Prima Pagina » Sanatate A-Z » Gastroenterologie » Hepatitele Cronice

Hepatitele Cronice

Definitie

Hepatitele CroniceHepatitele cronice reprezinta procese necro-inflamatorii si fibrotice hepatice cu o evolutie de peste 6 luni.

Diagnostic

Diagnosticul hepatitelor cronice este unul clinico-biologic, dar mai ales histologic. Acest lucru se datoreaza faptului ca adesea hepatitele cronice pot fi complet asimptomatice, sau un tablou clinic complet nesugestiv, ceea ce face ca, uneori, ele sa fie descoperite cu ocazia unor investigatii biologice de rutina.

Aproape la jumatate din pacientii cu hepatita cronica descoperirea acesteia se face cu ocazia unor analize periodice (ce vor releva probe biologice modificate – cel mai adesea transaminaze) sau cu ocazia unei ecografii de rutina, ce va putea demonstra o splenomegalie. In momentul suspiciunii de hepatita cronica, se va incepe printr -o anamneza etiologica exacta, un examen clinic corect (pentru hepato si splenomegalie), o evaluare biologica pentru afectare hepatica (cu cele 4 sindroame biologice: hepatocitolitic, hepatopriv, inflamator si bilioexcretor), o ecografie abdominala pentru evaluarea dimensiunii splinei si a unor eventuale semne de hipertensiune portala.

Stadializare

Stadializarea hepatitei cronice se va face printr-o biopsie hepatica (PBH) sau printr-o evaluare non-invaziva a fibrozei hepatice. Biopsia va permite corect incadrarea histologica, va permite un prognostic cat mai exact, iar uneori va aduce elemente etiologice importante (in hepatita cu virus B – aspect al hepatocitului de “sticla matuita” sau in ciroza biliara primitiva) si va permite totodata o decizie terapeutica (in functie de leziunile descoperite).

In ultima vreme se incearca folosirea unor marcheri non- invazivi de determinare a fibrozei hepatice: FibroTest-ActiTest sau FibroScan (folosind teste biologice sau elastografia hepatica). Se poate ca in viitorul nu prea indepartat, aceste teste neinvazive de fibroza sa inlocuiasca biopsia hepatica.

Stadializarea histologica a hepatitelor cronice necesita punctie biopsie hepatica (PBH). Aceasta este o tehnica cu invazivitate redusa si cu un risc minim (la aproximativ 1-2 % din cazuri pot aparea: durere postpunctie in omoplat sau foarte rar, hemoperitoneu), care in ultimul timp se efectueaza sub control ecoghidat. Fragmentul bioptic, dupa fixare si colorare cu HE sau coloratii speciale, va fi citit de un anatomopatolog cu experienta in domeniul hepatic.

Exista la ora actuala mai multe scoruri de incadrare histologica: scorul Knodell, scorul Metavir sau scorul HAI (Histologic Activity Index). In general, toate aceste scoruri fac o evaluare a activitatii necroinflamatorii (grading) si a f ibrozei (staging).

Astfel scorul Knodell , utilizeaza pentru necroinflamatie (necroza periportala si “bridging” necrosis, necroza portala si inflamatia portala) un scor maxim de 18, iar pentru fibroza un scor mergand de la 0 (absenta) la 4 (remanierea cirogena). Se foloseste la pacientii cu hepatita cronica B. Scorul Metavir merge pentru activitate de la 0 la 4, la fel si pentru fibroza (0-4). Se foloseste pacientii cu hepatita cronica C.

Etiologie

In mod cert, cea mai frecventa etiologie a hepatitelor cronice este cea virusala. Astfel, virusul B (eventual asociat cu D) si virusul C sunt cauzele principale a hepatitelor cronice. Alte cauze posibile, dar net mai rare, sunt hepatita autoimuna, apoi cea din boala Wilson (deficitul de ceruloplasmina), cauza medicamentoasa si deficitul de alfa-1 antitripsina. In fata unui bolnav cu hepatita cronica, primul lucru pentru etiologie, va reprezenta cautarea marcherilor virusali: Atg HBs (iar cand este pozitiv se vor cauta si anticorpii anti-D) si anti HCV. Daca acesti marcheri virusali sunt negativi, de abia atunci se vor cauta celelalte etiologii posibile (anticorpi antinucleari, LKM1 si SMA-smooth muscle antibody pentru hepatita autoimuna, dozarea ceruloplasminei pentru boala Wilson, dozarea alfa-1 antitripsina pentru determinarea deficitului acesteia).

Deci, principalele cauze ale hepatitelor cronice sunt:

  1. virusul hepatic B;
  2. virusul hepatic D (obligator impreuna cu virusul B);
  3. virusul hepatic C;
  4. cauza autoimuna;
  5. boala Wilson (deficitul de ceruloplasmina);
  6. deficitul de alfa-1 antitripsina;
  7. hepatita cronica colestatica;
  8. cauza medicamentoasa (oxifenisatinul, izoniazida, nitrofurantoinul, alfa-metildopa ca medicamente principale).

Articole Similare:

Ultima actualizare: marți, 4 decembrie, 2012, 13:20

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *