Prima Pagina » Corpul Uman » Fiziologie Umana » Fiziologia Hipofizei

Fiziologia Hipofizei

Sindromul Cushing este o anomalie rara care apare atunci cand organismul este expus la o cantitate mult prea mare de cortizol.

Boala Basedow este cea mai frecventa forma de hipertiroidie, manifestata prin gusa, exoftalmie, tahicardie.

Inainte de pubertate excesul de STH produce boala numita gigantism, cand individul atinge talii de peste 2 m.

Structura

Hipofiza este formata din 2 portiuni cu functii diferite: lobul anterior (adenohipofiza) si lobul posterior (neurohipofiza). Prin originea si structura sa, hipofiza are functii de importanta vitala pentru organism. Intre hipofiza si hipotalamus sunt relatii stranse anatomice, cat si functionale. Anatomic, hipofiza este legata de planseul vetriculului al treilea prin tija pituitara. Intre hipotalamus si adenohipofiza exista sistemul port hipotalamo-hipofizar, descris de romanul Gr. T. Popa si englezul Aiuna Fielding .

Tractul nervos hipotalamo-hipofizar

Intre hipotalamsul anterior si neurohipofiza exista tractul nervos hipotalamo-hipofizar, format din axonii neuronilor nucleilor supraoptici si paraventriculari. O serie de neuroni hipotalamici elaboreaza diferite substante chimice, pe care le descarca in vasele plexului capilar hipotalamic si care prin vasele portale ajung in hipofiza anterioara la nivelul plexului capilar, de unde neurosecretia trece in tesutul gandular. Produsul de neurosecretie este reprezentat de molecule polipeptidice, dintre care unele au proprietatea sa stimuleze secretiile adenohipofizare (hormoni hipotalamici de eliberare), iar altele au proprietati inhibitoare ale secretiei adenohipofizare (hormoni hipotalamici inhibitori).

Prin aceste legaturi vasculare si nervoase si prin produsii de neurosecretie, hipotalamusul controleaza si regleaza secretia hipofizei, iar prin intermediul acesteia, coordoneaza activitatea intregului sistem endocrin. Astfel, glandele endocrine reprezinta un sistem specializat de transmitere umorala a comenzilor de la centru la periferie.

Cele 2 parti ale hipofizei Adenohipofiza si Neurohipofiza au functii si actiuni specifice.

Adenohipofiza

Hormonii adenohipofizei sunt in numar de 6, dintre care unii isi exercita actiunea prin intermediul altor glande endocrine, carora le stimuleaza secretia (hormonii tropi), iar ceilalti isi exercita direct actiunea, indiferent de celelalte glande endocrine.

Hormonii tropi sunt: hormonul adenocorticotrop (ACTH), hormonul tireotrop (TSH) si hormoni gonadotropi (FSH si LH). Hormonul adenocorticotrop (ACTH) secretat de celulele bazofile, stimuleaza activitatea secretorie a zonelor fasciculata si reticulata a glandei suprarenale. Ca urmare, se produce o crestere a concentratiei sanguine, a glucocorticoizilor (cel mai important fiind cortizolul), in timp ce pentru secretia de mineralocorticoizi efectele sunt mai reduse. In afara actiunii indirecte, ACTH-ul stimuleaza direct melanogeneza si expansiunea pigmentului melanic in prelungirile celulelor pigmentare (melanocite), producand bronzarea pielii.

Secretia de ACTH este stimulata de factorul de eliberare corticotrop (CRF), elaborat la nivelul hipotalamusului. Scaderea concentratiei cortizolului in sange stimuleaza secretia de CRF, care determina cresterea productiei de ACTH. Elaborarea de CRF de catre neuronii hipotalamici poate fi stimulata si sub actiunea unor stimuli nervosi declansati ca urmare a actiunilor unor fatocir nocivi (factori stresanti), ce actioneaza la nivel cortical (emotii puternice), ori la nivel periferic (traume fizice, efort fizic intens, arsuri etc.). Stimularea secretiei de ACTH poate fi insa si consecinta actiunii directe a unei hiposecretii de cortizol, la nivel adenohipofizar.

Hipersecretia de ACTH (corticotropina) produce atat efectele excesului de glucocorticoizi (exagerarea catabolismului proteic, hiperglicemie, obezitate) cat si efectele melanocitstimulatoare, pigmentarea pielii (diabet bronzat), modificari ce caracterizeaza boala lui Cushing. Hiposecretia de ACTH produce efectele deficitului de glucocorticoizi.

Hormonul tireotrop (TSH) secretat de celulele bazofile, stimuleaza secretia de hormoni tiroidieni si cresterea glandei tiroide. Sinteza de TSH este stimulata de hormonul eliberator de tireotropina (TRH), secretat de neuronii hipotalamici, ca urmare a scaderii concentratiei plasmatice de hormoni tiroidieni sau sub influenta unor stimuli nervosi cu punct de plecare cortical (emoti puternice) sau de la periferie (expunere la frig).

TSH-ul stimuleaza atat captarea iodului de catre celulele foliculuui tiroidian si eliberarea hormonilor iodati din molecula de tireogloulina. Hipersecretia de TSH duce la hipertiroidism si boala Basedow, iar hiposecretia duce la insuficienta tiroidiana.

Hormoni gonadotropi sunt hormonul foliculostimulant (FSH) si luteinizant (LH).

– Hormonul foliculostimulant (FSH), secretat de celulele bazofile, la barbat stimuleaza dezvoltarea tubilor seminiferi si a spermatogenezei, iar la femeie determina cresterea si maturarea foliculului de Graaf si secretia de estrogeni.

– Hormonul luteinizant (LH), secretat de celulele bazofile, actioneaza la barbat prin stimularea secretiei de androgeni (testosteron), de catre celulele interstitiale ale testiculului si de aceea se mai numeste si ICSH. La femeie determina ovulatia si aparitia corpului galben, a carui secretie de progesteron si estrogeni o stimuleaza impreuna cu FSH-ul si LTH-ul.

Hormonii adenohipofizar al caror efect nu se exercita prin intermediul altor glande endocrine sunt: hormonul somatotrop (STH), hormonul luteotrop (LTH sau prolactina) si hormonul melanocistostimulator (MSH).

– Hormonul somatotrop (STH) sau hormonul de crestere este secretat de celule acidofile si are rolul de a stimula cresterea armonioasa a intregului organism. STH-ul stimuleaza condrogeneza la nivelul cartilajului de crestere si prin aceasta determina cresterea in lungime a oaselor. Dupa pubertate, STH-ul produce ingrosarea oaselor lungi si dezvoltarea oaselor late. El stimuleaza de asemenea, cresterea muschilor si a viscerelor, cu exceptia creierului.

Mecanismul de actiune al acestui hormon consta in stimularea biosintezei proteice la nivelul tuturor tesuturilor, prin activarea transportului aminoacizilor in interiorul celulei. Ca efecte metabolice secundare produce hiperglicemie si glucozurie (efect contrainsular, diabetogen) prin diminuarea utilizarii tisulare a glucozei. Intensifica catabolismul lipidic ce se insoteste de cetogeneza. Hipersecretia acestui hormon are consecinte asupra dezvoltarii somatice si asupra metabolismului. Efectul asupra dezvoltarii somatice difera, dupa momentul aparitiei hipersecretiei de STH, adica daca intervine inainte sau dupa pubertate. Inainte de pubertate excesul de STH produce boala numita gigantism, cand individul atinge talii de peste 2 m, prin cresterea exagerata in lungime a extremitatilor, intelectul nefiind afectat. Daca hipersecretia apare dupa pubertate (la adult), se produce acromegalia, caracterizata prin cresterea exagerata a oaselor zigomatice, a mandibulei, a oaselor late in general, ingrosarea buzelor, cresterea viscerelor (inima, ficat, rinichi, limba) si cresterea exagerata a mainilor si picioarelor.

Consecintele metabolice ale hipersecretiei de STH sunt exprimate in special la adut, cand se produce o hiperglicemie permanenta, care determins epuizarea celulelor beta din pancreas si se instaleaza diabetul zaharat hipofizar. Exagerarea catabolsmului lipidic duce la cresterea corpilor cetonici (acidoza metabolica).

Hiposecretia de STH produce la copil oprirea cresterii somatice, dar nu si a celei neuropsihice. Boala se numeste nanism (piticism) hipofizar, cand indivizii raman cu talia mica (1,20-1,30 m), dar proportionat dezvoltati si cu intelectul normal.

– Hormonul luteotrop (LTH sau prolactina) numit si hormonul mamotrop este secretat de celulele acidofile. Nu se cunoaste actiunea acestui hormon la barbat. La femei stimuleaza functia secretorie a corpului galben, pregatita in prealabil sub influenta LH-ului. Stimuleaza de asemenea secretia lactata. Secretia de prolactina este inhibata de hipotalamus. Secretia hormonilor gonadotropi este controlata de hormonul eliberator de gonadotropi (Gn RH), sintetizar de neuronii hipotalamici, sub influenta variatiilor concentratiilor sanguine de hormoni estrogeni la femei sau de testosteron la barbati.

– Hormonul melanocistostimulator (MSH) este singurul hormon elaborat de celulele lobului intermediar al hipofizei, care anatomic face parte din adenohipofiza. El stimuleaza sinteza unei substante pigmentare numita melanina, in celulele speciale ale pielii numite melanocite. Secventa aminoacizilor ce intra in structura moleculei de MSH este in buna parte asemanatoare cu secventa aminoacizilor din prima parte a moleculei de ACTH. Din aceasta cauza si ACTH-ul are o actiune de pigmentare a tegumentului.

Neurohipofiza 

In timpul dezvoltarii embrionare neurohipofiza isi are originea in planseul ventriculului III, iar anatomic este legata de hipotalamusul anterior prin traculul hipotalamo-hipofizar, constituit din axonii neuronilor din nucleul supraoptic si nucleul paraventricular. Hormonii eliberati in circulatie de neurohipofiza sunt vasopresina si ocitocina. Ei sunt secretati de fapt, produsi de neurosecretie a nucleilor mai sus mentionati, de unde sunt condusi pe calea axonilor neuronilor secretori ca alcatuiesc tractul hipotalamo-hipofizar, catre hipofiza posterioara unde este depozitat si ulterior eliberat in sange, sub influenta stimulilor nervosi.

– Hormonul antidiuretic (ADH) este un peptid cu lant scurt de aminoacizi, care actioneaza la nivelul tubilor contorti distali si colectori ai nefronului, unde creste permeabilitatea acestora pentru apa, favorizand reabsorbtia facultativa a apei; asa se explica actiunea lui de reducere a diurezei (efect antidiuretic). In doze mari (nefiziologice) are si o actiune vasoconstrictoare de unde si denumirea initiala de vasopresina.

Hiposecretia acestui hormon determina pierderi mari de apa prin urina, a carei cantitate poate ajunge sau chair depasi 20 l/ 24 h, cand se produce boala denumita diabetul insipid. Aceasta boala survine in urma leziunilor hipotalamice sau a neurohipofizei si este urmata de cresterea ingestiei de apa (polidipsie).

Reglarea secretiei de ADH se face de catre hipotalamus, care primeste impulsuri de la osmoreceptori (receptori sensibili la variatiile de presiune osmotica a mediului intern) si de la volum receptori (receptori sensibili la variatiile volumului lichidelor corpului). Scaderea volumului sanguin ca si cresterea presiunii osmotice stimuleaza atat sinteza, cat si eliberarea in sange a ADHului care, favorizand reabsorbtia apei la nivel renal, scade diureza si astfel contribuie la refacerea volumului sanguin, ca si la scaderea presiunii osmotice.

– Ocitocina (oxitocina) este de asemenea un hormon peptidic cu 8 aminoacizi, secretat in special de nucleul paraventricular, a carui actiune creste contractilitatea musculaturii netede a uterului gravid, favorizand nasterea. Produce de asemenea contractia peretilor canalelor galactofore, urmata de expulzia laptelui, fapt ce ajuta la alaptarea puilor. Reglarea secretiei de ocitocina se face de catre hipotalamus, care primeste stimuli excitatori de la organele genitale interne sau de la receptorii din tegumentee glandei mamare. In lipsa secretiei de ocitocina apar dificultati la nastere si in alaptarea sugarilor.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 7 decembrie, 2012, 11:50

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *