Prima Pagina » Alimentatie si Diete » Igiena Alimentatiei

Igiena Alimentatiei

Igiena Alimentatiei

Aceasta ramura a stiintei igienice elaboreaza bazele normativelor alimentatiei rationale si sanatoase a populatiei. Igiena alimentatiei urmareste doua obiective principale:

  1. cunoasterea si punerea in valoare a efectelor favorabile ale alimentatiei asupra starii de sanatate;
  2. diminuarea sau inlaturarea riscului ca produsele alimentare pot sa devina factori daunatori pentru consumatori.

Igiena alimentatiei se bazeaza, in fond, pe fiziologia si biochimia procesului de alimentare, pe vitaminologie, microbiologie, helmintologie si pe alte stiinte. Una dintre problemele primordiale ale igienei alimentatiei este alimentatia rationala, corecta, bazata pe realizarile stiintelor contemporane, pe modificarile continue ale conditiilor de viata.

In ciuda diversitatii problemelor pe care le abordeaza in fond, stiinta contemporana despre nutritie poate fi prezentata in doua aspecte:

  • ca stiinta despre alimentatia rationala adecvata pentru diferite grupe profesionale, de varsta ale populatiei, ce studiaza calitatile nutritionale si biologice ale produselor animaliere, vegetale si artificiale;
  • ca stiinta despre protectia sanitara a surselor alimentare, despre asigurarea inofensivitatii produselor alimentare si bucatelor finite.

In asigurarea unei calitati bune de viata si sanatate, un loc insemnat ii revine alimentatiei rationale. O alimentatie rationala mentine organismul intr-o stare fiziologica optima, cu o capacitate de munca sustinuta, incetineste procesele de imbatranire si contribuie la longevitate. O alimentatie rationala ar trebui nu numai sa compenseze necesarul de energie pentru organismul uman, ci si sa-l asigure.

Unul dintre principiile alimentatiei rationale este alimentatia echilibrata, prin acest echilibru asigurandu-se organismul uman cu necesarul optim in nutrimente si substante biologic active. In alimentatia corecta se respecta un echilibru cantitativ si calitativ optim, bine determinat al nutrimentelor – proteine, lipide, glucide, vitamine si saruri minerale. Alimentatia rationala se considera unul din factorii primordiali in combaterea si profilaxia aterosclerozei, bolii ischemice cardiace cu infarct miocardic, ictusului cerebral si a altor boli cardiovasculare.

E stabilit deja ca, in caz de alimentatie nerationala, se perturba metabolismul bazal, in special metabolismele lipidic si salin. Aceste perturbari, la randul lor, pot cauza obezitatea alimentara, renolitiazele si alte boli. Nerespectarea regimului alimentar (a unui principiu al alimentatiei rationale) poate cauza aparitia gastritei, ulterior cu boala ulceroasa gastrica sau duodenala. De aici putem conchide ca alimentatia nerationala, incorecta poate afecta toate sistemele si organele organismului uman.

Anume prin schimbul de substante alimentatia rationala se prezinta ca una din cele mai universale legaturi ale omului cu mediul. Prin reglarea modificarilor cantitative si calitative ale alimentatiei, omul isi exercita o echilibrare chimica specifica a mediului sau interior. Din acest punct de vedere, alimentatia rationala poate fi considerata un mijloc de asigurare a starii optime a organismului, fapt atat de necesar pentru functionarea normala a tuturor sistemelor vitale.

Stiinta despre alimentatia rationala prevede analiza profunda a particularit atilor nutritive si biologice ale produselor alimentare, studierea interrelatiilor anumitor componente nutritive si a influentei acestora asupra proceselor de transformare a substantelor in organism, studiaza influenta eventual sinergica sau antagonista a nutrimentelor in procesele biologice.

Obiectivele igienei alimentatiei sunt:

  • de a cerceta componenta chimica si valoarea nutritiva a produselor alimentare si de a stabili normele alimentare atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ (in functie de necesarul de proteine, glucide, lipide, substante minerale, vitamine);
  • de a analiza regimul alimentar; de a analiza specificul alimentatiei diferitor contingente de populatie;
  • de a analiza influenta asupra alimentatiei a traditiilor nationale si a particularitatilor climatogeografice;
  • de a analiza cauzele patologiilor alimentare;
  • de a studia problemele legate de protectia sanitara a produselor alimentare;
  • de a elabora masuri de profilaxie a insuficientei de vitamine in organism;
  • de a stabili indicii sanitaro-bacteriologici si sanitaro-chimici;
  • de a contribui la determinarea normelor sanitare de proiectare a intreprinderilor alimentare si de a stabili regimul lor de functionare;
  • de a elabora lucrari privind educatia sanitara.

Prin alimentatie rationala se intelege si respectarea unui echilibru al alimentelor ingerate, prin intermediul carora organismul isi asigura necesitatea in nutrimente si substante biologic active. In acest sens, o importanta deosebita are respectarea echilibrului aminoacizilor, parti componente ale proteinelor, in special a echilibrului aminoacizilor esentiali, indispensabili, care nu pot fi sintetizati in organism si trebuie sa-i administram prin alimente de origine animaliera. Anume alimentele cu aminoacizi esentiali ne pot asigura un metabolism la nivelul cuvenit si indici vitali sustinuti.

Studiile din ultimii ani au stabilit c a o actiune biologica optima, particularit atile anabolice maxime pot fi realizate printr-o alimentatie cu continut suficient si constant de proteine si vitamina C.

Se cunoaste ca acizii grasi, prezenti de obicei in grasimile animaliere, au proprietati aterogene. In acelasi timp insa, unele grasimi animaliere (untul, untura de porc) sunt surse de acid arachidonic, un acid gras indispensabil organismului, care in uleiurile vegetale se afla in cantitati reduse. Totodata, asigurarea optima a organismului cu vitamine liposolubile (A, E, D) se produce numai daca in alimentatie se contin cantitatile necesare de grasimi.

In alimentatia biologic calitativa, un rol important au vitaminele (indeosebi vitamina C), nutrimente ce se gasesc in legume, fructe si pomusoare. Conditii nefavorabile de asigurare a organismului cu vitamina C survin in a doua jumatate a iernii si primavara devreme, cand sortimentul de fructe si legume din alimentatie se reduce considerabil, iar necesarul organismului in vitamine creste. In aceasta perioada se recomanda o vitaminizare suplimentara a ratiilor alimentare, in special cu vitamina C, deoarece anume ea nu se sintetizeaza in organism. Deci, trebuie sa o administram prin alimente. Odata cu scaderea cantitatilor de vitamine in alimentele naturale, apare riscul unei hipovitaminoze latente sau chiar pronuntata. Hipovitaminoza se reflecta negativ asupra starii generale a organismului, asupra gradului de rezistenta la diversi factori nocivi, la substantele toxice sau medicamentoase. Hipovitaminoza C duce la aparitia sau agravarea anumitor boli, la scaderea capacitatii de munca. Trei luni ale anului – februarie, martie, aprilie – sunt deosebit de sarace in alimente vitaminizate. De aceea, in perioada iarna-primavara se recomanda completarea carentei de vitamine, fapt ce va spori cu mult valoarea ratiei alimentare.

Primavara, creste necesitatea organismului si in alte vitamine – B1, B2, E, etc. Unele preparate industriale de vitamine contin tot setul de vitamine in cantitati bine echilibrate, ele fiind recomandate pentru perioada de primavara. Prin alimentatia rationala trebuie sa mentinem in organism si echilibrul acido-bazic, sa prevenim aparitia starilor de acidoza. Acest echilibru poate fi realizat prin folosirea in ratia alimentara a cantitatilor suficiente de produse lactate, legume, fructe.

Stiinta despre nutritie studiaza si elaboreaza principii de alimentatie dietetica si curativ- profilactica.

Nutritia, dietoterapia pot interveni pozitiv numai datorita celor doua insusiri de baza ale organismului: variabilitatea si adaptabilitatea. Variabilitatea este in stransa relatie cu fondul genetic al omului. Descoperirea enzimelor a modificat notiunea de variabilitate. Adaptabilitatea de asemenea poate fi folosita in nutritie si dietoterapie. Se stie ca o anumit a alimentatie dezvolt a anumite enzime in procesul de digestie, asimilare, metabolism intermediar, dezavantajand celelalte enzime. O schimbare treptata a obisnuintei alimentare poate modifica aceste sisteme enzimatice, activandu-le pe cele dezavantajate ulterior. Utilizarea treptata, in starea de sanatate, a acestui proces de adaptare a dat rezultate certe.

Recunoasterea importantei acestor doua principii biologice ne poate face sa intelegem rolul alimentatiei rationale in preschimbarea treptata a unor deprinderi alimentare necorespunzatoare, precum si rolul dietoterapiei in tratamentul unor boli. In fond, masurile dietetice au drept scop, pe de o parte, compensarea unor deficiente metabolice cu ajutorul controlului, sistemului alimentar, iar pe de alta parte, printr-o tehnologie alimentara adecvat a, posibilitatea administrarii alimentului necesar organismului bolnav.

Medicul practician, dieteticianul trebuie sa posede aceste cunostinte si sa respecte cateva principii generale.

1. Fiecare dieta trebuie modelata in functie de deprinderile bolnavului, adaptandu-se in limitele terapeuticii, preferintelor bolnavului.

2. Dieta terapeutica este o dieta normala, modificata calitativ si cantitativ pentru a combate un proces patologic specific.

3. In prescrierea unei diete, trebuie sa se tina cont de comportamentul bolnavului (emotional, social, in procesul de munca, in familie etc.).

Trebuie sa se tina seama si de faptul ca orice dieta prelungita mai mult timp poate fi urmata de schimbari in personalitatea bolnavului, mai ales in caz de diete restrictive. In unele cazuri, ea nu poate fi respectata din cauza conditiilor familiale, de munca sau economice. De aceea, interventia trebuie sa se faca cu grija, conform unor criterii.

  • Cu cat o boala acuta sau cronica este mai grava si prelungit a, cu atat ea consuma mai multe proteine din organism. Bolile metabolice dezechilibrate, febrele prelungite creeaza un bilant azotat negativ. Stresul este insotit de pierderea de azot si potasiu. Toate acestea trebuie sa le fie cunoscute medicilor nutritionisti, care, prin administrarea rationala a proteinelor, pot ajuta pozitivarea mai rapida a bilantului azotat.
  • Orice boala care este insotita de tulburari nutritionale (pierderi de lichide, de electroliti, de azot etc.) trebuie tratata astfel, incat, concomitent sau chiar inaintea vindecarii cauzei, sa fie echilibrata tulburarea metabolica.
  • A asigura o senzatie de saturare printr-un volum optim de alimentare.
  • A asigura o varietate a meniului. Alimentatia nevariata conditioneaza o reducere a poftei de mancare si o asimilare incompleta.
  • A asigura o prelucrare culinara corecta, pastrandu-se calitatile gustative inalte si componenta chimica initiale.
  • Respectarea procesului fermentativ al bolnavului cu ajutorul alimentatiei echilibrate, asortimentului de produse si prelucrarii lor culinare, regimului alimentar, conform particularitatilor metabolismului, starii organelor si sistemelor organismului bolnav.

Functiile medicului dietetician:

  • Este responsabil de organizarea corecta a alimentatiei dietetice in toate sectiile spitalicesti; asigura o dirijare metodica a acesteia.
  • Informeaza medicii in ceea ce priveste terapia dietetica, asigura indicatia diferentiata si corecta a alimentatiei dietetice.
  • Efectueaza un control special asupra eficacitatii alimentatiei dietetice, apoi raporteaza la conferintele clinice.
  • Ia cunostinta de alcatuirea meniului de repartitie pe o saptamana.
  • Controleaza tehnologia prepararii bucatelor (probele bucatelor finite expediindu-le la examenul de laborator etc.), starea sanitara a blocului alimentar.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 8 martie, 2013, 9:36 Afisari: 61

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *