Prima Pagina » Sanatate A-Z » Gastroenterologie » Hepatita cronica B asociata cu virus D

Hepatita cronica B asociata cu virus D

Epidemiologie

Hepatita cronica B asociata cu virus DVHD suprainfecteaza peste 5% din purtatorii unei infectii cronice cu VHB. Prevalenta infectiei cu VHD difera geografic. Astfel, zone cu endemie redusa (sub 10%) sunt SUA, tarile nordice din Europa si Orientul Indepartat, zonele cu endemie medie (10-30%) includ Bazinul Mediteranean, Orientul Mijlociu si Asia, zonele hiperendemice sunt: Africa, America de Sud. In Romnia aproximativ25% din pacientii cu virus B sunt infectati si cu virus D (in Timisoara aproximativ10%).

Transmiterea VHD se face de la persoanele infectate cu acest virus, care constituie sursa de infectie. Calea de transmitere este similara cu cea a VHB, adica parenteral/sanguina sau sexuala.

Patogenie

Virusul hepatitei D este un virus de mici dimensiuni. VHD este un virus citopatogen, fiind prezent numai la cei infectati cu VHB, prezenta acestuia fiind necesara replicarii VHD. In fazele de replicare activa/infectie acuta, poate inhiba replicarea VHB, cu absenta serologica a AgHBs prin mecanism de stimulare a sintezei hepatice de interferon. VHD este un virus defectiv, infectand gazda fie concomitent cu VHB (co-infectie ) , fie survenind la un purtator de VHB (supra-infectie).

Suprainfectia VHD agraveaza evolutia unei hepatite B sau a unei ciroze de aceasta etiologie si conduce la cronicizarea infectiei VHD la 75% din cazuri. Evolutia cirogena in forma cronica de infectie este rapid progresiva (2 – 10 ani). La un procent asemanator (15%), apare atat la decesul prin insuficienta hepatica dupa 1 – 2 ani, cat si la remisiunea bolii.

Tablou clinic

Suprainfectia VHD este sugerata de aparitia unui episod acut cu icter pe fondul unei hepatite cronice B, care nu prezinta semne de activitate si care apoi evolueaza sever. La purtatorul cronic de AgHBs, fara boala hepatica, se manifesta ca un episod de hepatita acuta. Clinic, nu are semne particulare, care sa o diferentieze de hepatita cronica virala de alta etiologie.

Diagnostic

Markerii serologici. Diagnosticul suprainfectiei se bazeaza pe relevarea prezentei in ser a AgHBs, AgHD (tehnica PCR), antiHD. Coinfectia este diagnosticata prin decelarea in ser a AgHBs, antiHD/IgM. Testele functionale hepatice. Modificarea lor reflecta gradul afectarii hepatice, fara a indica o anumita etiologie.

Histologia hepatica. Frapeaza caracterul agresiv al necrozei hepatocitare, cu necroze in punte si multifocale, afectarea multilobulara. Prin tehnici speciale, se poate evidentia prezenta in hepatocite a AgHD.

Tratament

Acest tip de hepatita are rezultate terapeutice mai slabe la interferon(IFN).  Preparatele sunt Intron A (Merck) sau Roferon (Roche). Dozele de IFN utilizate sunt mari, de 3 x 10 MU/saptamana timp de 1 an, dar rata de disparitie a Atg HBs ramane redusa (iar disparitia ARN HDV foarte redusa, maxim 25%). Totusi, terapia este utila putand opri sau incetini evolutia hepatitei cronice. La ora actuala se incearca si in hepatita cu virus D tratamentul cu interferon pegylat (PEG-IFN), care pare a ameliora rezultatele terapeutice. Dozele de Peginterferon sunt: Pegasys 180 micrograme/saptamana sau PegIntron 1,5 micrograme/kg corp/saptamana administrate timp de un an. Disparitia Atg HDV apare in aproximativ 25-40% din cazurile tratate.

In final, trebuie sa vorbim despre costul social al tratamentului cu INF, fiind vorba de o terapie foarte costisitoare. Rezultatele se constata doar la cca. jumatate din bolnavi, dar se pare ca efectul histologic benefic apare la majoritatea pacientilor. De aceea, investind in tratamentul cu interferon (sau cu alte antivirale eficiente), vom scadea ulterior numarul de ciroze, cu toate complicatiile costisitoare ale acestei boli.

Articole Similare:

Ultima actualizare: marți, 4 decembrie, 2012, 15:57

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *