Prima Pagina » Sanatate A-Z » Hematologie » Grupele Sanguine – Hemoliza

Grupele Sanguine – Hemoliza

Grupele SanguineHematiile contin substante numite aglutinogene, iar plasma substante numite aglutinine, care sunt anticorpi naturali, denumiti si izoanticorpi. Dupa repartitia aglutinogenelor si aglutininelor se deosebesc patru grupe sanguine.

In 1900 a fost descoperit primul sistem de determinare a grupelor sanguine – AB0 – in urma mai multor incercari de transfuzie nereusite. Totusi, cauzele pentru care pacientii mureau au fost elucidate. Astfel, s-au descoperit patru grupe sanguine diferite: A, B, AB si 0 (sau grupele 1, 2 3 si 4). Diferenta acestora era data de prezenta antigenilor la suprafata globulelor rosii. Exceptia o constituie grupa 0 (denumire provenita de la faptul ca nu contine antigeni), ale carei globule rosii contin totusi o substanta cu rol de antigen, denumita aglutinogen.

Cel de-al doilea sistem – Rhesus – este necesar in caz de imunizari si in special in cazul incompatibilitatii dintre fetus si mama. Sistemul Rhesus: Rh + (pozitiv) sau Rh – ( negativ) este al doilea sistem antigenic specific globulelor rosii. Acesta se bazeaza pe prezenta a cinci antigeni: D, C, E, c si e. Persoanele cu Rh pozitiv sunt cele care poseda antigenul D. De exemplu, o persoana cu grupa 0 care este purtatoare de antigenul D are grupa sanguina 0 pozitiv. Potrivit statisticilor, aproximativ 85% din populatie au Rh pozitiv, in timp ce restul de15% au Rh negativ.

In Romania, grupele sanguine sunt repartizate astfel: 43% – grupa A, 33% grupa 0, 16% – grupa B si 8% grupa AB.

Cei din grupa 0 (I) se numesc donatori universali, iar cei din grupa AB (IV) primitori universali. In afara acestor antigene se mai cunoaste si factorul Rhesus, antigen care se gaseste la aproximativ 85% din oameni. Daca nu se respecta grupele sanguine, in cursul transfuziilor pot aparea accidente de hemoliza, uneori mortale. Accidente hemolitice mai pot aparea si la nou-nascutul al carui tata este Rh-pozitiv, si mama Rh-negativa. Hemoliza este insa si un fenomen normal. Durata vietii unei hematii fiind de 120 de zile, in fiecare zi se distruge aproximativ o sutime din numarul total al eritrocitelor, eliberandu-se hemoglobina. In starile patologice, hemoliza se exagereaza. Cand hemoliza este brutala, apar anemii acute si tubulonefrite acute; cand este lenta, apar anemie si icter: icter hemolitic sau anemie hemolitica. Diagnosticul de anemie hemolitica acuta se bazeaza pe asocierea scaderii brutale a hematiilor cu hemoglobinurie si tubulonefrita. Semnele de laborator ale hemolizei se grupeaza in doua categorii:

  • unele sunt comune oricarei hemolize: hiperbilirubinemie indirecta, urobilinurie si reticulocitoza,
  • altele sunt specifice unei forme. Astfel, in caz de fragilitate globulara scade rezistenta osmotica a hematiilor; in caz de hemoliza prin substante plasmatice se pun in evidenta in sange hemolizine (testul Coombs pozitiv).

Examenul clinic este foarte important in bolile sangelui si ale organelor hematopoietice. Interogatoriul trebuie sa precizeze profesia bolnavului (o intoxicatie profesionala poate fi cauza unei boli de sange), medicamentele primite (Aminofenazona, Alindorul, Rheopyrinul, sulfamidele, Metiltiouracilul etc. deprima maduva).

Simptomele prezentate de bolnav sunt de asemenea utile stabilirii diagnosticului: astenia intensa sugereaza o leucoza; slabire exagerata, o neoplazie; hemoragiile, o anemie; hemoragiile care insotesc o adenopatie, o leucoza acuta.

Paloarea evoca o anemie; hipercoloratie, o poliglobulie; elementele purpurice, diateza hemoragica. Adenopatia se intalneste frecvent in bolile sangelui (boala Hodgkin, leucoze, mononucleoze infectioase), in cancer, sifilis, tuberculoza etc. Si aspectul ganglionilor ofera informatii: adenopatia tuberculoasa este moale, cea din boala Hodgkin este ferma si de obicei unilaterala, in neoplazii este dura iar in leucemia limfoida bilaterala simetrica si voluminoasa; adenopatia axilara se intalneste in procese inflamatorii ale membrului toracic, boala Hodgkin, neoplasme (bronsice la barbat si de san la femeie); adenopatiile inghinale sunt usor de recunoscut, fiind superficiale.

Dupa etiologie pot fi inflamatorii (pornind de la o inflamatie a membrului pelvian, a organelor genitale sau a regiunii anale), tuberculoase, secundare unui cancer al rectului, veneriene etc. Adenopatiile generalizate se intalnesc de obicei in boala Hodgkin (predomina in regiunea cervicoaxilara), leucoza limfatica (simetrice si voluminoase) si boala Bril-Symmers.

Splenomegalia (marirea de volum a splinei) insoteste de asemenea numeroase boli de sange si boli ale sistemului reticulohistocitar. Diagnositcul bolilor sangelui si ale organelor hematopoietice se bazeaza in mare masura pe explorari de laborator: hemograma, mielograma, timp de sangerare si de coagulare. Uneori sunt indispensabile insa si alte examene: electroforeza, punctia-biopsie ganglionara, punctia splenica.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 1 februarie, 2013, 10:22

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *