Prima Pagina » Sanatate A-Z » Fiziokinetoterapie » Hidroterapia

Hidroterapia

Hidroterapia

Hidroterapia inseamna folosirea apei in scop terapeutic. Factorii care actioneaza in hidroterapie sunt: a) termici; b) mecanici; c) chimici.

Factorii termici

Se foloseste apa calda sau fierbinte (38° sau 39 – 40°). Se stie ca din acest punct de vedere apa are doua proprietati importante: termoconductibilitatea este de 30 de ori mai mare decat cea a aerului si termocapacitatea care este de 8 ori mai mare decat a aerului sau de 33 de ori mai mare decat a Hg. Din aceste cauze, aerul umed cald se suporta mai greu, iar apa fierbinte la 50° produce arsuri, pe cand aerul la aceasta temperatura poate fi suportat; tot pentru aceste motive apa se foloseste la sistemele de incalzire centrala, fiind cel mai economicos mijloc de incalzire.

Apa se poate folosi si la temperatura de indiferenta care este de 35 – 37° (organismul nu are nici senzatia de rece, nici senzatia de cald), cu un bun efect de sedare si relaxare. Este interesant de stiut ca, pentru aer, temperatura de indiferenta a tegumentului este de 20 – 22°, iar pentru diferite substante (de exemplu, parafina, namol) este mai ridicata (37 – 38°). Retinem deci ca temperatura de indiferenta a organismului este variabila in anumite limite (adaugarea de sare in apa da impresia ca aceasta se mai incalzeste putin: de fapt, apa devenind mai concentrata, temperatura de indiferenta a scazut cu 1 – 2°).

Factorii mecanici

Factorii mecanici sunt: presiunea hidrostatica inseamna presiunea exercitata de apa din baie (bazin) sau lac asupra organismului. Ea este mai mare cu cat coloana de apa este mai inalta, cu cat concentratia este mai mare (sarea, namolul cresc presiunea apei), sau cu cat organismul se afunda mai mult (in partile interioare este mai crescuta). Este usor de inteles cat de mult influenteaza aceasta presiune circulatia, respiratia, digestia etc. De aceea trebuie sa fim atenti la bolnavi, in special cardiaci, pulmonari, renali, hipertensivi etc.

Forta de impingere a apei de jos in sus este foarta de ridicare a unui corp scufundat in apa. Principiul celebru, enuntat de Arhimede, ca “un corp scufundat in apa, pierde din greutatea sa o greutate egala cu greutatea volumului de apa dislocuit” face ca un organism de 70 kg sa cantareasca intr-o baie obisnuita aproximativ 7,9 kg, iar daca apa este sarata, greutatea sa scada si mai mult. De exemplu, in Marea Moarta, care are o mare concentratie salina (de unde si numele, neexistand vietuitoare), se poate pluti; la fel in lacul Telega (Campina) nu se poate cadea la fund.

Se intelege ce importanta covarsitoare are aceasta forta de impingere a apei in kinetoterapie, cand bolnavul depune la intrarea in baie un mic efort muscular de invingere a acestei forte – deci kinetoterapia activa -, iar miscarea in apa se face mult mai usor decat in conditii de mediu obisnuit; muschiul deficitar, care trebuie sa miste segmentul, sa zicem de 10 kg, in apa depune un efort ca pentru 1 kg (aproximativ a 1/10 parte) – tot aici se mai adauga miscarea apei produsa natual (valurile) sau artificial (prin jeturi de presiune), care influenteaza activ indeosebi circulatia periferica.

Ceilalti factori mecanici: frictiunea, baterea, turnarile de apa, bulele de gaz (aer, C02, O) isi au importanta lor, indeosebi in circulatia periferica.

Factorii chimici

Factorii chimici sunt reprezentati de diferite substante introduse sub forma de infuzii sau decoctori in baie: musetel, nalba, frunza de nuc, mustar, hrean, cetina de brad sau diverse amestecuri de plante medicinale; de asemenea sare, iod, sulf, namol, gaze etc. Uleiurile sau esentele volatile continute in plantele medicinale au o buna actiune sedativa. Altele sunt stimulente sau chiar iritante (mustar, hrean), iar celelalte au o buna actiune terapeutica (sare, iod, namol).

Articole Similare:

Ultima actualizare: luni, 4 martie, 2013, 12:36 Afisari: 17

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *