Prima Pagina » Sanatate A-Z » Gastroenterologie » Fiziologia intestinului gros

Fiziologia intestinului gros

Colonul primeste, prin valvula ileo-cecala, zilnic, aproxirnativ 200-300 ml chil, constituit din resturi alimentare nedigerabile sau nedigerate si lichide electrolitice ingerate sau secretate de glandele digestive. Prin resorbtia apei si a unor electroliti si secretia de mucus se constituie materiile fecale, care se elimina prin actul defecatiei. Flora abundenta din colon sintetizeaza anumite vitamine din grupul B si vitamina K.

Functia de absorbtie a colonului este foarte mare, in acest segment recuperandu-se mari cantitati de Na+ prin mecanisme active si consecutiv absorbindu-se pasiv apa. In colon se mai absoarbe Cl- si se elimina -HCO3 si K+. Structura mucoasei colice nu permite absorbtia unor principii alimentari nedigerati si neabsorbiti pana la acest nivel. Aceste substante sunt supuse sub aetiunea florei bacteriene de fermentatie sau de putrefactie. In colonul proximal glucidele nedigerate sunt supuse proceselor de fermentatie sub actiunea bacteriilor aerobe. Polizaharidele vegetale nu pot fi digerate in colon, ci constituie reziduuri importante pentru mentinerea unui peristaltism normal, dovada fiind constipatia prezenta la persoanele carora le lipsesc aceste substante din alimentatie. In colon, aminoacizii neresorbiti sunt decarboxilati sau dezaminati sub actiunea florei anaerobe de putrefactie, rezultand amine (histamina, tiramina), indol, scatol, amoniac etc., care se resorb si ajung la ficat, unde sunt detoxificati.

Functia motorie a colonului este mult mai variata decat cea a intestinului subtire. In colonul proximal contractile sunt segmentare, asimetrice, stationare, favorizand resorbtia apei. In colonul distal activitatea motorie este mai intensa, constituita din miscari segmentare si din rare unde peristaltice, cu efect propulsiv. Contractile ,,in masa” sunt rare, puternice, prezente pe colonul descendent si sigmoid; ele propulseaza o parte importanta a continutului colic spre rect.

Defecatia este un act reflex prin care materiile fecale sunt eliminate din rect la exterior. Acest act este coordonat de centri medulari si controlat cortical.

In conditii obisnuite rectul este gol, iar ajungerea in rect a materiilor fecale prin contractiile ,,in masa” determina stimularea mecanoreceptorilor rectali. Impulsurile sunt transmise pe cai vegetative la centrii sacrati ai defecatiei (S2-S4), dar si ascendent spre cortex, declansand senzatia necesitatii de defecatie.

Daca conditiile permit, are loc actul defecatiei care incepe prin relaxarea sfincterului anal intern (neted), cu producerea unor puternice contractii colice, modificari coordonate de impulsuri venite prin fibre parasimpatice sacrate, si apoi relaxarea voluntara a sfincterului anal extern (striat), prin impulsuri venite prin nervii rusinosi. Pentru a mari si mai mult presiunea in rect se produce contractia diafragmului si a musculaturii abdominale. Daca conditiile nu permit defecatia, se produce o inhibitie a motricitatii colice si recto-anale, se contracts sfincterul anal striat si continutul rectal este impins inapoi in colonul sigmoid. Fibrele simpatice provenite din segmentele L1-L2 exercita un efect tonic asupra sfincterului anal intern determinand contractia.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 3 noiembrie, 2011, 14:32

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *