze terciuite de varza, praz sau de sfecla rosie si pasta de cartofi cruzi acoperind zona anala. Deosebit de eficiente, spune dl prof. Milica sint unguentele din galbenele si frunze de aloe sau propolis unguent (20 la suta in vaselina), pentru ungerea rectului de doua ori/zi, timp de 14 zile.

De cele mai multe ori, hemoroizii sint insotiti de fisuri anale.  Acestea sint ulceratii in tesutul epitelial, cu pozitii radiare, la capatul canalului anal, producind dureri si mincarimi, mai ales noaptea. Se formeaza in urma unor traumatisme provocate de trecerea unor scaune dure sau in cazuri de constipatie. Aceste fisuri determina un spasm al sfincterului anal, ceea ce face sa fie foarte dureroase, mai ales in timpul scaunului. Unele fisuri sint superficiale si se vindeca rapid, iar altele devin cronice si foarte dureroase. Pentru uz intern, in caz de fisuri anale se recomanda o infuzie in amestec din flori de coada soricelului, galbenele, nalba, cretisoara si frunze de urzica vie. In uz extern, sint indicate spalaturi si comprese cu infuzie din coada calului, muguri zdrobiti de plop negru, frunze de mur si decoct din coaja ramurilor tinere de stejar (amestecat cu putin otet), aceste plante avind proprietati dezinfectante, hemostatice si cicatrizante.

Foarte eficient, spune dl prof. Milica, este un unguent preparat din 20 g muguri zdrobiti de plop negru, macerati timp de 24 de ore in 50 ml alcool de 70 de grade, peste care se adauga 100 g untura de porc si 5 g ceara de albine, dupa care se tine pe baia de apa timp de 3 ore. Se filtreaza si se amesteca pina cind se obtine o consistenta optima a unguentului. Se aplica local, avind proprietati anestezice si cicatrizante fisuri anale.

Un ceai antihemoroidal, un amestec de plante pentru bai de sezut si un unguent ale carui rezultate sint verificate in astfel de cazuri pot fi procurate de la Centrul Aroma Iasi. (C.Iacob)

Alopecia androgenica, masculina si feminina; alopecia areata; consolidarea transplantului de par.

Contraindicatii Hairgrow

Hipersensibilitate la minoxidil sau la componentele vehiculului (propilen-glicol apa).

Precautii Hairgrow

Pulverizarea accidentala a Hairgrow la nivelul ochilor poate provoca arsuri si iritatii. In cazul contactului cu ochii, cu mucoasele sau cu solutii de continuitate la nivelul pielii, zona trebuie imediat spalata. Ingestia accidentala poate provoca efecte secundare cardiovasculare serioase: minoxidilul administrat oral produce un efect vasodilatator imediat, tahicardie.

Reactii adverse Hairgrow

Rareori reactii locale, alergice sau iritative. Sunt citate eritemul scalpului, comedoane, dermatite de contact, senzatie de arsura.

Farmacologie

Mecanismul exact de actiune al Hairgrow, in tratamentul topic, nu este cunoscut. Determina regenerarea foliculilor pilosi hipotrofiati, scaderea infiltratului limfocitar perifolicular si refacerea circulatiei in dermul scalpului. Minoxidilul este putin absorbit la nivelul pielii intacte si doar aproximativ 1,4% poate ajunge in sistemul circulator, fara aparitia efectelor secundare.

Mod de administrare Hairgrow

Doza de 1 ml Hairgrow (8 pufuri) se aplica pe zona afectata a scalpului de doua ori pe zi, indiferent de marimea zonei ce trebuie tratata. Nu se aplica pe nici o alta zona a corpului. Doza totala zilnica nu trebuie sa depaseasca 2 ml. Aplicarea zilnica poate continua timp de 2-4 luni inainte de a se evidentia o crestere a parului. Rapiditatea si gradul de crestere al parului este variabil de la pacient la pacient. Revenirea la situatia dinainte a tratamentului poate sa apara in cazul incetarii acestuia dupa 3-4 luni.

Cele mai bune rezultate se obtin la aplicarea continua timp de 8-12 luni. Uneori este necesara continuarea tratamentului si dupa aceasta data pentru a sustine cresterea.
Aplicare: Hairgrow se aplica pe scalpul uscat si se disperseaza solutia cu varful degetelor pentru a acoperi toata zona afectata. Se pulverizeaza 1 ml (8 pufuri) de 2 ori/zi. Nu se grabeste uscarea solutiei (de exemplu prin folosirea uscatorului de par), pentru ca poate diminua efectele. Dupa aplicarea Hairgrow-ului se spala imediat mainile.

Clorhexidina digluconat 3 mg; Tetracaina clorhidrat 0,200 mg; Acid ascorbic (Vitamina C), aroma de mac, aroma pulmonal, glicirhizinat de amoniu, rosu aprins A, glucoza, zaharoza. Lista excipientilor care trebuie cunoscuti pentru ca produsul sa poata fi administrat fara risc la anumiti pacienti: Zaharuri: 2,5 g per drajeu.

Indicatii Drill

Acest medicament este recomandat pentru iritatii usoare ale gatului, care nu implica febra, pentru afte orale sau leziuni bucale usoare. El contine un anestezic local si un atiseptic.

Mod de administrare Drill

Adulti – Se suge cate un drajeu de 4 ori pe zi. Intervalul intre date trebuie sa fie de cel putin doua ore.
Copii intre 6 si 15 ani – Se suge cate un drajeu de 2-3 ori pe zi. Intervalul intre doze trebuie sa fie de cel putin patru ore.
Nu se va administra la copii sub 6 ani.
1 drajeu = 8 kcal.
Calea de administrare este orala.
Durata tratamentului este limitata la 5 zile. Daca nu se observa o ameliorare dupa 5 zile de tratament, se va solicita sfatul medicului.

Precautii Drill

Respectati doza recomandata (numarul de drajeuri): daca este luat in doze mari, acest medicament intra in circulatia sanguina si poate afecta inima si sistemul nervos (cu posibilatea aparitiei convulsiilor). Evitati sa luati medicamentul inainte de masa, deoarece efectul anestezic pe care il provoaca poate determina o traiectorie gresita a inghititurilor. Nu folositi mai multe medicamente ce contin antiseptice in acelasi timp. Tineti cont de aportul de 2,5 g de zahar al fiecarui drajeu, in caz de diabet sau in cazul unei diete ce presupune un consum redus de zahar. Adresati-va medicului in cazul aparitiei febrei, expectoratiei purulente (flegma), disconfortului la inghitire sau extinderii leziunilor, precum si in cazul inrautatirii simptomelor sau lipsei de ameliorare a acestora dupa un tratament de 5 zile. In caz de dubiu nu ezitati sa consultati medicul sau farmacistul.
Atentie! Acest medicament nu trebuie folosit in urmatoarele cazuri: la copii sub 6 ani; antecedente de alergie la anestezice locale si clorhexidina. In caz de dubiu, consultati medicul sau farmacistul. Acest medicament se va folosi cu prudenta in urmatoarele cazuri (Precautii speciale): Nu se recomanda folosirea extensiva a acestui medicament (mai mult de 5 zile) deoarece aceasta poate determina modificarea echilibrului microbian natural din gat. Nu lasati medicamentul la indemana copiilor!

Interactiuni medicamentoase

Pentru a preveni orice interactie posibila cu alte medicamente, trebuie sa informati doctorul sau farmacistul cu privire la alte tratamente pe care le urmati.

Sarcina si alaptare

Ca o regula generala este bine intotdeauna sa consultati medicul sau farmacistul in timpul sarcinii sau alaptarii, inainte de a lua orice medicament.

Sportivi
Sportivii trebuie preveniti ca acest produs contine un principiu activ care poate determina o reactie pozitiva la controlul anti-doping.

Reactii adverse Drill

La fel ca orice produs activ, acest medicament poate determina aparitia unor reactii adverse suparatoare la unii pacienti: reactii alergice, roseata fetei; daca apar aceste efecte, se va intrerupe tratamentul; senzatie pasagera de amorteala a limbii. Colorarea limbii in brun este lipsita de pericol si va disparea odata cu intreruperea tratamentului. Colorarea dintilor, care poate de asemenea sa apara, poate fi usor prevenita prin spalarea zilnica a acestora. In cazul in care apar tuse in timpul mesei sau senzatii ca alimentele “intra pe partea cealalta”, tratamentul trebuie intrerupt si se va cere sfatul medicului. Anuntati medicul sau farmacistul in cazul aparitiei unor efecte nedorite sau suparatoare, ce nu sunt mentionate.

Diuretic de ansa. Inhibare absorbtia sodiului si clorului la nivelul ansei Henle; reducere absorbtia sodiului si clorului si creste excretia potasiului la nivelul tubului distal. Actiune directa pe tubul proximal, astfel crescand excretia de electroliti. In timpul diurezei, se excreta cantitati mari de sodiu si clor si cantitati mici de potasiu si bicarbonat. Debut: PO, 30 min; IV, In 5 min. Concentratie maxima: PO, 2h; IV, 15-30 min. Durata: PO, 6-8 h; IV, 2 h. Metabolitii sunt excretati In urina. Diureza si pierderea de electroliti este mai pronuntata la acidul etacrinic decat la diureticile tiazidice.

Indicatii Edecrin

Insuficienta cardiaca congestiva, edem pulmonar acut, edeme asociate sindromului nefrotic, ascita indusa de edeme idiopatice, limfedem, malignitati. Tratamentul pe termen scurt al ascitei de cauza tumorala, al limfedemului sau edemelor idiopatice. Utilizare pe termen scurt la copiii (exceptie copii mici) cu boala cardiaca congenitala.

Mod de administrare Edecrin

Intravenos: Adulti- 50 mg (sau 0,5-1 mg/kg); se poate repeta dupa 2-4 h, desi frecvent este necesara doar o singura doza. Se poate utiliza si o doza de 100 mg IV.
Tablete: Adulti – initial 50-200 mg/zi In una sau mai multe doze divizate pentru a determina scadere ponderala de 2,2-4,4 kg/zi. La nevoie, doza poate fi crescuta cu 25-50 mg/zi.
- intretinere: Frecvent se administreaza 50-200 mg (maxim 400 mg)
In edemele severe, refractare.
Daca este utilizat In combinatie cu alte diuretice, doza initiala este de 25 mg si se poate creste apoi treptat, cu cate 25 mg.
La copii

- initial: 25 mg/zi; la nevoie se poate creste doza cu 25 mg/zi;

- intretinere: ajustati doza In functie de necesitati. Dozajul la copii mici nu a fost stabilit.

Contraindicatii Edecrin

Sarcina (frecvent), lactatia, utilizarea la nou-nascuti. Anuria si leziunile renale severe.

Precautii Edecrin

Diuretic potent; dozele excesive pot determina diureza marcata, cu depletie importanta de electroliti si apa. Este necesara supraveghere de specialitate; doze individualizate. Varstnicii pot fi mai sensibili la dozele uzuale pentru adulti. Utilizati cu precautie la diabetici si la cei cu ciroza hepatica (sunt mai susceptibili la dezechilibru electrolitic). Monitorizati atent pacientii cu guta. Siguranta si eficacitatea administrarii orale si IV la copii nu au fost stabilite.
Admistrati tabletele dupa mese. Nu administrati IV sau SC datorita durerii si iritarii locale. La cei cu risc Inalt de dezvoltare a acidozei metabolice, se pot prescrie clorura de amoniu sau clorura de arginina. Reconstituiti pulberea pentru injectii prin adaugarea de 50 mL de dextroza 5% sau NaCl. Solutia rezultata poate fi opalescenta sau voalata; nu o folositi. Nu amestecati solutia cu sange integral sau cu derivate de sange.
Administrati lent IV intermitent timp de 30 min, direct sau prin tubare IV. Cand este administrat IV direct, rata poate fi de 10 mg/min. Daca este necesara o a doua injectie, utilizati un alt loc pentru injectare pentru a preveni tromboflebita. Utilizati solutiile In intervalul de 24 h de la reconstituire; aruncati restul de solutie nefolosita.
Evaluarea si controlul terapiei

Investigati prezenta diabetului sau cirozei; stabiliti absenta anuriei. Monitorizati electrolitii, hemoleucograma, testele functionale renale si hepatice. In terapia prelungita, efectuati testarea auzului. Monitorizati semnele vitale, diureza, greutatea. Observati diureza excesiva sau scaderea ponderala; poate apare rapid dezechilibru electrolitic. Daca apare diaree apoasa severa, se Intrerupe medicatia. Efectuati teste pentru detectarea sangerarii oculte In urina si scaun. Observati tulburarile vestibulare. Nu administrati concomitent cu alti agenti ototoxici. Pierderea auzului survine frecvent dupa administrarea rapida IV sau dupa doze mari. Monitorizati nivelele serice ale K; stabiliti necesarul de potasiu. Nu este necesara restrictie de sare, deoarece medicamentul prezinta un puternic efect asupra excretiei sodiului; poate apare hiponatremie, daca consumul de sare este redus.

Supradozarea
- Simptome: pierdere excesiva de apa, electroliti (apar ameteli, slabiciune, confuzie, varsaturi, anorexie, letargie, crampe), deshidratare, scaderea volumului sangvin, colaps circulator (posibile tromboza vasculara si embolism).
- Tratament: echilibrati hidroelectrolitic, monitorizati fluxul urinar si nivele serice ale electrolitilor. Induceti emeza sau efectuati lavaj gastric. Poate fi necesara ventilatie artificiala, admistrare de oxigen. Tratamentul celorlalte simptome.

Reactii adverse
Dezechilibru electrolitic: hipokalemie/natremie, alcaloza hipocloremica, hipomagnezemie/ calcemie.
Gastrointestinale: anorexie, greturi si varsaturi, diaree (poate apare brusc si poate fi apoasa, profuza), pancreatita acuta, icter, hemoragie gastrointestinala, disfagie.
Hematologic: neutropenie severa, trombocitopenie, agranulocitoza, rar purpura Henoch-Schonlein la pacientii cu boala cardiaca reumatica.
SNC: anxietate, confuzie, vertij, cefalee.
Manifestari generale: febra, frisoane, stare generala proasta.
Otic: tinitus, pierderea ireversibila a auzului.
Diverse: hematurie, atac de guta, tulburari de vedere, rash, durere si iritatie locala dupa administrarea parenterala, hiperuricemie/glicemie.
Acidul etacrinic poate conduce la deces pacientii grav bolnavi, refractari la alte diuretice.

1 comprimat contine 50 mg metiltiouracil.

Actiune terapeutica Metiltiouracil

Antitiroidian de sinteza, inhiba formarea hormonilor tiroidieni, amelioreaza simptomatologia clinica si biologica a hipertiroidismului; efectul devine evident dupa o perioada de latenta de 2-4 saptamani si este deplin dupa 6-8 saptamani de tratament.

Indicatii Metiltiouracil

Boala Basedow, forme usoare sau moderate, la bolnavii sub 40 de ani, in absenta gusii voluminoase sau a tulburarilor cardiace grave, ca si in toate situatiile in care nu este posibila administrarea radioiodului sau tiroidectomia; pentru pregatirea tiroidectomiei si ca medicatie adjuvanta a radioterapiei.

Doze si mod de administrare Metiltiouracil

Oral: adulti- initial 2 comprimate (100 mg) de 4-6 ori/zi, pana la realizarea starii de eutiroidie, apoi tratament de intretinere cu 2 comprimate de 2-3 ori/zi (doze mici cand tratamentul este indelungat). Copii: initial 2 mg/kg corp si zi, apoi se reduce pana la doza de intretinere.

Contraindicatii Metiltiouracil

Gusa retrosternala sau alte situatii de obstructie a traheei, cancerul tiroidian dependent de TSH, afectiunile hematologice grave preexistente; copii sub trei ani.

Masuri de precautie Metiltiouracil

Leucopenie, anemie, trombocitopenie, prudenta si doze mici in insuficienta hepatica, se administreaza doze mici, se prefera interventia chirurgicala).

Metiltiouracil in sarcina si alaptare

Se administreaza cu prudenta in sarcina (mai ales in ultimele 2 trimestre). Alaptatul in cursul tratamentului este interzis.

Reactii adverse Metiltiouracil

Greata, voma, eruptii, febra, cefalee, mialgii, artralgii, tumefactii ale glandelor salivare si a ganglionilor limfatici, hepatita, alopecie, deprimarea hematopoiezei. Posibila hipertrofie tiroidiana si crize tireotoxice la intreruperea tratamentului.

Acnezine Acne Treatment is surely the best anti acne treatment that is available in the present market. There are many reasons to that claim.

Let us see what’s special about Acnezine:

• Affordability: it is available in a very good price range
• Long Term Results: The results of the acnezine are long-lasting
• Ingredients: The ingredients are hundred percent natural
• Money Back guarantee
• 100% Natural Content

Acnezine may be the newest product to have seen the day light but it is surely one of the best. Acnezine is a completely naturally formulated acne cream which is meant for a complete relief from acne and any of the causes of acne.

Let see what the ingredients of Acnezine are:

• Resveratrol: Resveratrol is a red wine extract known for its prowess as an anti aging ingredient. Resveratrol is the best known natural ingredient to trigger anti aging process.
• Natural Ingredients of Berries: There are other very potent anti oxidants apart from resvertarol in acnezine which are derived from the berries.
• Elasticin in a Concentrated form: Elasticin is a clinically proven component meant to provide elasticity to the skin so that it is resistant against any acne or wrinkles.

Taking all these ingredients into account on should go for this product. One can place an order on the promotional official website of Acnezine.

Zona largita, cilindrica, la nivelul unui nerv, caracterizata de defecte senzoriale si motorii.

Histo-patologic, exista cuiburi concentrice de celule perineurale asemanatoare “bulbului de ceapa” ce sunt inconjurate de fibre nervoase afectate (demielinizarea si degenerarea axonilor).

In leziune sunt incluse si vase si fibre de colagen.

Voltaren 75 injectabil prospect indicatii:

Voltaren contine diclofenac, un compus nesteroidian, cu pronuntate efecte: antireumatic, antiinflamator, analgezic si antipiretic, determinate de inhibitia biosintezei de prostaglandine, care au un rol major in producerea inflamatiei, durerii si febrei. In bolile reumatice, proprietatile antiinflamatorie si analgezica ale Voltaren-ului determina ameliorarea marcata a simptomatologiei (durere in repaus sau la mobilizare, redoare matinala, edem articular, disfunctionalitati articulare).

Voltaren retard de 75 sau 100 mg este recomandat in special celor a caror doza zilnica de 75-100 mg este suficienta pentru ameliorare clinica. Posibilitatea prescrierii Voltaren-ului in doza zilnica unica simplifica schema tratamentului de lunga durata si impiedica erorile de dozare. In inflamatiile posttraumatice sau postoperatorii, Voltaren-ul rapid atenueaza durerea spontana sau de mobilizare si diminueaza edemul inflamator perilezional.

Experimentele clinice cu Voltaren demonstreaza pronuntatul efect analgezic si in cazurile de durere moderata si severa de origine non-reumatica. In plus, studiile clinice releva efectul analgezic si diminuarea hemoragiei in cazuri de dismenoree primara, precum si atenuarea simptomelor atacurilor migrenoase. In vitro, diclofenacul nu supreseaza biosinteza proteoglicanilor din cartilaj in aceeasi masura ca si in vivo.

Contraindicatii:

Pentru forma injectabila: doar hipersensibilitate cunoscuta la metabisulfit de sodiu sau la ceilalti excipienti.

Efecte adverse:

Tract gastrointestinal: Ocazional durere epigastrica, tulburari gastrointestinale precum greata, varsaturi, diaree, crampe abdominale, dispepsie, flatulenta, anorexie.(Supozitoare: iritatie locala). Rar sangerare gastrointestinala, hematemeza, melena, ulcer peptic hemoragic sau nu, perforat sau nu, pancreatita. Cazuri izolate: colita hemoragica, exacerbari ale colitelor ulceroase sau ale proctocolitelor Crohn; stomatita aftoasa, glosita, leziuni esofagiene, constipatie (Supozitoare: agravari ale hemoroizilor).

Sistem nervos central: Ocazional cefalee, ameteala, vertij. Rar somnolenta. Cazuri izolate: tulburari senzitive (incluzand parestezii), tulburari de memorie, dezorientare, tulburari vizuale (vedere incetosata, diplopie), auditive, tinitus, insomnie, iritabilitate, convulsii, depresie, anxietate, cosmaruri, tremor, reactii psihotice, tulburari gustative.

Cutanat: Ocazional eritem, eruptii. Rar urticarie. Cazuri izolate: eruptie buloasa, eczeme, eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyell (epidermoliza toxica acuta), eritrodermie (dermatita exfoliativa), pierderea parului, reactii de fotosensibilizare, purpura (incluzand purpura alergica).

Renal: Cazuri izolate: insuficienta renala acuta, tulburari urinare precum hematurie, proteinurie, nefrite interstitiale, sindrom nefrotic, necroza papilara.

Hepatic: Ocazional cresterea transaminazelor serice (GOT, GPT). Rar hepatita icterica sau anicterica. Cazuri izolate: hepatita fulminanta. Sange: Cazuri izolate: trombocitopenie, leucopenie, anemie (hemolitica, aplastica), agranulocitoza.

Hipersensibilizare: Rar reactii de hipersensibilizare de tip astmatic, anafilactic/anafilactoid incluzand hipotensiune. Alte reactii adverse: Rar edem. (Fiole: reactii locale postinjectare – durere locala, induratie.

Cazuri izolate: abcese si necroza locala). Cazuri izolate: impotenta, palpitatii, dureri toracice, hipertensiune.

Interactiuni medicamentoase:

Voltaren-ul determina cresterea nivelelor plasmatice ale preparatelor care contin litiu sau digoxina. Multi agenti antiinflamatori nesteroidieni inhiba activitatea diureticelor. Astfel, tratamentul concomitent al Voltaren-ului cu diuretice care conserva potasiul poate produce hiperkaliemie, ceea ce impune monitorizarea ulterioara. Administrarea concomitenta a mai multor agenti antiinflamatori poate precipita aparitia reactiilor adverse. Desi studiile clinice nu sunt relevante, exista rapoarte izolate despre cresterea riscului hemoragic in cazul administrarii concomitente a Voltaren-ului (care produce uneori inhibitia temporara a agregarii plachetare) cu anticoagulante (este necesara monitorizarea).

Desi studiile clinice demonstreaza ca administrarea concomitenta a Voltaren-ului cu antidiabeticele orale nu influenteaza efectul clinic al celor din urma, exista rapoarte izolate despre tulburari ale glicemiei in ambele sensuri (hiper- si hipoglicemie), ceea ce a necesitat ajustarea dozelor de antidiabetice. O precautie aparte apare in cazul tratamentului cu agenti antiinflamatori nesteroidieni care preceda sau urmeaza cu mai putin de 24 de ore terapia cu metotrexat. Voltaren-ul poate determina cresterea nivelului plasmatic al metotrexatului pana la nivele toxice. Efectul inhibitor al Voltaren-ului asupra prostaglandinelor renale poate determina cresterea nefrotoxicitatii ciclosporinei.

Mod de Administrare:

Fiole: Adulti: Doza este de 1 fiola pe zi, injectata adanc intragluteal in cadranul supero-extern. In cazuri severe (ex. colici), se administreaza doua injectii separate de un interval de cateva ore, fiecare in cate o fesa. O alta formula consta in administrarea combinata a unei fiole cu alta forma de Voltaren, precum drajeurile sau supozitoarele, fara a depasi doza maxima zilnica de 150 mg. Nu se recomanda administrarea Voltaren-ului fiole mai mult de doua zile consecutive. Daca este necesar, se continua tratamentul cu o alta forma de Voltaren.

Tratamentul atacurilor migrenoase se face in general cu Voltaren supozitoare. Administrarea Voltaren-ului fiole se face doar initial in atacurile severe, cand se injecteaza cat mai curand posibil dupa debutul acestora. Daca sedarea durerii nu se realizeaza in primele 4 ore, se administreaza o doza aditionala de 100 mg sub forma de supozitoare. Nu se cunosc cazuri de tratament mai mult de o zi al atacurilor migrenoase. Daca este nevoie, pacientul poate primi Voltaren supozitoare in cursul urmatoarelor zile, fara a depasi doza zilnica de 150 mg. Copii: Nu se recomanda administrarea Voltaren-ului fiole la copii. Informatii suplimentare: Ca regula, nu se recomanda combinarea Voltaren-ului fiole cu alte solutii pentru injectiile intramusculare.

Precautii:

Pacientii cu simptome care releva tulburari gastrointestinale trebuie urmariti cu atentie pentru prevenirea complicatiilor (ulceratii gastrointestinale) sau a agravarii colitelor ulceroase, bolii Crohn, insuficientei hepatice. Hemoragia gastrointestinala cu ulceratii/perforatii are consecinte mult mai grave la pacientii varstnici. Aceasta poate aparea oricand in cursul tratamentului, fara simptome relevante si indiferent de antecedentele pacientului. In rarele cazuri in care Voltaren-ul determina astfel de complicatii, tratamentul trebuie intrerupt.

Datorita importantei pe care prostaglandinele o au in mentinerea debitului renal, este necesara folosirea cu precautie a Voltaren-ului si supravegherea atenta (monitorizare a functiei renale) a pacientilor cu tulburari cardiace sau renale, a celor tratati cu diuretice si a tuturor celor cu depletie de volum extracelular de orice cauza (ex., dupa operatii chirurgicale mari). Intreruperea terapiei determina, de cele mai multe ori, reluarea situatiei dinaintea tratamentului. Pacientilor varstnici si celor subponderali se recomanda a li se administra cea mai mica doza eficace.

Ca si alte medicamente antiinflamatorii nesteroidiene, Voltaren-ul poate provoca cresterea nivelului uneia sau mai multor enzime hepatice, ceea ce impune monitorizarea atenta a functiei ficatului. Daca testele hepatice se mentin alterate sau apar alte complicatii (ex., eozinofilie, eritem etc.), tratamentul cu Voltaren trebuie intrerupt.

Terapia cu Voltaren poate ascunde simptomele unei hepatite sau poate precipita porfiria hepatica. Se recomanda, de asemenea, examene hematologice periodice. Ca si alti agenti antiinflamatori nesteroidieni, Voltaren-ul poate determina aparitia reactiilor alergice, inclusiv cele anafilactice/anafilactoide. In cazul tratamentului cu Voltaren fiole, datorita prezentei metabisulfitului de sodiu, pot aparea reactii de hipersensibilitate care sa precipite atacuri astmatice, pierderea constientei sau soc. Potential mutagen, carcinogen si toxic asupra fatului: Studiile efectuate nu au relevat nici un efect mutagenic, carcinogenic sau teratogenic al Voltaren-ului.

Sarcina si alaptare:

Voltaren-ul se administreaza cu precautie in perioada de sarcina, in cele mai mici doze eficace, iar forma injectabila se recomanda a nu fi folosita, datorita lipsei studiilor clinice. La fel ca alti inhibitori de protaglandinsintetaza, Voltaren-ul nu se administreaza in ultimele trei luni de sarcina datorita posibilitatii aparitiei inertiei uterine sau a obstruarii premature a canalului arterial. O doza orala de 50 mg Voltaren la fiecare 8 ore in perioada de lactatie determina concentratii neglijabile in lapte, fara efecte asupra nou-nascutului.

Hemiplegia are drept cauza o leziune a caii piramidale, fasciculul de fibre nervoase care merg de la cortexul cerebral pana la diferite niveluri ale maduvei spinarii si care comanda contractia muschilor. Leziunea se afla de partea opusa membrelor atinse. Aceasta leziune este la randul ei, consecutiva unui accident vascular cerebral, ischemic (diminuarea sau oprirea circulatiei) sau hemoragic, unei tumori sau unui traumatism ori a unei infectii asistemului nervos (abces al creierului).

Tratamentul este, in principal, tratamentul cauzei hemiplegiei, care poate face sa regreseze hemiplegia sau impiedica sa se agraveze. Lui i se adauga tratamentul simptomelor (ventilatie asistata in caz de coma). Ulterior, reeducarea amelioreaza adesea sechelele motorii iar ortofonia, pe cele de limbaj.

Anticonvulsivant.Fosfenitoina este un precursor al fenitoinei; deci efectele lui anticonvulsivante se datoreaza fenitoinei. Pentru fiecare mmol de fosfenitoina administrata se produce un mmol de fenitoina.
T  alfosfenitoinei: 15 min dupa injectare iv. Nivelul maxim plasmatic dupa im: 30 min. Se leaga in proporti de 95-99% de proteinele plasmatice.

Fosfenitoina actioneaza competitiv pe receptorii fenitoinei de pe proteinele plasmatice. Fosfenitoina este mai bine tolerata la locul de injectare decat fenitoina (durerea si usturimea se diminueaza). Administrarea iv a fosfenitoinei este de 3 ori mai rapida decat afenitoinei iv. Utilizarea im a fosfenitoinei este la fel de eficace ca adiminstrarea po a fenitoinei, deci se pot schimba intre ele. Fenitoina provine din fosfenitoina si este metabilizata in ficat si eliminata urinar.

Indicatii Fosfenitoin

Administrare parenterala pentru controlul convulsiilor generalizate din status epilepticus si profilaxia convulsiilor aparute in timpul neurochirurgiei. Poate fi inlocuita pentru scurt timp cu administrarea de fenitoina PO, atunci cand nu este indicata administrarea IV de fosfenitoina.

Mod de administrare Fosfenitoin

Intravenos: Status epilepticus: Doza de incarcare: 15-20 mg PE/kg administrat la o rata de100-150 mg PE/min. Doza de incarcare este urmata de doza de intretinerede fosfenitoina sau de fenitoina, oral sau parenteral.
IM, IV:Doze de incarcare si mentinere in lipsa urgentelor- Doza de incarcare:10-20 mg PE/kg la o rata de 100-150 mg PE/min. Intretinere: 4-6 mg PE/kg/zi. Substitutia temporara cu fenitoina po: Se administreaza aceeasi doza de fenitoina in miligrame, fara a depasi 150 mg PE/min.

Contraindicatii Fosfenitoin

Hipersensibilitate la fosfenitoina, fentoina sau hidantoide. Nu se administreaza la pacientii cu bradicardie sinusala, bloc sinusal, bloc A-V grad II sau III, sau sindrom Adam-Stokes. Nu se administreaza pe perioada lactatiei, sau pentru tratamentul absentelor convulsive.

Precautii Fosfenitoin

Eficacitatea si siguranta administrarii pentru mai mult de 5 zile nu a fost stabilita. Nu a fost determinata siguranta administrarii la copii. La pacientii cu insuficienta renala sau hepatica, cu hipoalbuminemie, metabolizarea fosfenitoinei la fenitoina poate fi crescuta, In timp ce clearence-ul fenitoinei nu creste In aceeasi proportie, de aceea pot aparea efecte adverse.
Nivelele de fenitoina plasmatice pot creste moderat la schimbarea tratamentului de la fosfenitoina la administrarea PO de fenitoina. In status epilepticus nu se administreaza fosfenitoina IM pentru ca nivele plasmatice nu se obtin intr-un timp util. Nu se folosesc flacoanele ce au format precipitat. Nu se depoziteaza la temperatura camerei pentru mai mult de 24 h. Se pastreaza la frigider la 2-8 grade C. Inainte de injectare IV fosfenitoina se dilueaza cu dextroza 5% sau solutie salina pentru a obtine o concentratie de 1,5 pana la 25 mg/ PE (echivalenti de fenitoina)/mL. Datorita riscului de hipotensiune nu se administreaza la o rata mai mare de 150 PE/min. Datorita faptului ca efectul antiepileptic nu este obtinut imediat, se folosesc alte metode de control (de ex. benzodiazepine iv).

Observatii pentru pacient – familie

Anuntati aparitia febrei, durerilor de gat, leziunilor sau sangerarilor neobisnuite, rashului, icterului, tulburarilor de vorbire, durerilor articulare, greturi si varsaturi, cefaleei severe, maririi de volum a ganglionilor limfatici. Aveti grija la activitatile ce necesita atentie sporita; pot aparea ameteli, prurit, spasm ale fetei. Aparitia tulburarilor de vorbire poate indica toxicitate.

Daca apare rash se Intrerupe terapia si se continua dupa disparitia acesuia; In caz de reaparitie nu se mai foloseste aceasta clasa de medicamente. Folositi metode contraceptive eficiente. Respectati controalele de laborator.
Evaluarea si controlul terapiei: Monitorizati ECG, albumina, hemoleucograma, functiile renala si hepatica. In timpul administrarii iv monitorizati continuu ECG, TA si respiratia. Nu se administreaza In caz de bradicardie sau stop cardiac. Poate produce tulburari In conducera atriala si ventriculara. Se pot recolta analize pentru stabilirea nivelului seric de fenitoina la 2 h dupa administrarea iv si 4 h dupa administrarea im.

Supradozare Fosfenitoin

Simptome: greturi si varsaturi, aritmii cardiace sau stop cardiac, hipotensiune, sincopa, hipocalcemie, acidoza metabolica, deces.
Tratament: Vezi fenitoina. Interactiuni medicamentoase: Vezi fenitoina.

Reactii adverse Fosfenitoin

Vezi fenitoina. Cele mai frecvente reactii adverse includ: ataxie, ameteala, cefalee, nistagmus, parestezie, prurit, sau somnolenta.