Prima Pagina » Sanatate A-Z » Medicina Interna » Glomerulonefrita Difuza Acuta

Glomerulonefrita Difuza Acuta

Definitie

Este o afectiune inflamatorie renala, bilaterala, localizata la nivelul capilarelor glomerulare, de natura infectoalergica si caracterizata clinic prin edeme, hematurie si hipertensiune arteriala.

Cauze

Boala apare mai ales la copii si adulti tineri, cu predilectie la sexul masculin. Se intalneste indeosebi in lunile de toamna si de iarna. Factorul etiologic cel mai important este infectia streptococica (in special streptococul hemolitic din grupa A, tipul 12): angine, amigdalite, sinuzite, otite, infectii dentare, scarlatina, erizipel. Exceptional, poate aparea dupa infectii pneumococice sau stafilococice.

Patogenie

Patogenia este imunologica. Prin toxinele (antigenele) eliberate, streptococul hemolitic sensibilizeaza capilarele glomerulare, cu formare de anticorpi. Perioada de latenta de 10-12 zile dintre angina streptococica si aparitia glomerulonefritei pledeaza pentru o inflamatie glomerulara cauzata de conflictul antigen-anticorp. Frigul si umezeala favorizeaza boala.

Anatomie patologica

Macroscopic, rinichi sunt normali sau putin mariti, palizi, cu mici puncte hemoragice: microscopic, se observa proliferarea celulelor endocapilare ale glomerulilor.

Simptome

Debutul poate fi brutal, cu dureri lombare, cefalee, greturi, febra si frisoane, sau insidios, cu astenie, inapetenta, paloare, subfebrilitate; apare dupa 10-l2 zile de la infectia streptococica. In scarlatina, glomerulonefrita apare in convalescenta, intre a 14-a si a 21-a zi de boala. In perioada de stare, boala se manifesta prin prezenta sindroamelor urinar, edematos (hidropigen), cardiovascular, eventual azotemic. Prezenta lor nu este obligatorie, in general fiind obisnuite hematuria, edemul si hipertensiunea arteriala.

Sindromul urinar, cel mai frecvent intalnit, se caracterizeaza prin oligurie (200 – 500 ml/24 de ore), proteinurie moderata (2 – 5 g%o), hemaiurie microscopica, mai rar macros-copica (simptom cardinal), si cilindrurie inconstanta.

Sindromul edematos este prezent la majoritatea bolnavilor. Edemul este moale, palid si intereseaza in primul rand fata, cu deosebire pleoapele, constatandu-se in special dimineata. Uneori, se dezvolta difuz: la fata, maleole, gambe, coapse, partile declive; nu rar apar edeme generalizate (anasarca).

Sindromul cardiovascular consta, de obicei, in cresterea tensiunii arteriale, interesand moderat tensiunea sistolica (180 – 200 mm Hg) si mai sever pe aceea diastolica (120 – 125 mm Hg).

Sindromul azotemie se remarca mai rar, numai in forme severe.

Diagnostic

Examenele de laborator pun in evidenta o crestere moderata a ureei si creatininei sanguine, accelerarea marcata a V.S.H., scaderea filtratului glomerular si a fluxului plasmatic renal si cresterea titrului ASLO.

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe aparitia edemului, a hematuriei si a hipertensiunii arteriale dupa o infectie streptococica a cailor respiratorii superioare. Glomerulonefrita difuza acuta trebuie diferentiata de glomerulonefrita in focar, care apare in cursul unei infectii si in care lipsesc edemul si hipertensiunea arteriala, de glomerulonefritea cronica, care evolueaza de mult timp si in care semnele de insuficienta renala sunt pronuntate, de sindromul nefrotic, care prezinta edeme si proteinurie masiva, hipoproteinemie si hipercolesterolemie, de pielonefrita cronica, in care exista semne de infectie urinara si uro-cultura este pozitiva, de hipertensiunea arteriala maligna, in care valorile tensionale sunt mai mari si sindromul urinar mai discret.

Complicatii

Complicatiile cele mai frecvente sunt: insuficienta cardiaca, edemul cerebral si insuficienta renala. Insuficienta cardiaca este consecinta hipertensiunii arteriale. Edemul cerebral sau pseudouremia eclampsica se manifesta prin cefalee, ameteli, bradicardie, varsaturi, cu oligurie severa sau anurie.

Evolutie

Vindecarea este cel mai obisnuit mod de evolutie si survine de obicei in 2 – 3 saptamani, prin disparitia principalelor simptome: edemul, hipertensiunea, hematuria. Alteori, vindecarea are loc dupa luni sau ani. Uneori, persista ani de zile o discreta pro-teinurie sau hematurie microscopica.

Intr-un numar de cazuri, boala evolueaza catre o glomerulonefrita subacuta. Tabloului clinic din glomerulonefrita acuta i se adauga semnele sindromului nefrotic: proteinurie masiva, hipoproteinemie, edeme accentuate, hipercolesterolemie. Sindromul de insuficienta renala se instaleaza si se dezvolta rapid. La inceput apar hipoazotemie, acidoza si alterarea capacitatii de concentratie; ulterior, si tulburari electrolitice (hiperpotasemie, hipocloremie). Bolnavul moare in cateva saptamani sau luni in coma uremica.

Evolutia catre cronicizare se intalneste in unele cazuri intr-un ritm lent sau rapid, dupa primul sau dupa mai multe puseuri acute. Persistenta hipertensiunii peste 6 saptamani si a hematuriei peste 4-6 luni sunt semne de cronicizare a bolii.

Prognostic

Prognosticul este favorabil in majoritatea cazurilor si depinde de forma clinica, de complicatii si tratament. Formele cu debut insidios si cele intalnite la adulti dau un procent mai mare de cronicizari.

Tratament

Tratamentul preventiv consta in antibioterapia corecta a tuturor infectiilor streptococice, in suprimarea focarelor de infectie sub protectie de antibiotice, in practicarea unor examene repetate ale urinii in saptamanile de dupa o infectie streptococica a cailor aeriene superiaore, pentru diagnosticul precoce al unei eventuale glomeralonefrite.

Tratamentul curativ consta in repaus la pat, care este indispensabil pana la disparitia edemelor, a hipertensiunii si a hematuriei. Unii autori recomanda repaus profilactic (3 saptamani) in toate infectiile cu streptococ betahemolitic grupa A, in timpul antibioterapiei. Activitatea va fi reluata progresiv. Dieta va fi adecvata formei clinice. Regimul va fi normocaloric (1 500 -2 000 cal/zi), hiperglucidic, normolipidic si hipoproteic. Daca exista edeme, regimul va fi sarac in sare (fructe, legume, zahar, orez, ulei, unt).

Daca ureea este crescuta, se va reduce ratia protidica la jumatate sau mai putin (20 – 40 g/zi), recomandand bolnavului glucide si lipide, pentru ca ratia alimentara sa nu coboare sub 1 500 cal. In caz de oligurie, ratia hidrica va fi redusa. Restrictia severa de lichide si alimente, cunoscuta sub numele de cura de sete si de foame (2-3 zile), este indicata in cazul unei mari retentii de lichide, cu semne de edem cerebral sau de hipertensiune arteriala si de aparitie iminenta a insuficientei cardiace.

Tratamentul medicamentos consta in administrare de Penicilina G (1 – 3 milioane u./zi, la interval de 6 ore), i.m., timp de 10 – 14 zile. Focarele de infectie vor fi asanate sub protectie de penicilina, la 6 – 8 saptamani (pana la 3 – 4 luni) de la debutul bolii, numai daca starea generala este buna. In forma fara complicatii nu se folosesc diuretice. In ultimul timp se recomanda Furosemidul (0,040 – 0,100 mg i.v.) pentru fortarea diurezei, in doza unica sau repetai, daca raspunsul este favorabil (Furosemidul are efect si cand filtratul glomerular este scazut).

Hipertensiunea arteriala (cand valorile sistolice depasesc 180 mm Hg) se trateaza cu Hiposerpil, Hipopresol (2-4 comprimate/zi) sau Aldomet (0,75 – 1 g/zi). Insuficienta cardiaca stanga acuta se combate cu tonicardice (Lanatosid C) si Furosemid (1-2 fiole, i.v., lent), glucoza hipertonica 30% (100 ml), barbiturice sau cloralhidrat, iar la nevoie, hipotensive injectabile (Furosamid, Pentdiomid, Raunevril) si chiar punctie lombara decompresiva. Insuficienta renala acuta se trateaza obisnuit.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 31 ianuarie, 2013, 12:26

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *