Prima Pagina » Corpul Uman » Fiziologie Umana » Functia de Reproducere la Om

Functia de Reproducere la Om

Functia de reproducere reprezinta un proces complex constituit dintr-o serie de fenomene strans corelate in vederea formarii si dezvoltarii embrionului, a unui nou organism uman. Acesta urmeaza sa se nasca, dupa o perioada de viata intrauterina si la randul sau sa asigure perpetuarea speciei, transmitand din generatie in generatie, noi caractere castigate in decursul fiecarei existente umane.

Functia de Reproducere la OmFunctia de reproducere se refera la: celulele sexuale, geneza si maturatia elementelor sexuale, ovogeneza si spermatogeneza, fecundarea, graviditatea si nasterea.

Celulele sexuale 

Celulele sexuale, ovulul si spermatozoidul au caractere structurale si functionale speciale. Ovulele sunt produse de ovare (glandele sexuale feminine), iar spermatozoizii de catre testicule (glandele sexuale masculine).

Ovulul. Este o celula sferica cu dimensiuni mari (diametrul 200 microni); ovulul este una din celel mai mari celule din organism si spre deosebire de spermatozoid este imobil.

Structura ovulului. Spre deosebire de celelalte celule ovule prezinta caractere speciale. Citoplasma este constituita din 2 zone: una interna denumita zona vitelogena (formata dintr-o substanta hranitoare numita vitelus nutritiv) si o zona externa, care se numeste vitelus formativ. In citoplasma ovulului se mai gasesc: nucleul, care prezinta un singur nucleol, numit insa si corpul vitelin Balbiani (corespaunzator centrului celular), condrionul si aparatul Golgi.

Periferia ovulului este reprezentata de 3 formatiuni:

  • membrana vitelina, constituita dintr-un strat de celule ce reprezinta adevarata membrana plasmatica a omului;
  • zona pelucida, formata dintr-un alt strat trasparent si strabatut de canaliculele radiare;
  • coroana radiata, dispusa la periferie si formata din celule foliculare, care sunt asezate pe 1 sau mai multe straturi.

Spermatozoidul. Este o celula mobila ce se deplaseaza prin miscari proprii; are dimensiuni mici (50 microni) si o forma caracteristica. La un spermatozoid se disting 3 regiuni: capul, corpul (piesa intermediara) si coada.

– Capul de forma ovala, prezinta in partea anterioara o formatiune denumita acrozom sau perforator. Capul este format in cea mai mare parte din substanta nucleara, in timp ce citoplasma este dispusa intr-un strat subtire periferic.

– Corpul sau piesa intermediara este constituit din gat si piesa de legatura. Gatul continua capul si prezinta anterior nodulii (2 formatiuni granulare ce reprezinta cromozomul proximal). Piesa de legatura este limitata anterior de discul transversal si spre coada spermatozoidului, de inelul terminal; ea este formata din fibrile, inconjurate de o teaca de citoplasma. Discul transversal si inelul terminal corespund centronomului distal.

– Coada reprezinta partea cea mai lunga a spermatozoidului si are o forma conica. Ea este formata din fibrile, continuand fibrilele din piesa de legatura. Aceste fibrile alcatuiesc filamentul axial sau flagelul care este acoperit cu o teaca de citoplasma. Coada este o formatiune cu rol in miscarea spermatozoizilor.

Geneza si maturatia elementelor sexuale 

Elementele sexuale se formeaza in glandele sexuale din celule speciale spermatogonii, pentru spermatozoid si ovogonii pentru ovul. Goniile sufera o serie de procese de diviziune. Diviziunea lor este o diviziune normala, avand in nucleu 46 de cromozomi care se noteaza cu 2N (diploid). In aceasta diviziune sunt caracteristice urmatoarele faze:

  • faza de multiplicare, reprezinta perioada in care, prin diviziuni repetate de la ovogonii si spermatogonii, celulele primare de diviziune se formeaza numeroase gonii mici;
  • faza de crestere, este reprezentata de cresterea goniilor si transformarea lor in ovocite si spermatocite de ordinul I;
  • faza de maturatie in care se fac 2 diviziuni de maturatie. Prima diviziune de maturatie este cea reductionala in urma carora se formeaza citele de ordinul II si a doua diviziune de maturatie in care se formeaza tidele (spermatide si ovotide) din care se diferentiaza elemenetele sexuale (spermatozoizi si ovule).

Exista deosebiri intre maturatia ovulului si cea a spermatozoidului.

Maturatia ovocitelor. Ovocitul de ordin I contin un numar diploid de cromozomi (2N). In prima diviziune de maturatie a ovocitelor de ordinul I, cromozomii nu se mai divid, ci se separa in 2 grupe care contin jumatate din numarul initial de cromozomi (haploid), adica N cromozomi. Iau nastere 2 celule numite ovocite de ordinul II, dn care una este mai mica si se numeste globul polar. Aceasta diviziune reductionala se numeste si meioza. A doua diviziune de maturatie urmeaza imediat dupa cea reductionala, fara faza de repau si este o diviziune normala care are loc atat la ovocitul mare, cat si la globulul polar. Prin aceasta diviziune apar: din ovocit, 2 celule (una mai mare numita ovatida din care se va forma ovulul matur si una mica reprezentand un nou globul polar); din primul globul polar rezulta 2 celule, 2 globuli polari.

Maturatia spermatocitelor. Din spermatocitul de ordinul I (2N cromozomi), prin diviziune reductionala rezulta 2 spermatocite de ordinul II, egale ca marime, insa cu jumatate din numarul initial de cromozomi (haploid). Din a doua diviziune de maturatie normala iau nastere 4 spermatide, care se vor transforma fara diviziune, in 4 spermatozoizi maturi.

Celulele sexuale mature (ovule si spermatozoizi) sunt capabile sa participe la fecundare. Prin ovulatie ovulul matur este expulzat din ovar (intre a 13-a si a 16-a zi a ciclului menstrual) si se angajeaza in trompele uterine, ai caror cili vibratili il conduc pana la uter. Spermatozoizii maturi plutesc in lichidul spermatic si vor fi eliminati odata cu sperma, in vaginul femeii, prin ejaculare.

Fecundarea 

Reprezinta contopirea ovulului matur cu spermatozoidul matur care poate avea loc la orice nivel al drumului parcurs de ovul, de la ovar pana la uter. In mod normal, fecundarea are loc in trompe unde spermatozoizii depusi in vagin patrund, prin propriile miscari, in uter, trompe. Pe parcursul drumului situat intre ovar si uter, are loc unirea celor 2 celule sexuale (fecundarea) dand nastere la celula ou (zigot). Fecundarea se produce in 2 faze: insamantarea si amfimixia.

Insamantarea reprezinta contactul intre ovul si spermatozoid si consta din apropierea si patrunderea capului, a piesei intermediare si a regiunii anterioare a cozii spermatozoidului, in ovul. Dintre zecile de mii de spermatozoizi, atrasi spre ovul prin actiunea unor substante chimice (chimiotactism pozitiv), numai unul, denumit si spermatozoid fecundant, patrunde in interiorul ovulului, producand o serie de transformari:

  • membrana ovulului se modifica si numai permite patrunderea altui spermatozoid;
  • citoplasma ovulara, elimina un lichid numit perivitelin;
  • centrozomul spermatozoidului formeaza asterul spermatic, in citoplasma ovulului;
  • nucleul spermatozoidului poarta denumirea de pronucleu mascul, iar nucleu ovulului se numeste pronucleu femel.

Amfimixia reprezinta contopirea celor 2 pronuclei, mascul si femel, in ovul. Aceasta faza este cea mai importanta a fenomenului de fecundare. Prin acest 2 faze se realizeaza zigotul; citoplasma acestuia este in cea mai mare parte de origine ovulara, asterul este reprezentat de centrozomul spsermatozoidului, iar nucleul are origine dubla (ovulara si spermatica). Aceasta structura determina proprietatea oului de a se segmenta in anumite conditii de dezvoltare ulterioara.

Graviditatea 

Este starea fiziologica caracteristica femeii, care consta in dezvoltarea in uterul sau a zigotului. Aceasta se face prin fixarea lui, prin segmentarea si dezvoltarea enbrionului uman, si, in final prin nasterea fatului. Oul inainteaza din trompa uterina spre uter. Dupa ovulatie si fecundare, in ovar se dezvolta corpul galben, care influenteaza, prin progesteronul secretat, mucoasa uterina in vederea implantarii oului. Mucoasa uterina se ingroasa iar vasele si glandele se dilata; aceasta mucoasa transformata se numeste mucoasa de sarcina, decidua sau caduca.

Inaintand spre uter, oul incepe sa se segmenteze transfromandu-se in morula. Morula se transforma in blastocit, care se dezvolta in uter. Blastocitul ajunge la caduca uterina, unde se fixeaza intr-o depresiune a acesteia, fenomen care se numeste nidare. Portiunea din mucoasa uterina care acopera oul nidat se numeste caduca reflectata, iar cea de care s-a fixat blastocistul se numeste caduca bazala. Corpul galben denumit in aceasta situatia corp galben gravidic, intretine starea functionala a uterului in prima perioada a sarcinii.

In mucoasa uterina se dezvolta placenta care se formeaza din celulele blastocistului si din caduca bazala. Formarea embrionului provoaca modificari insemnate ale secretiei interne ovariene si gonadotrope hipofizare. In sarcina, functia ovarelor ca si a corpului galben este preluata de placenta. Placeta secreta estrogeni si progesteron, dar si alti hormoni; in prima parte a sarcinii corpul galben isi pastreaza secreia sa endocrina.

Nasterea 

Consta in expulzia fatului ajuns la termen, adica aproximativ dupa 280 de zile de gestatie. Expulzia fatului este consecinta contractiilor uterine, la care se adauga, in oarecare masura, contractia muschiului peretelui abdominal si a diafragmului, glota fiind inchisa. Ca urmare a cresterii presiunii intrauterine si a relaxarii fibrelor circulare din structura colului uterin, acesta se dilata. Ca o consecinta a cresterii presiunii intrauterine este si ruptura membranelor din jurul fatului si scurgerea lichidului amniotic.

Contractia prelungita in timp a musculaturii deja mentionate, ca si relaxarea articulatiilor bazinului si a partilor moi ale pelvisului, realizata sub actiunea unui hormon ovarian numit relaxina, vor avea drept efect expulzia fatului. La scurt timp de la nastere are loc si expulzia placentei si a membranelor fetale.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 7 decembrie, 2012, 15:49

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *