Prima Pagina » Sanatate A-Z » Fiziokinetoterapie » Forme de Proceduri Hidroterapice

Forme de Proceduri Hidroterapice

Forme de Proceduri Hidroterapice

Metodele de tratament in hidroterapie se mai numesc si proceduri care se impart in: generale si partiale. Procedurile generale sunt proceduri mari (bai, impachetari etc.) si se prescriu dimineata, fiind mai solicitante pentru organism. Celelalte, partiale sau mici, se executa dupa-amiaza. Tratamentul trebuie adaptat fiecarui bolnav in parte, efectuandu-se doar 1-3 proceduri/zi. Vom descrie pe scurt cele mai folosite proceduri in hidroterapie.

Compresele

Compresele sunt cele mai simple proceduri – o bucata de panza inmuiata in apa si stoarsa este o compresa. Ele sunt de mai multe feluri, dupa temperatura si regiunea de aplicare. Dupa temperatura sunt: calde, reci, stimulente si cu aburi.

Compresa rece: are efect antalgic, vasoconstrlctiv, deci antihemoragic si antiinflamator. Ca indicatii se foloseste in orice proces inflamator acut. Uneori, se inlocuieste cu punga cu gheata. Se schimba la 5 – 10 minute cand s-a uscat. Este indicata in abcese, flegmoane, apendicite acute, hemoragii digestive, cerebrale etc.

Compresa calda: are o actiune antalgica, relaxanta, de sedare, antiinflamatoare, vasodilatatoare, fapt pentru care este indicata in toate procesele inflamatorii cronice (colica hepatica, nefritica etc.).

Compresa Priessnitz (prisnit); este o compresa stimulenta folosita pentru prima oara de taranul din Tirol care purta acest nume. Este o compresa rece, acoperita de una uscata. Ca actiune, la primul contact cu tegumentul se produce vasoconstrictia, apoi se incalzeste (deci vasodilatatie), incalzire care produce evaporarea apei din compresa, ducand la racirea tegumentului si asa mai departe, pana la uscarea ei. Se poate observa deci succesiunea vasoconstrlctiei-vasodilatatie, care are un bun efect stimulent, tonizant. De aici si indicatia Priessnitz-ului in inflamatiile subacute si cronice, cu un puternic efect resorbit.

Spalarile

Spalarile sunt proceduri secundare, ele sunt foarte importante fiindca devin obligatorii dupa procedurile calde. Rolul lor este de a obtine redresarea vasculara si deci de a impiedica pierderea de caldura. Se evita astfel racelile, iar procedurile pot fi efectuate si in sezonul friguros (iarna). Se fac cu apa rece la 22 – 2°.

Frictiunile

Frictiunile sunt proceduri care actioneaza atat prin factorul termic, cat si prin cel mecanic, ele sunt intotdeauna reci, folosindu-se bucati de panza umede peste care se executa frictiuni, prin miscari lungi de alunecare cu palmele, pana cand acestea se incalzesc (vasodilatatie activa). Dupa acestea, regiunea actioneaza se sterge si se acopera. Ele pot fi partiale (maini, membre inferioare, torace etc.) sau totale (complete). Se pot executa si la patul bolnavului imobilizat (fracturi, reumatism).

Cataplasmele

Cataplasma inseamna aplicarea unor subtante, de obicei umede, pe tegument. Cele mai cunoscute sunt cataplasmele cu mustar, cu hrean, musetel, namol etc. Ele se folosesc si astazi (mustarul), mai ales la copii, in procesele inflamatorii acute, pentru efectul lor revulsiv, decongestionant, analgezic si antispasmodic (pneumonii, congestii, periviscerite, mialgii, nevralgii etc.). Actiunea lor este aplicata atat prin factorul termic, cat si prin cel chimic (esentele volatile).

Impachetarile

Impachetarile sunt proceduri umede si uscate, dupa cum se folosesc cearsafuri umezite sau diect patura ce inveleste bolnavul, dupa o anumita tehnica; exista si impachetari cu diferite substante (parafina, namol). Actiunea lor este puternic vasodilatatoare, cu bun efect antiinflamator, resorbitiv si antalgic, relaxant. Se folosesc in toate procesele inflamatorii cronice: artrite, artroze, nevralgii, redoare etc. La fel se procedeaza si cu im-pahetarile cu namol si nisip. Dupa aceste proceduri calde obligatoriu trebuie sa urmeze spalarea.

Afuziunile

Afuziunile sunt turnari de apa fara presiune. Ele sun reci sau alternante (calde si reci). Se pot realiza printr-un furtun sau chiar o stropire fara rozeta. Se toarna apa pe membrele inferioare. In orice procedura alternanta se incepe cu cald si se termina cu rece, durata recelui fiind sub jumatate din durata aplicarii caldului. Numarul turnarilor (3 – 5) se face pana se obtine reactia dermo-vasculara. Ca orice procedura alternanta, fuziunile au un efect bun stimulten, tonizant. Se folosesc in tulburarile circulatorii periferice, insuficienta venoasa, sechele dupa flebite, edeme cronice etc.

Dusurile

Dusurile sunt proceduri foarte cunoscute si utilizate, ele sunt reci, calde alternante si speciale; sau dupa forma jetului de apa “in rozeta”, in sul” sau “in evantai” (dusul gradinarului). Indicatiile dusurilor, dupa temperatura, se confunda cu cele ale compreselor reci sau calde, iar cele alternante, ca si frictiunile, au un efect stimulent, tonizant. Dintre acestea, dusul scotian este un dus “in sul” alternant, cu o presiune de 1 – 2 atmosfere jetul de apa fiind la o distanta de 5 – 6 m fata de subiect. Pentru efectul sau stimulent, tonizant, este indicat in afectiunile cronice reumatice, sciatice cronice, nevroze, obezitate, hipotiroidism etc.

Dintre dusurile speciale mentionam dusul-masaj si dusul subacvat. Dusul masaj, dupa nume, este un dus cald, cu 5 – 6 rozete, la care se adauga masajul. Are un efect resorbant prin masaj, fiind indicat intr-o serie de procese cronice reumatice, enurologice (artrite, artroze, spondiloze, sciatica, obezitate etc.).Dusul subacvatic este un dus “in sul” cu presiune de 2 – 3 atmosfere, proiectat sub apa la 10 – 15 cm de tegument. Exista instalatii speciale in acest sens. Efectul si indicatiile sunt similare cu cele ale dusului-masaj, numai ca se suporta mai bine.

Dusul de aer cald se realizeaza cu foenul; de obicei este insotit de masaj. Are aceleasi indicatii si actiuni ca si dusul-masaj, numai ca este o procedura mai blanda. Contraindicatiile dusurilor: evitam dusurile cu presiune (scotian) in fragilitatea vasculara, in psihoze, stari de agitatie, la gravide, in stari febrile etc.

Baile

Baile sunt cele mai solicitate proceduri in hidroterapie. Ele sunt de mai multe feluri: simple (cu apa obisnuita); medicamentoase, cu diferite substante (sare, iod, sulf etc.); complete sau partiale (de maini, picioare, sezut); la temperatura de indiferenta (35 – 37°) calde (38 – 40°) sau reci sub (22). Reamintim ca baile actioneaza prin cei trei factori: termic, chimic si mecanic (presiunea hidrostatica, presiunea de jos in sus, miscarea apei in baie).

Baile indiferente (35 – 37°) au un efect sedativ, relaxant, de unde si indicatiile pentru boli ale aparatului locomotor, nevroze etc. Baile calde au actiunea si indicatiile procedurilor calde (afectiuni cronice ale aparatului locomotor, ortopedice – sechele, pareze, paralizii, reumatism cronic.

Baia kinetoterapeutica este aceea la care se adauga miscarile pasive in apa si miscarile active executate de bolnav, pe perioade de 4 – 5 minute (adica 5 minute sta in baie, 5 minute miscari pasive, 5 minute pauza si 5 minute miscari active – in total 20 de minute), aceasta baie kinetoterapeutica este folosita in special in anchiloze, redori musculare, articulare, pentru usurinta miscarilor in apa.

Baile reci (generale) sunt proceduri foarte drastice, folosite rar. Baile racoroase (32 -34°) sunt: baia de jumatate si baia cu peria (tot de jumatate, adancimea apei din baie atingand (25 – 30 mm). Sunt proceduri laborioase, cu un bun efect stimulent. Bineinteles ca baile complete nu vor fi indicate la cardiaci, aterosclerotici etc.

Baile partiale, de maini sau picioare, sunt proceduri usoare care pot fi calde, reci si ascendente. Baile ascendente (Hauffe), la care se creste progresiv temperatura de la 37 la 40°, se folosesc in crizele de astm bronsic, crizele anginoase, pentru reactia lor consensuala. Celelalte – calde sau reci – au indicatii in general identice cu cele ale procedurilor la aceasta temperatura – in inflamatiile cronice sau acute ale zonelor unde se aplica (maini, picioare sau sfera pelviana).

Baile medicinale: sunt de asemenea foarte folosite, la ele adaugandu-se: o substanta chimica (I; ClNa, S etc.); plante medicinale (infuzii sau decocturi); gaze (CO2, O, aer). Ele actioneaza prin toti factorii cunoscuti: termici, chimici si mecanici.

Baile medicamentoase (cu iod, sare, sulf, amidon etc.) se folosesc indeosebi in boala reumatismala, afectiuni dermatologice etc. si se pot face si in casa. Sunt cunoscute din popor baile cu frunze de nuc (contin iod).

Baile cu plante medicinale (flori de fan, nalba, cetina de brad, musetel, menta) au un bun efect sedativ si relaxant. Se fac la o temperatura intre 36 – 37°, deoarece esentele continute se volatilizeaza la o temperatura mai mare. Boala reumatismala cronica, nevrozele, H.T.A. compensata, maladia ulceroasa etc. sunt tot atatea indicatii pentru aceste bai.

Baile cu bule gazoase (CO2, O2, aer) se prescriu tot aproape de temperatura de indiferenta (35 – 37°) altfel gazul evaporandu-se (sifonul tinut la caldura pierde gazul). Bulele gazoase din baie se sparg de tegumentul bolnavului, exercitand un masaj fin, un efleuraj care da o hiperemie activa, scazand barajul periferic. In acest fel T.A. scade, ritmul cordului devine mai bradicardic, diastola este mai mare, iar afluxul coromarian mai bogat (sunt rezultate ce se obtin cu digitala). Ele au un bun efect calmant. De aici indicatia acestor bai in H.T.A., tulburari ciruclatorii periferice (arterite etc.), sechele de flebite, nevroze, boala ulceroasa etc. Gazele se obtin din butelii obisnuite (CO2, O2).

Articole Similare:

Ultima actualizare: marți, 5 martie, 2013, 9:25 Afisari: 18

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *