Prima Pagina » Sanatate A-Z » Dermatologie » Histologia Tegumentului si Mucoaselor

Histologia Tegumentului si Mucoaselor

Histologia Tegumentului si Mucoaselor

Tegumentul este format din doua straturi: epidermul, un epiteliu pluristratificat, pavimentos, cu origine in ectodermul embrionar, si dermul, un tesut conjunctiv cu origine embrionara in mezoderm. Hipodermul sau tesutul adipos subcutanat, cu lobulii sai adiposi separati de septe con­junctive continand vase sanguine, limfatice si nervi, este privit astazi ca un organ aparte fata de tegumentul propriu-zis.

Epidermul

Epidermul este alcatuit din urmatoarele straturi, dinspre profunzime spre exterior:

–  stratul bazal, format dintr-un singur rand de celule ovoidale, bazofile, orientate cu axul lung perpendicular pe membrana bazala (in realitate o structura complexa numita jonctiune dermo-epidermica – JDE) si nucleu acoperit de o „umbrela” de melanozomi spre exterior, cu rol de fotoprotectie a ADN celular.  Celule bazale se divid continuu, rata mitotica normala fiind de 1:300. Celulele-fiice sunt impinse spre exterior, formand restul straturilor si diferentiindu-se catre corneocite permanent, astfel incat epidermul se reface complet in decurs de 26 – 28 de zile. Printre celulele stratului bazal se afla dispuse melanocite si celule cu rol de macrofage (celulele Langerhans si celulele dendritice nedeterminate) ;

–  stratul spinos al lui Malpighi, alcatuit din 6 – 20 de randuri de celule eozinofile, poligo­nale, posedand tonofilamente, precursorii keratinei si desmozomi, organite de adeziune intercelulara. In cazul fixarii uzuale in formol, desmozomii apar ca niste prelungiri spinoase care conecteaza celulele intre ele, de unde si denumirea stratului, in fapt gresita, aspectul spinos fiind doar un artefact de fixare. Trei tipuri de proteine sunt importante in structura desmozomilor: desmogleinele si desmocolinele (numite si cadherine) si desmoplakinele;

–  stratul granulos este format din 2 – 3 randuri de celule in curs de aplatizare, romboi­dale, eozinofile, continand numeroase granule de keratohialina (substanta matriciala a kera- tinelor finale) pe langa tonofilamente, care se dispun de-a lungul membranei celulare;

–  stratul lucidum este format din 1 – 2 randuri de celule aplatizate cu nuclei picnotici si este prezent doar la nivelul palmelor si plantelor;

–  stratul cornos este format din mai multe randuri (variabil dupa zona corpului) de celule foarte aplatizate, in mod normal complet lipsite de nuclei si deci fara activitate biologica, intricate ca si caramizile dintr-un zid in portiunea profunda (pars conjuncta) si permanent de­tasabile in portiunea cea mai externa (pars disjuncta).

Intre celulele stratului cornos (numite si corneocite) este prezent un „ciment” mucopolizaharide extrem de important pentru hidratarea epidermului. Pars disjuncta formeaza asa-numita descuamatie fiziologica, invizibila cu ochiul liber, care conduce la o pierderede circa 1 g de material proteic pe zi. Corneocitele sunt com­parabile cu niste saci ai caror perete este format de membrana celulara dublata de keratina si care contin trigliceride, ceramide, scualen si colesterol.

Pe suprafata tegumentului se amesteca in permanenta sudoarea (faza hidrica), sebumul si grasimile corneocitelor (faza grasa), precum si proteinele corneocitare, amestec posibil prin rolul de emulsificator al colesterolului si scualenilor din sebum si corneocite, realizandu-se asa-numitul film hidro-lipido-proteic de suprafata, cu pH-ul normal acid.  Acest film joaca un important rol antibacterian si antimicotic; deoarece sapunurile si detergentii anionici il indepar­teaza, mai mult de 2 imbaieri zilnic folosind astfel de produse cosmetice, in mod paradoxal, fa­vorizeaza infectiile cutanate.

Jonctiunea dermo-epidermica urmeaza o linie sinuoasa ale carei proeminente sunt papilele dermice si ale carei adancituri sunt crestele interpapilare epidermice. Celulele bazale adera la membrana bazala prin hemidesmozomi. Membrana bazala insasi este o structura colagenica formata din doua straturi, lamina lucida spre epiderm, continand mai ales laminina, o glicoproteina care asigura adeziunea la colagenul de tip IV care formeaza al doilea strat, lamina densa. Din lamina densa pornesc spre derm asa-numitele fibrile de ancoraj formate din colagen de tip VII.

Dermul

Dermul contine fibroblaste care sintetizeaza si concomitent catabolizeaza prin metalo proteaze (diverse colagenaze dependente de Cu, Zn, Mangan) fibrele de colagen, elastina si reticulina, dermul reinnoindu-se si el odata la fiecare luna.  Deosebim dermul papilar, superficial, cu structura laxa, locul majoritatii modificarilor histopatologice in bolile cutanate, dermul mijlociu, in care se afla glandele sudoripare si fibroblastele si dermul profund sau reticular, continand o retea densa de colagen si foliculii pilo-sebacei. Alte populatii celulare importante ale dermului sunt mastocitele, situate perivascular, purtatoare de granule continand histamina, heparina, serotonina si diverse kinine proinflamatorii si limfocitele proprii ale tegumentului, atat de tip T cat si B, formand aparatul imunitar permanent al dermului, cu proprii microganglioni limfatici diseminati pe toata suprafata pielii si mucoaselor.

In epiderm si in dermul profund pe langa foliculii pilari se gasesc raspandite uniform cuiburi cu asa-numitele celule embrionare pluripotente. In mod normal acestea se afla in repaos, dar intra in activitate cu ocazia unor injurii cutanate si repara zonele distruse.  Ele se afla totodata la originea unor degenerari maligne.

In derm sunt prezente doua plexuri vasculare: unul profund in dermul reticular si altul superficial, in dermul papilar, conectate prin numeroase sunturi arterio – venoase dirijate de glomusuri, ghemuri arterio-nervoase si musculare.  Din plexul papilar, cel mai important pentru patologia cutanata, porneste cate o arteriola de tip terminal in fiecare papila dermica, unde se ramifica intr-o retea capilara si revine ca venula in plex.  Plexul vascular este dublat de un plex limfatic cu structura analoaga si cu microganglionii limfatici intradermici pomeniti mai sus.

De asemenea, plexul vascular papilar este dublat si de un plex nervos format din fibre amielinice, majoritar dendrite cu functii senzitive, dar si axoni cu functie motorie asupra fibrelor musculare atavice din jurul firelor de par si a glandelor sudoripare, in cazul ultimelor fiind res­ponsabile de „sudoarea rece” emotionala. Terminatiile nervoase libere urca pana in stratul spinos al epidermului si reprezinta receptorii pentru durere si echivalentul sau minor, pruritul.  Terminatiile nervoase incapsulate sunt: discurile Merkel si corpusculii Meissner pentru sen­sibilitatea tactila de finete, corpusculii Vater-Pacini pentru sensibilitatea la presiune, iar cor­pusculii Krause pentru rece si Ruffini pentru cald asigura sensibilitatea termica.

Mucoasele

Mucoasele si semimucoasele prezinta in mod fundamental aceeasi structura histologica ca si tegumentul, cu unele deosebiri: nu exista straturile granulos si cornos, epiteliul epidermic oprindu-se la stratul spinos. De asemenea nu exista foliculi pilari, glande sebacee sau sudori­pare; exista in schimb glande salivare anexa in mucoasa bucala si glande mucinoase in cea vaginala. In plus, structurile limfatice sunt mult mai bine dezvoltate si active. Lipsind stratul cornos opac, mucoasele sunt transparente si apar de culoare rosie pentru ca se vede plexul vascular superficial. Grosimea mucoaselor este de aproximativ 0,1 – 0,2 mm.

Articole Similare:

Ultima actualizare: miercuri, 25 septembrie, 2013, 11:55 Afisari: 7

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *