Prima Pagina » Corpul Uman » Fiziologie Umana » Fiziologia Pancreasului Endocrin

Fiziologia Pancreasului Endocrin

Fiziologia Pancreasului EndocrinPancreasul endocrin este reprezentat de insulele lui Langerhans (1-2 milioane) dispuse printre acinii glandulari. Ele sunt formate din celule alfa care secreta glucagonul si celulele beta (75 %) ce secreta insulina.

Glucagonul este un hormon polipeptidic, descoperit relativ recent cu efect hipergclicemiant. Glocagonul mai este secretat si de duoden. Hiperglicemia pe care o determina este consecinta actiunii sale de stimulare la nivel hepatic, a proceselor de glicogenoliza si gluconeogeneza, folosind ca precursor in special lipidele pe care le mobilizeaza din tesutul adipos. Reglarea secretiei de glocagon este determinata de concentratia glucozei din sange; hipoglicemia declanseaza secretia de glocagon, in timp ce hiperglicemia are efecte de tip contrar.

Insulina este un hormon a carui existenta a fost evidentiata pentru prima data in 1921 de fiziologul roman Nicolae Paulescu si care ulterior a fost caracterizata de Banting si Best, in 1922. Insulina este un hormon cu actiune hipoglicemianta, manifestata prin cresterea utilizarii tisulare a glucozei, favorizarea depunerii glucozei sub forma de glicogen (glicogenogeneza) si transformarea glucidelor in lipide (lipogeneza). In ficat, insulina inhiba neoglucogeneza.

De asemenea, favorizeaza transferul glucozei libere din lichidele extracelulare in celule (cu exceptia celulelor nervoase si a eritrocitelor), in care glucoza poate patrunde si in absenta insulinei. Ca urmare a facilitarii patrunderii in celula a aminoacizilor si stimularii sintezei de proteine, insulina este considerata un hormon anabolizant, cu atat mai mult ca impiedica in modul acesta utilizarea aminoacizilor ca material energetic.

Reglarea secretiei interne a pancreasului se face printr-un mecanism neuroumoral complex, cu centrii in hipotalamus; excitantul specific al mecanismelor de reglare fiind nivelul glicemiei. Perfuzarea pancreasului cu sange hiperglicemic provoaca hipersecretie insulinica, in timp ce sangele hiperglicemic are influente opuse.

Vagul excita direct secretia celulelor beta si o inhiba pe cea de glucagon. Numeroase alte substante excita direct secretia celulelor beta: aminoacizii, cetoacizii, fructoza, secretina, gastrina, pancreozimina, glucagonul. Catecolaminele (adrenalina si noradrenalina) inhiba direct celulele insulino-secretoare.

Mecanismul de stimulare-inhibare prin actiune directa asupra celulelor beta este cel mai important. El este dovedit de conservarea rolului pancreasului, in reglarea glicemiei si in cazul transplantarii sale in alte regiuni (conectare la circuitul carotido-jugular). Secretia de glucagon este stimulata de hipoglicemie si inanitie. In conditiile scaderii aportului glucidic, glucagonul asigura cresterea glicemiei prin gluconeogeneza. Alaturi de catecolamine, glucagonul este principalul factor glicemiant.

Hipersecretia de insulina produce hipoglicemie insotita de slabirea fortei fizice si chiar de pierderea constiintei (coma hipoglicemica), deoarece in acest mod centrii nervosi sunt privati de materialul energetic de baza. Hiposecretia de insulina este mai frecvent intalnita si caracterizeaza diabetul zaharat, in care bolnavii elimina cantitati mari de zahar prin urina (glucozurie) si ca urmare a cresterii glicemei peste 1,8 g ‰. Alte simptome ale diabetului zaharat sunt: poliurie (prin diureza osmotica), polidipsie (beau multa apa pentru a inlocui lichidele eliminate in exces), polifagie (se alimenteaza in exces pentru a compensa catabolismul lipidic si protidic exagerat). Cu toate acestea bolnavii scad in greutate si, cand boala avanseaza apar si alte tulburari: cresterea eliminarilor de azot, cresterea concentratiei plasmatice de corpi cetonici (cetonimie) si eliminarea crescuta a cetoacizilor (cetonurie).

Acetona (principalul corp cetonic) fiind volatila se elimina si prin respitatie, care, la diabeticii avansati prezinta un miros specific, de mere putrede. In cazuri avansate se produce coma diabetica, prin efectele nocive pe care acidifierea mediului intern le produce asupra centrilor nervosi. daca nu se intervine prin tratament de urgenta poate surveni moartea.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 7 decembrie, 2012, 14:12

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *