Prima Pagina » Sanatate A-Z » Neurologie » Hemoragia Cerebrala

Hemoragia Cerebrala

Hemoragia Cerebrala

Definitie

Este revarsarea de sange in parenchimul cerebral.

Cauze

Cauza cea mai obisnuita este hipertensiunea arteriala; in absenta acestuia, in special sub varsta de 40 de ani, pot fi luate in consideratie malformatiile vasculare congenitale (anevrisme sau angioame), discraziile sanguine, purpura si leucemia. De asemenea, poate aparea ca urmare a unui traumatism cerebral. Hemoragia se produce de obicei prin diapedeza si, mult mai rar, prin ruperea peretelui vascular. Sediul de predilectie al hemoragiei este teritoriul arterei cerebrale mijlocii, cel mai adesea pe stanga. Intinderea leziunii este amplificata in faza acuta de edemul perifocal.

Simptome

Debutul este de obicei de o brutalitate extrema, aparand cu ocazia unui efort, a unei emotii, mese copioase, a unui puseu hipertensiv sau fara cauza aparenta. Rareori se intalnesc prodroame in zilele premergatoare. Aspectul clinic este de ictus apoplectic, care apare in plina sanatate, cu cefalee violenta, semne meningiene (greturi, varsaturi si redoare a cefei). Bolnavul isi pierde rapid cunostinta si cade intr-o coma profunda si prelungita (cateva zile). In cazurile mai usoare, bolnavul nu intra in coma si asista la instalarea progresiva a paraliziei.

Coma este caracterizata prin pierderea totala a cunostintei, sensibilitatii si motilitatii voluntare. In forme grave apar tulburarile de ritm cardiac, respirator, febra mare si transpiratii profuze. Respiratia este zgomotoasa, fata bolnavului este inexpresiva, apare deviatia conjugala a capului si a ochilor, membrele de partea paralizata cad inerte cand sunt ridicate, obrazul de partea paralizata bombeaza in timpul respiratiei, aerul fiind expulzat in vecinatatea comisurii bucale de aceeasi parte (“semnul pipei”). Lichidul cefalorahidian este de obicei hemoragic. Semnul clinic principal este hemiplegia, care evolueaza in aceleasi stadii ca la tromboza (hemiplegia flasca, spastica, sechele definitive). Evolutia este variabila. Unii bolnavi mor in ziua ictusului, altii in a treia sau a patra zi si unii se pot vindeca, cu sechele definitive. Riscul unei noi hemoragii in lunile sau anii care urmeaza este obisnuit.

Hemoragia la nivelul ganglionilor bazali determina deviatia conjugata a ochilor catre hematom, afazia (daca este interesat emisferul dominant), iar de partea opusa hemoragiei hemipareza, pierderea sensibilitatii, hemianopsie controlaterala.

In cazul interesarii cerebelului se intalnesc varsaturi, ataxie cerebeloasa, deviatia conjugata a ochilor spre partea hematomului, tardiv obnubilare, stupor, chiar coma.

Trebuie avuta in vedere particularitatea hemoragiei cerebeloase care evolueaza adesea grav. Datorita pozitiei cerebelului si a vecinatatii acestuia cu trunchiul cerebral, interventia chirurgicala trebuie facuta de urgenta in hemoragiile mari. Daca nu, riscul de herniere a amigdalelor cerebeloase creste cu fiecare ora atat datorita hematomului care mareste volumul cerebelului, cat si datorita edemului care survine. Daca se intarzie interventia chirurgicala in astfel de cazuri, prognosticul este foarte prost.

Debutul hemoragiei la nivelul puntii se caracterizeaza prin intrarea brutala in starea de coma, pupile mici, reactive, deviatia conjugata a ochilor de partea leziunii, respiratie ataxica.

Forme clinice

Formele distincte sunt urmatoarele:

a) Hemoragia cerebro-meningiana este o hemoragie initial cerebrala, care cuprinde apoi ventriculii si spatiile subarahnoidiene. Coma este profunda, febra ridicata, sindromul meningian prezent, lichidul cefalorahidian hemoragic, evolutia de obicei mortala in 24 -48 de ore.

b) Hemoragia cortico-meningiana este o alta forma clinica, mai benigna, in care hemoragia este initial meningiana, atingand ulterior o mica portiune din cortex.

c) Hematomul intracerebral este o hemoragie cerebrala circumscrisa.

Diagnostic

In cazul hemoragiei cerebrale, primul si cel mai important test care trebuie efectuat este tomografia computerizata.

Examenul CT detecteaza si complicatii importante ale hemoragiei cerebrale, cum ar fi: efectul de masa, hidrocefalia, edemul cerebral perilezional. Pentru detectarea unui anevrism sau a unei malformatii arterio – venoase se efectueaza CT cu contrast intravenos. Desi CT a devenit destul de performant, este posibil ca anumite leziuni structurale sa nu poata fii evidentiate: hemoragiile cerebrale mici, punctiforme, hematoamele izodense cu parenchimul din jur sau disparitia fluxului cerebral datorita mortii cerebrale.

Alte investigatii: IRM, angiografia cerebrala, examene electrofiziologice clasice – ECG, glicemia, electrolitii, ureea si creatinina serica si urinara, osmolaritatea, CPK, hemoleucograma, explorarea echilibrului fluido-coagulant, VSH, VDRL.

Punctia rahidiana: LCR sanguinolent confirma hemoragia subarahnoidiana si ramane xantocrom pana la 28 zile. Daca hematiile persista peste 5 zile, e vorba de resangerare. Rx cranian poate evidentia calcifieri anevrismale, eroziuni osoase. ARTERIOGRAFIA este obligatorie daca se suspicioneaza o asemenea patologie; cu cat mai repede, cu atat mai bine.

Diagnostic diferential:

  • Criza migrenoasa;
  • Infectii sistemice cu afectare meningeala;
  • Meningita,encefalita acuta;
  • Encefalopatia HTA;
  • AVCI;
  • Arterite cervicale.

Tratament

In coma, deplasarea bolnavului este interzisa, iar ingrijirile igienice vor fi practicate cu maxima atentie. Se vor asigura drenajul vezical si cel rectal. Se va mentine o perfecta igiena bucala si a pielii, pentru evitarea excarelor. Partile expuse contactului prelungit cu patul vor fi deosebit de atent curatate cu alcool, pudrate cu talc si protejate prin colaci de cauciuc (bandajati). Asternutul si lenjeria vor fi mereu schimbate si intinse, pentru a evita cutele care pot duce la escare.

Hidratarea bolnavului este principala grija in aceasta perioada, ea asigurandu-se prin perfuzii cu solutie glucozata izotonica sau solutie clorurosodica izotonica. Terapia medicamentoasa urmareste scaderea edemului cerebral cu solutie glucozata hipertonica 33% sau sulfat de magneziu 25% i.v. si combaterea sangerarii prin hemostatice (vitamina K, Hemofobin). Antibioticele se recomanda pentru prevenirea infectiilor.

Asocierea sedativelor este indicata la bolnavii agitati (de preferinta Fenobarbital). In cazul formarii unui hematom intraparenchimatos, in hematomul cronic subdural (posttraumatic) sau in angioame si anevrisme, interventia neurochirugicala se impune. Dupa iesirea din starea de coma, bolnavul prezinta semnele leziunii cerebrale – in general o hemiplegie. In acest stadiu se continua tratamentul etiologic (ateroscleroza, diabet, sifilis, cardiopatie, hipertensiune), ca si regimul alimentar indicat. Se adauga vasodilatatoare si sedative. Se reduce contractura cu Clorzoxazona (3 tablete/zi). Se fac ionizari cu clorura de calciu 1 %, 15 – 20 de sedinte transcerebrale.

De o deosebita importanta sunt miscarile pasive, care trebuie facute permanent bolnavului la membrele paralitice, si masajele, pentru a impiedica blocarea articulatiilor. Imediat ce este posibil se incep gradat cultura fizica medicala si reeducarea mersului.

d) Hemoragia meningiana este un accident vascular cerebral relativ frecvent, aparand la orice varsta, dar indeosebi dupa 40 de ani.

Cele mai intalnite cauze sunt: malformatiile vasculare (anevrism, angioame), ateroscleroza vaselor cerebrale, cu sau fara hipertensiune arteriala, traumatismele, discraziile sanguine, leziunile toxice (alcool, oxid de carbon), arteritele tifice sau luetice etc.

Debutul este brusc, de obicei, in plina activitate, in urma unui efort, cu cefalee intensa, exacerbata de zgomot sau lumina si cu semne de sindrom meningian: cefalee difuza, fotofobie, varsaturi facile provocate de schimbarea de pozitie, redoarea cefei (rezistenta la flectarea cefei), semnul Kernig (pozitia sezand in pat este imposibila fara flexia membrelor inferioare). Bolnavul este agitat, hipertermic, uneori confuz, rar delirant, adesea prezentand o stare de coma care de obicei nu este profunda. Lichidul cefalorahidian este hemoragic. Cand suferinta este si corticala, apar semne de iritatie piramidala (Babinski, hiperreflectivitate, uneori hemipareze). Mai rar, debutul este progresiv, cu cefalee, ameteli, obnubilare, varsaturi.

In general, prognosticul este favorabil, bolnavul vindecandu-se fara sechele. Pericolul recidivelor este insa mare. Tratamentul este similar celui aplicat in hemoragiile cerebrale.

Prevenire

Tratarea si controlul tulburarilor subiacente poate reduce riscul de a dezvolta hemoragie intracerebrala. Printre acestea se numara hipertensiunea, de exemplu, situatie in care tratamentul medicamentos este foarte important si nu trebuie intrerupt fara avizul medicului.

Afectiuni cum ar fi anevrismul ar putea fi, de cele mai multe ori, tratate, inainte de a provoca sangerari la nivelul creierului.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 21 februarie, 2013, 9:19

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *