Prima Pagina » Sanatate A-Z » Boli Infectioase » Himenolepidoza

Himenolepidoza

Himenolepidoza

Himenolepidoza este o helmintiaza din grupul cestodozelor, care se transmite de la omul bolnav la cel sanatos prin intermediul mecanismului fecalo-oral si se caracterizeaza clinic printr-un tablou polimorf, fiind prevalat de sindromul dispeptic.

Parazitul Hymenolepis nana (tenia pitica) se atarna la cestodele de dimensiuni mici. El are lungimea de 3-5 cm. Scolexul (capusorul) lui are o trompa cu un rand de coronite din 20-30 carligele si 4 ventuze. Gatisorul prelungit si subtire uneste scolexul cu strobilul, care contine 100-300 segmente mici. Ousoarele mature apar incepand cu segmentul 98-100. Segmentele finale se desprind de la strobil, dezvoltindu-se de sinestatator in intestin. In legatura cu ce ousoarele acestui helmint pot fi depistate in fecaliile bolnavului.

Hymenolepis nana, se atarna la helmirttii cu ciclu simplificat de dezvoltare, care se incepe si se finiseaza in organismul uman. Cu alte cuvinte, persoana umana este gazda intermediara si definitiva. In unele cazuri, cand functiile de protectie a organismului gazdei sunt micsorate de hipovitaminoza sau dereglari ale tractului digestiv, din ousoarele acestui parazit ies oncosferele, care si patrund in mucoasa intestinala. Ajungand pana la stadiile de cisticercoid ele se acumuleaza in lumenul intestinului, ulterior fixandu-se de mucoasa lui si dezvoltandu-se pana la maturizare. Astfel de cale de infestare se mai numeste endogena.

In organismul uman ousoarele parazitului mai frecvent nimeresc pe cale bucala (exogena) cu fructele, legumele, pomusoarele murdare si infestate, de asemenea prin apa infestata, mainile murdare, iar la copii, chiar si prin intermediul jucariilor infestate. In intestinul subtire oncosferele ies din ousoare, patrund in mucoasa lui si se dezvolta pana la stadiul de cisticercoid.

In asa caz omul serveste ca gazda intermediara. Peste 5-7 zile cisticercoizii din nou ies in lumenul intestinului, unde sufera o metamorfoza, apoi se prind de mucoasa intestinului si se dezvolta pana la maturizare. Tot ciclul de dezvoltare dureaza timp de o luna. De obicei tenia pitica paraziteaza in partea inferioara a intestinului subtire.

Himenolepidoza este raspandita pe tot globul pamantesc cu o preponderenta in zonele de sud.

Sursa principala de aceasta parazitoza o constituie omul. Mecanismul de infestare este fecalo-oral. Factorii de transmitere sunt mainile murdare, produsele alimentare, apa, vesela de la bucatarie, obiectele de uz casnic, jucariile, olitele de noapte, manerele de la usi etc. infectate cu ousoare de acest parazit. Conform datelor bibliografice ousoarele de tenia pitica mai pot nimeri in gura omului cu praful sau solul infestat, iar pe produsele alimentare se aduc de muste.

In mediul ambiant pe diferite obiecte ousoarele acestui parazit se pastreaza de la cateva minute pana la 3-4 saptamani. Mai frecvent himenolepidoza se inregistreaza la copiii de 3-14 ani, insa de multe ori se imbolnavesc si adultii.

O importanta primordiala in patologia himenolepidozei are lezarea mecanica de catre larve si parazitul matur a peretilor intestinului subtire, ceea ce duce la aparitia necrozei mucoasei intestinale cu oformarea ulcerelor.

Totodata parazitul provoaca diverse reactii alergice ale organismului uman. Tenia pitica are actiune toxica si reflectorica asupra tractului digestiv, ducand la dereglari de functie, diaree si disbacterioza. La o treime din cei infestati himenolepidoza decurge asimptomatic. Pentru formele manifeste este caracteristic un tablou clinic polimorf. El depinde de intensivitatea invaziei si de reactia reactiva a organismului pacientului.

Pe bolnavi deseori ii deranjeaza greturile, inapetenta, uneori voma, sialoreia, pirozis. Pacientii mai acuza dureri surde in abdomen, mai cu seama in intestinul subtire, care ulterior capata un caracter de accese, nefiind legate de primirea hranii. La ei se observa slabiciune generala, indispozitie, periodic agitatie. La copii se micsoreaza activitatea, se inrautateste memoria, ei raman in urma fata de semeni in dezvoltarea fizica si mentala, iar la unii mai apar convulsii epileptiforme, ticuri nervoase, lesin.

La o parte din pacienti se ivesc eruptii pe tegumente si prurit cutanat. Se socoate caracteristic pentru himenolepidoza scaunul lichid, frecvent cu mucozitati si mai rar cu striuri de sange, ce necesita diferentiere de dizenterie. La 20-30% din bolnavi poate fi observata o eozinofilie si anemie moderata.
Diagnosticul himenolepidozei in baza datelor clinice atat de variate nu este posibil.

El se precizeaza in baza depistarii ousoarelor de Hymenolepis nana prin metode de laborator efectuate din materiile fecale aduse de pacient in cutia de chibrite pentru analize. Diagnosticul si tratamentul himenolepidozei se efectueaza in conditii de policlinica, in stationarul helmintologic de zi sau in sectiile de boli infectioase, in alte sectii.

Masurile de profilaxie a himenolepidozei constau in depistarea si tratarea sursei de invazie. Sunt controlati laboratoric la ousoare de helminti in mod planificat copiii de la gradinite, crese, scoli, de asemenea si persoanele care lucreaza in intreprinderile alimentare. In caz de depistare in familie a himenolepidozei, se controleaza laboratoric toti membrii familiei si se supun tratamentului.

E necesar de efectuat o dezinfectie minutioasa in incaperile, unde s-au depistat persoane infestate. In complexul de masuri profilactice sanitaro-igienice un loc important ii apartine insusirii de catre copii a regulilor de igiena generala si personala.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 12 aprilie, 2013, 15:16 Afisari: 475

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *