Prima Pagina » Sanatate A-Z » Endocrinologie » Hiperaldosteronismul

Hiperaldosteronismul

Hiperaldosteronism - Glandele Suprarenale

Definitie

Hiperaldosteronismul primar sau sindromul Conn este o afectiune determinata de o tumoare suprarenala, de obicei benigna, care secreta aldosteron, dar poate secreta totodata si alti hormoni corticosteroizi.  Apare frecvent intre 30 si 50 de ani si se manifesta clinic prin triada simptomatica: hipertensiune arteriala cu dureri de cap, scaderea potasiului in sange (sub 3 mEq) si poliurie. Urinile sunt diluate si abundente, dar, spre deosebire de diabetul insipid, poliuria nu este influentata de tratamentul cu hormon antidiuretic. Scaderea concentratiei de potasiu in sange este urmata de slabiciune musculara, crampe si, nu rareori, de crize de paralizie.

Mai exista un hiperaldosteronism secundar, caracterizat prin imposibilitatea rinichiului de a concentra urina. Este determinat de afectiuni severe, hepatice sau renale. Tratamentul hiperaldosteronismului primar consta in ingerare de potasiu, administrare de spironolactona (prepatatul denumit Aldactone) si in extirparea chirurgicala a tumorii suprarenale.

Cauze

Hormonii secretati de glandele suprarenale contribuie la reglarea metabolismului, a sistemului imunitar, a tensiunii arteriale, etc. Unul dintre acesti hormoni, aldosteronul, are drept functie mentinerea echilibrului sodiului si potasiului din organism. Dar, in cazul hiperaldosteronismului, organismul produce acest hormon in cantitati prea mari, ceea ce duce la retentia de sodiu si la pierderea potasiului din organism.

Principala cauza a hiperaldosteronismului este reprezentata de aparitia unei tumori benigne (adenom) la nivelul glandei suprarenale -sindromul Conn. Mai rar, hiperaldosteronismul este cauzat de:

  • o hiperplazie suprarenaliana bilaterala (cresterea exagerata a ambelor glande suprarenale);
  • o tumoare canceroasa (maligna) dezvoltata in cortexul suprarenal (partea periferica a glandei suprarenale);
  • carcinom corticosuprarenalian.

Simptome

Principalul simptom al sindromului Conn este hipertensiunea arteriala care nu raspunde la tratamentul medicamentos. Alte semne comune constau in nivelul scazut de potasiu din plasma sangvina (hipokaliemie), in nivelul ridicat de sodiu (hipernatremie), in cresterea volumului de sange circulant (hipervolemie) cat si in prezenta tumorilor benigne la una sau ambele glande suprarenale. Semnele si simptomele mai rar intalnite ale acestei afectiuni sunt:

  • Apare hiperhidratare extracelulara, hipertona;
  • Hipertensiune;
  • Excesul de sodiu determina deshidratare celulara, senzatie de sete;
  • Daca exista imposibilitatea hidratarii orale sau in perfuzie apar manifestari grave, coma, deces;
  • Potasiul si ionul de hidrogen sunt eliminati in exces renal; se instaleaza alcaloza metabolica si hipopotasemie, cu manifestari specifice;
  • Cefalee;
  • Paralizie temporara;
  • Amorteala;
  • Furnicaturi;
  • Poliurie (urinare excesiva).

Complicatii

Cea mai serioasa complicatie a hiperaldosteronismului primar este hipertensiunea arteriala. Netratata hipertensiunea arteriala poate duce la infarct miocardic, insuficienta cardiaca, hipertrofie ventriculara stanga, accident vascular cerebral, boli renale, insuficienta renala si moarte prematura. Nivelul scazut de potasiu din sange poate provoca stari de oboseala, crampe musculare, urinare excesiva si aritmii cardiace.

Diagnostic

Cuprinde initial demonstrarea existentei unui hiperaldosteronism primar si ulterior identificarea formelor care beneficiaza de terapie chirurgicala (adenom si foarte rar adenocarcinom).

Diagnosticul de hiperaldosteronism primar se bazeaza pe urmatoarele criterii:

  • Hipersecretie de aldosteron care nu se supreseaza la expansiunea spatiului intravascular (incarcare cu sare).
  • Hiposecretie de renina (evaluat prin valori scazute ale activitatii reninice plasmatice).

In hiperaldosteronismul primar, nivelele de aldosteron raman neschimbate dupa testul de supresie al aldosteronului deoarece aldosteronul este secretat in exces de catre glandele suprarenale patologice. Pacientului i se recomanda o dieta bogata in sare timp de 3 zile inainte de masurarea aldosteronului si al nivelului de sodiu din urina. O alta varianta este perfuzia cu 1,5-2 litri solutie salina timp de 24 h (orele 8-10) , care de asemenea nu produce modificari notabile la pacientii cu hiperaldosteronism primar. Diagnosticul de aldosteronism primar este confirmat de testul de supresie la fludrocortizon. In prezenta aldosteronismului primar administrarea de fludrocortizon timp de 4 zile reduce suplimentar activitatea reninei plasmatice fara sa scada aldosteronul plasmatic sub un nivel prag de 95 ng/dl.

Demonstrarea unei activitati reninice plasmatice mici elimina un eventual hiperaldosteronism secundar, dar nu este suficienta pentru diagnostic deoarece 25% din pacientii cu hipertensiune arteriala esentiala au valori mici ale reninei. Identificarea unor valori crescute sau normale (dar inadecvate) de aldosteron impreuna cu absenta inhibarii acestuia la incarcarea cu sare ( reglarea aldosteronului) permite diagnosticul de hiperaldosteronism primar.

Diferentierea intre un adenom suprarenalian (cu indicatie chirurgicala) si hiperplazie bilaterala (hiperaldosteronism idiopatic – care nu beneficiaza de adrenalectomie unilaterala/bilaterala) este de multe ori dificila, deoarece adenoamele secretante de aldosteron sunt mici (1 cm), iar in hiperplazie pot aparea pseudonoduli, si testele de mai sus nu permit discrimarea certa.

Desi nici unul din teste nu are specificitate mai mare de 85%, se pot folosi pentru diferentiere:

  • Masurarea aldosteronului plasmatic dupa 4 ore de ortostatism la care toate cazurile de hiperplazie idiopatica vor raspunde prin cresterea aldosteronului plasmatic, insa si 20% din adenoame.
  • Masurarea 18 OH corticosteron la ora 8 a.m. O valoare peste 100 este sugestiva pentru adenom.

Testele se vor face dupa 3-4 zile de supresie cu DXM 2 mg pentru a exclude un eventual hiperaldosteronism remediabil prin glucocorticoizi.

TC evidentiaza in marea majoritate a situatiilor aldosteronoamele. Se vor folosi sectiuni de 0,5 cm deoarece de multe ori aldosteronoamele sunt < 1 cm. Tomografia computerizata poate ajuta la identificarea unei tumori la nivelul glandei suprarenale sau a maririi de volum care sa sugereze hiperactivitatea glandelor suprarenale. Distinctia dintre adenom si hiperplazie suprarenaliana se bazeaza pe informatiile oferite de CT si testele dinamice. Se poate folosi si scintigrafia cu agonisti de colesterol marcati dupa blocarea ACTH-ului cu DXM care va da imagine unilaterala in cazul unui adenom.

In situatia unui diagnostic incert, cea mai buna metoda este masurarea aldosteronului din venele suprarenale. Acesta este testul cel mai util pentru a determina cauza hiperaldosteronismul primar. Medicul recolteaza sange din venele suprarenale dreapta si stanga si compara cele doua esantioane. Nivelurile de aldosteron care sunt mult mai mari in una din probe indica prezenta unui adenom (sindromul Conn). Niveluri de aldosteron care sunt similare in ambele probe sugerea hiperplazia glandelor suprarenale.

Se masoara in acelasi timp si cortizolul pentru a elimina o eventuala crestere a aldosteronului prin stres. Un gradient de 2-3 ori mai mare permite localizarea.

Electrocardiograma arata modificari datorate hipopotasemiei si hipertensiunii arteriale.

Analizele de laborator:

  • Hipopotasemia (diminuarea nivelului de potasiu din plasma sub valoarea de 3 mmol / l) asociata cu hipertensiune arteriala sugereaza diagnosticul de hiperaldosteronism. Hipopotasemia este asociata cu tulburari neuromusculare, mergand de la slabiciune la paralizie musculara, si, atunci cand este importanta, prin tulburari ale ritmului cardiac, uneori prin pierderea constientei, mai rar prin paralizii.
  • Hipernatremia (cresterea nivelului de sodiu in plasma sangvina la valoare mai mare decat 145 mmol / l).
  • Alcaloza metabolica (tulburare a echilibrului acido-bazic definit printr-o marire a pH-ului arterial)
  • Hiperkaliurie ( eliminare crescuta de potasiu prin urina) cu un raport sodiu urinar / potasiu urinar mai mic de 1.
  • In cazul hiperaldosteronismului primar (sau sindromul Conn) nivelurile de aldosteron din sange sunt mari iar cele de renina sunt mici. Iar in cazul hiperaldosteronismului secundar nivelurile de aldosteron si renina sunt ambele mari.

Tratament

Tratamentul hiperaldosteronismului primar este al cauzei.

Tratamentul medicamentos asociat cu modificarea stilului de viata al pacientului poate trata cu succes hiperaldosteronismul primar cauzat de hiperplazia suprarenaliana bilaterala.

Antagonistii receptorilor de aldosteron blocheaza actiunea aldosteronului din organism. Se poate prescrie Spironolactona -medicament care corecteaza hipertensiunea arteriala si hipopotasemia. Spironolactona blocheaza receptorii de aldosteron, dar si receptorii de androgen si progesteron. Efectele adverse se refera la ginecomastie (dezvoltarea exagerata a mamelelor la barbati), scaderea libidoului, impotenta, tulburari ale ciclului menstrual si probleme gastrointestinale.

Un antagonist al receptorilor de mineralocorticoizi mai recent, dar si mai scump, numit Eplerenona actioneaza selectiv asupra receptorilor de aldosteron, dar fara a avea efectele adverse legate de hormonii sexuali observate in cazul spironolactonei. Cercetatorii compara cele doua medicamente, pentru a verifica daca Eplerenona controleaza tensiunea arteriala si nivelul de potasiu in aceeasi masura ca si spironolactona. Eplerenona se recomanda pacientilor care prezinta efecte adverse grave datorate spironolactonei.

Modificari ale stilului de viata: Toate medicamentele care trateaza hipertensiunea arteriala sunt mai eficiente atunci cand combinate cu o dieta sanatoasa si cu un stil de viata corespunzator. Pacientii pot micsora aportul de sodiu alimentar, mentine o greutate corporala adecvata, efectua exercitii fizice cu regularitate, limita consumul de alcool si renunta la fumat. Toate aceste masuri pot face ca organismul sa raspunda mai bine la tratamentul medicamentos.

Adenomul corticosuprarenalian: Hiperaldosteronismul primar cauzat de o tumoare benigna localizata la nivelul glandelor suprarenale poate fi de asemenea tratat cu antagonisti ai receptorilor de mineralocorticoizi si cu adoptarea unui stil de viata sanatos. Dar hipertensiunea arteriala si deficitul de potasiu se vor instala din nou daca se inceteaza administrarea medicamentelor.

Indepartarea pe cale chirurgicala glandei suprarenale la nivelul careia s-a dezvoltat tumoarea are drept consecinta readucerea tensiunii arteriale in limite normale si tratarea deficientei de potasiu.

Articole Similare:

Ultima actualizare: marți, 12 februarie, 2013, 16:43

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *