Prima Pagina » Corpul Uman » Sistemul Nervos » Functiile motorii de ansamblu ale trunchiului cerebral

Functiile motorii de ansamblu ale trunchiului cerebral

Activitatea motorie a trunchiului cerebral este automata. Centrii sai motori indeplinesc doua functii: mentinerea posturii si a echilibrului pe de o parte si coordonarea miscarilor voluntare pe de alta parte.

Mentinerea posturii caracteristice fiecarei specii se face in mod automat prin doua categorii de reflexe somatice (tonice si de redresare); aceste reflexe se studiaza pe animale decerebrate (la care axul cerebrospinal este sectionat intre coliculii cvadrigemeni superiori si inferiori).

Reflexele tonice:

Trunchiul cerebral asigura mentinerea tonusului la diferite grupe musculare, in functie de pozitia capului, a corpului sau de miscarile efectuate. Exemplu, la o pisica care priveste in sus, creste tonusul muschilor extensori ai membrelor anterioare si scade cel al extensorilor membrelor posterioare. Reactii opuse apar cand pisica priveste in jos. Comenzile tonice sunt elaborate in trunchiul cerebral pe baza aferentelor vestibulare, proprioceptive si in mai mica masura a celor tactile si vizuale. Aceste comenzi sunt conduse descendent pe caile extrapiramidale spre motoneuronii α si γ din coarnele anterioare. Stimularea acestor neuroni creste tonusul muscular iar inhibitia le reduce tonusul muscular.

Reflexele de redresare:

Daca un animal decerebrat este asezat intr-o pozitie nefireasca, al executa o serie de miscari coordonate, reluindu-si postura normala. Reflexele de postura descrise mai sus au loc in pozitii statice (reflexe statice). Daca animalul executa miscari care modifica postura normala, au loc reflexe motorii care asigura pastrarea acesteia (reflexe statokinetice). Exemplu este reflexul de aterizare bine observat la pisici care, din orice pozitie, cad in picioare.

Mentinerea echilibrului corpului se datoreste actiunii acelorasi centrii din trunchiul cerebral responsabili de reglarea tonusului si a posturii. Mecanismele de mentinere a echilibrului se declanseaza ori de cate ori centrul de greutate al corpului tinde sa se proiecteze in afara poligonului de sustinere. Schimbarea pozitiei capului, corpului sau membrelor, stimuleaza fie receptorii labirintici, fie receptorii kinestezici din capsulele articulare, informand centrii posturii asupra noilor raporturi spatiale ale organismului. Pe baza acestor informatii, se elaboreaza comenzi motorii ce determina grade variate de contractie sau de relaxare a muschilor extensori si flexori in diferite parti ale corpului.

Astfel, daca exista tendinta de a cadea intr-o parte, are loc reflex o crestere a tonusului muschilor extensori de aceeasi parte si o reducere corespunzatoare a tonusului extensorilor membrelor de partea opusa. Postura se mentine mai ales pe baza aferentelor de la proprioceptorii musculari, iar echilibrul pe baza celor labirintici. Centrii de integrare sunt aceiasi.

Centrii echilibrului sunt grupati in doua teritorii: subcorticali si corticali.

Centrii subcorticali sunt reprezentati de nucleii vestibulari si de nucleii formatiei reticulate mezencefalice ce integreaza informatiile senzitive primite direct de la receptori si indirect prin cerebel (lobul floculonodular). Acesti centrii mentin echilibrul si postura prin reactii motorii inconstiente.

Centrii corticali sunt localizati in lobul parietal in profunzimea santului lui Sylvius. La nivelul lor se elaboreaza senzatia constienta de echilibru si postura.

Coordonarea miscarilor voluntare:

Orice miscare voluntara necesita o anumita postura si o anumita repartitie a tonusului la diferite grupe de muschi in activitate. Acestea se realizeaza pe baza conexiunilor aferente si eferente ale nucleilor motori extrapiramidali din trunchiul cerebral cu cerebelul, cu talamusul si cu corpii striati.

Articole Similare:

Ultima actualizare: luni, 8 aprilie, 2019, 14:12

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *