Prima Pagina » Sanatate A-Z » Pneumologie » Forme Clinice Particulare ale Tuberculozei

Forme Clinice Particulare ale Tuberculozei

Tuberculoza cronica

Tuberculoza cronica a devenit o complicatie frecventa odata cu apli­carea incorecta a tratamentelor antituberculoase care nu mai reusesc sa vindece boala dar prelungesc viata peste 10-15 ani. Tratamentele incorecte se datoresc unor scheme neadecvate si neregularitatii tratamentului, in care principala cau­za o reprezinta necooperarea bolnavului.

Forme Clinice Particulare ale TuberculozeiEvolutia bolii cunoaste perioade de activitate mai mult sau mai putin lungi, urmate de perioade de remisiune. Bolnavul capata un aspect clinic caracteristic: emaciat, palid, transpirat, dispneic, inapetent, cu deficit ponderal important. Sindromul supurativ poate avea o etiologie mixta atunci cand se adauga si flora nespecifica. in final, pierderea parenchimului pulmonar functional conduce la cord pulmonar cronic si insuficienta respiratorie cronica.

La aceste cazuri, eficacitatea schemelor medicamentoase este mult redusa de posibila chimiorezistenta secundara a germenilor, astfel incat se va incerca recuperarea lor printr-o schema individualizata de tratament si prin asocierea, la momentul oportun, a unei eventuale indicatii de rezolvare chirurgicala. Datorita costurilor foarte ridicate si a procentului redus de rezolvari (adesea sub 15%), aceasta categorie de bolnavi este mare consumatoare din resursele disponibile.

Tuberculoza bronsica

Tuberculoza bronsica poate fi in aparenta primitiva, fara expresie radiologica, cel mai des insa este secundara, insotind manifestarile de ftizie. Poate conduce la stenoze si fenomene de constrictie bronsica, dar in general se remite precoce dupa aplicarea tratamentului antituberculos.

Tuberculoza secundara la varstele inaintate

Tuberculoza secundara la varstele inaintate reprezinta o forma din ce in ce mai frecventa pe masura ce tratamentul antituberculos, chiar incorect, prelungeste durata de viata. Mai intervin aici scaderea reactivitatii organismului si cresterea ponderii populatiei varstnice. Formele anatomoclinice pot imbraca orice aspect si din acest motiv sunt dificil de diagnosticat; evolutia este trenan- ta, cel mai ades asimptomatica, acesti „bunici“ reprezentand surse de infectie ce pot ramane multa vreme nedepistate. Asocierile morbide de la aceasta varsta (diabet, malnutritie, terapiile cortizonice de lunga durata, abuzul de alcool, scaderea imunitatii mediate celular, etc.) agraveaza prognosticul.

Tuberculoza mixta

Tuberculoza mixta rezulta din asocierea leziunilor pulmonare cu le­ziuni extrapulmonare, leziuni ce au o origine comuna. Tratamentul se adreseaza ambelor localizari, fiind completat uneori cu interventii chirurgicale. Prognosticul este mai rezervat decat al localizarilor exclusiv pulmonare.

Tuberculoza la infectatii HIV

Tuberculoza la infectatii HIV este cea mai comuna si mai frecventa infectie la pacientii cu HIV in intreaga lume, cele doua infectii fiind o asociere reciproc dezavantajoasa. Din 1993 tuberculoza pulmonara reprezinta unul din criteriile de definire a cazului SIDA la adulti, in timp ce tuberculozele extrapulmonare si micobacteriozele atipice diseminate erau considerate criterii de definire a stadiului clinic IV de boala SIDA inca din 1987.

Susceptibilitatea crescuta la tuberculoza a infectatilor HIV se datoreaza in principal limfopeniei T CD4 (valori de 310/ml reprezinta trigger-ul de aparitie a tu­berculozei), alaturi de alterarea functionalitatii macrofagelor alveolare. Totodata, tuberculoza poate accelera scaderea limfocitelor CD4 cu stimularea replicarii HIV prin stimularea multiplicarii limfocitare prin antigenele micobacteriene, elibera­rea virusilor stocati in macrofagele pulmonare in urma citolizei acestora prin mecanismele de hipersensibilitate celulara (in leziunile tuberculoase) si impor­tantele cantitati de citokine implicate in patogenia leziunilor specifice.

Formele clinico-radiologice de tuberculoza la infectatii HIV depind de varsta bolnavului, de gradul de imunosupresie indusa de HIV, precum si de nivelul endemiei TBC in zona respectiva. in stadiile precoce ale infectiei HIV la adulti, exprimarea clinico-radiologica a tuberculozei nu are nimic particular, in timp ce in stadiile avansate se remarca prin cateva particularitati:

  • frecventa egala de repartitie a leziunilor intre lobii superiori si cei inferiori. Forma clasica de tuberculoza cazeos-cavitara este mai frecventa in teritoriile cu endemie TBC ridicata, dar sunt posibile si formele atipice de pneumonie inter­stitial, fibroza interstitiala, miliara, pleurezie TBC;
  • frecventa crescuta a adenopatiei mediastinale izolate sau asociate cu le­ziuni parenchimatoase;
  • frecventa crescuta a localizarilor extrapulmonare cu tendinta marcata de diseminare limfohematogena. Localizarile preferentiale sunt la nivel hepatosple- nic si ganglionar periferic, cel mai frecvent asociate tuberculozei pulmonare.

La copiii infectati HIV spectrul manifestarilor clinice este extrem de variat, de la limfadenopatia hilara sau mediastinala la determinari pulmonare, cu infiltrate segmentare sau lobare, atelectazie, revarsat pleural, miliara. Tendinta la forme diseminative de tuberculoza extrarespiratorie este la fel de importanta ca si la adult, localizarile preferentiale fiind de aceasta data ganglionare, osteo-articu- lare si meningo-encefalice.

Particularitati de diagnostic ale tuberculozei la infectatii HIV:

  • Aspectul radiologic este cu atat mai putin sugestiv cu cat gradul imuno- supresiei este mai avansat. Printre bolnavii cu celule CD4 peste 200/ml, caverna si pleurezia sunt comune. Cand celulele scad sub 100/ml sunt mai frecvente adenopatia hilara si miliara TBC.
  • Diagnosticul bacteriologic este facilitat de aspiratul bronsic si lavajul bron- hoalveolar. Deoarece metoda clasica de cultivare pe medii solide aduce confir­marea tardiva a diagnosticului, sunt de preferat metodele moderne de izolare a germenilor pe medii lichide si detectarea lor radio-colorimetrica, precum si teh­nologiile bazate pe genetica micobacteriilor (PCR, sonde de hibridizare, etc.).
  • Testul tuberculinic este considerat pozitiv cand zona de induratie prezinta un diametru transversal de dimensiune mai mare sau egal cu 5 mm, iar reactia negativa isi pierde semnificatia de excludere a tuberculozei.
  • Morfologia leziunilor tuberculoase este diferita: aspect non-reactiv cu gra­nuloame slab organizate, sau chiar absente, absenta necrozei de cazeificare, absenta celulelor gigante, foarte putine celule epiteliale si foarte multe macrofage si monocite.

Articole Similare:

Ultima actualizare: luni, 17 decembrie, 2012, 14:07

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *