Prima Pagina » Sanatate A-Z » Chirurgie Plastica » Fracturile Mainii

Fracturile Mainii

Fracturile MainiiFracturile inchise determina deformari exterioare ca urmare a edemului si unghiularii in zona de fractura atat prin mecanismul de fractura, cat si prin fortele musculotendinoase ce actioneaza asupra osului. Principalul tel al tratamentului este reducerea stabila si corecta a fracturii, cu mobilizare rapida. De asemenea, numeroase fracturi au evolutie buna cu tratament minim sau fara, dar un tratament impropriu va determina disfunctionalitati semnificative. Un pas important in tratarea fracturilor este recunoasterea acelor fracturi care necesita tratament specific si trebuie adresate speclialistului.

Fracturi simple, fara deplasari ale falangelor pot fi tratate prin legarea a doua degete si mobilizare precoce. Fracturile cu deplasare pot fi tratate prin reducere ortopedica si imobilizare cu atela de aluminiu. Articulatiile metacarpofalangiene si interfalangiene vor fi in flexie usoara, iar degetele legate de atela. Daca examinarea radiologica evidentiaza o pozitionare neanatomica sau o angulare, vor fi luate in considerare fixarea percutana cu ac/brosa sau reducerea chirurgicala. Fracturile oblice sau cele ce includ articulatii vor fi tratate prin fixare interna.

Majoritatea fracturilor metacarpienelor sunt tratate satisfacator prin reducerea externa si imobilizare cu atela. Dupa reducerea ortopedica, mana este asezata intr-o atela cu jgheab ulnar sau radial cu metacarpienele adiacente incluse in imobilizare, iar AMF in flexie de aproximativ 60 grade. Pentru o reducere adecvata acest parametru va fi strict respectat; orice rotatie dupa reducere este inacceptabila. Cu metacarpianul in pozitie adecvata, degetele flectate vor acoperi palma catre scafoid. Reducerea sangeranda este rezervata fracturilor oblice, instabile, ca urmare a unor forte de rotatie sau fracturilor multiple. Mana fracturata este lasata imobilizata aproximativ 4 saptamani, timp in care atela este scoasa si se efectueaza un program de mobilizare. Evidentierea vindecarii radiologice este mai tardiva decat cea clinica astfel ca pacientii cu fractura stabila, nedureroasa vor fi considerati vindecati.

O lovitura directa in capul metacarpianului determina o fractura transversala a acestuia. Cand aceasta apare  la  metacarpienele IV, V este cunoscuta ca “fractura boxerului”. Aceste fracturi sunt tratate cu reducere ortopedica si imobilizate 3-5 saptamani.

Contuziile carpului sunt, de obicei, rezultatul unei presiuni (forte) mari pe articulatia pumnului. Pot apare fracturi si dislocari cu instabilitate ligamentara, si ca urmare majoritatea fracturilor carpului vor fi tratate de un ortoped competent sau specialist in traumatismele mainii.

Cea mai comuna fractura a regiunii articulatiei pumnului este fractura de scafoid, care apare ca urmare a unei presiuni bruste pe pumnul dorsiflectat. Orice pacient care se prezinta cu un traumatism cu un astfel de istoric si modificari la palpare in tabachera anatomica, va fi considerat ca avand fractura de scafoid. Examinarea radiologica a articulatiei pumnului, inclusiv o “vedere a scafoidului” este obligatorie. Incidenta laterala va releva instabilitatea asociata fracturii de scafoid.

Pacientii simptomatici, dar fara evidentierea radiologica a fracturii vor fi imobilizati adecvat si se vor efectua radiografii la 2-3 saptamani. Acest studiu tardiv va evidentia linia de fractura. Fracturile fara deplasare de scafoid vor fi imobilizate intr-o atela mica police-antebrat cu pumnul in flexie si inclinare radiala si police in abductie timp de 6-12 saptamani. Tratamentul adecvat al acestor fracturi determina rezultate pozitive in 90-95% din cazuri. Fracturile cu deplasare, instabilitatea pumnului sau evidentiere a neunirii dupa imobilizare adecvata va necesita tratament chirurgical facut de specialist.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 14 decembrie, 2012, 16:39

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *