Prima Pagina » Alimentatie si Diete » Importanta Glucidelor in Alimentatie

Importanta Glucidelor in Alimentatie

Importanta Glucidelor in Alimentatie

Glucidele constituie cea mai mare parte din alimente si sunt sursa principala de material energetic pentru organism. Utilizarea glucidelor pentru necesitatile energetice este justificata, pe de o parte, de abundenta lor in natura si de usurinta de a acoperi ratia glucidica; pe de alta parte, de faptul ca glucidele se absorb si se oxideaza usor in organism. Aceste calitati fac ca ele sa fie unica sursa capabila sa furnizeze o energie importanta intr-un timp scurt (1g de glucide, prin oxidare in organism, genereaza 4,0 kcal). Glucidele sunt substante chimice alcatuite din carbon, hidrogen, oxigen si au un rol energetic.

Clasificare

Glucidele se impart in monozaharide (oze), dizaharide si polizaharide (ozide).

Monozaharidele (ozele), dupa numarul atomilor de carbon, se impart in:

  • peptoze: riboza, arabinoza, xiloza (prezente in fructe si radacinoase);
  • hexoze: fructoza, glucoza, galactoza.

Glucoza este cea mai importanta, fiind prezenta in sange in cantitate de cca 1 g/l. In cantitati mari se gaseste in struguri. Fructoza se gaseste in stare libera in unele fructe si in miere (80%). Monozaharidele se dizolva bine in apa si se resorb repede de catre organism.

Dintre ozide mentionam dizaharidele si polizaharidele. Dizaharidele cele mai importante sunt: zaharoza, lactoza, maltoza. Zaharoza este dizaharidul cel mai raspandit in natura, este zaharul care, prin hidroliza, se descompune in molecule de glucoza si fructoza. Lactoza (zaharul din lapte) este unicul zaharid animal. Maltoza, prin hidroliza, se descompune in doua molecule de glucoza.

Polizaharidele au in molecula lor un numar mare de resturi de monozaharide. Cele mai importante sunt: amidonul, celuloza, glicogenul. Amidonul este forma de stocare a hidratilor de carbon din semintele si radacinile unor plante. Este compus din: amilaza si amilopectina. Amilaza se gaseste in interiorul grauntelui, iar amilopectina constituie invelisul grauntelui. Degradarea amidonului in urma hidrolizei in mediu acid parcurge urmatoarele etape: amidon – amilodextrine – enterodextrine – acrodextrine – maltoza – glucoza.

Celuloza este un polimer al glucozei, care nu disperseaza in apa si este foarte rezistent la hidroliza acida sau enzimatica. De aceea, fibrele celulozei din alimente trec nedigerate de organism si sunt eliminate sau sunt dezintegrate prin fermentatie microbiana. Celuloza din morcovi, sfecla, dovleci, piersice, prune, caise, tomate crude este celuloza „moale”, care poate fi, partial, descompusa de organism.

Glicogenul este forma de rezerva a glucidelor.

Fibrele alimentare sunt indispensabile in alimentatia omului sanatos datorita urmatoarelor efecte:

  • dau senzatia de satietate;
  • previn constipatia;
  • stimuleaza muschii tractului digestiv, pentru a-si pastra tonusul; previn hemoroizii si diverticuloza;
  • reduc riscul imbolnavirii inimii si arterelor;
  • constituie un substrat favorabil pentru dezvoltarea florei de fermentatie, ce contribuie la sintetizarea vitaminelor din grupa B.

Excesul de fibre alimentare este daunator, fiindca:

  • ele transporta apa din organism si pot cauza deshidratarea lui;
  • pot limita absorbtia fierului prin accelerarea tranzitului;
  • leaga Ca, Zn si pot elimina aceste elemente din organism.

Rolul glucidelor in organism

  • Sunt furnizoare de energie rapida.
  • Sub forma de glicogen, sunt stocate in ficat si muschi, ca energie de rezerva.
  • Sunt folosite la sinteza lipidelor.
  • Aport a organismului vitamine hidrosolubile (B, C, PP etc.).
  • Indeplinesc functia de substante biologic active – heparina, acidul hialuronic, heteropolizaharidele etc.
  • Participa la sinteza acizilor nucleici, amino acizilor, glucoproteinelor, mucopolizaharidelor.
  • Participa la solubilizarea, transportul si metabolizarea hormonilor.

Glucidele, in cantitati mari, pot cauza obezitatea, deoarece, fiind neconsumate ca sursa de energie, ele se transforma in lipide, care se depun in tesutul adipos subcutanat. Afara de aceasta, surplusul de glucide duce la afectarea ficatului, rinichilor, tubului digestiv si a altor organe.

Carenta de glucide provoaca hipocalcemia. Aceasta se manifesta prin slabiciuni generale – somnolenta, scaderea memoriei, cefalee etc.; in sange apar produse ale oxidarii incomplete a proteinelor si lipidelor – cetone, care deregleaza echilibrul acido-bazic, creand acidoza.

Necesarul de glucide

Necesitatea in glucide in 24 ore pentru diverse grupe de populatie este de 303-586 g pentru barbati si 257-462 g pentru femei.

Necesarul in glucide variaza in functie de varsta si munca, fiind direct proportionala cu valoarea energetica a ratiei alimentare. In general, se recomanda ca nivelul de glucide sa nu depaseasca 57% din valoarea energetica a ratiei. Nevoia in glucide se poate calcula mai simplu: din diferenta dintre valoarea energetica data de proteine si lipide si caloriile necesare in ratie. Asa, de exemplu, daca la o grupa de varsta proteinele trebuie sa asigure 13% din valoarea calorica, iar lipidele 30%, rezulta ca glucidele trebuie sa acopere restul – 57% din valoarea calorica a ratiei.

Indestularea organismului cu glucide se face prin glucidele continute in alimente si prin glucidele pure, adica zaharul. In general, alimentele de origine animala, cu exceptia laptelui, contin cantitati mici de glucide. Dintre alimentele de origine vegetala, sursa cea mai importanta de glucide o reprezinta cerealele. Acestea contin peste 70% glucide. In produsele fainoase, continutul de glucide se reduce pe masura ce creste continutul de apa. Astfel, painea contine aproximativ 50% glucide. Cam acelasi continut il au si leguminoasele uscate. Urmeaza cartofii si varza, care contin aproximativ 20% glucide; celelalte legume si fructele contin in general mai putin de 10% glucide. Viteza de absorbtie a glucidelor din alimente depinde de structura lor. Astfel, cerealele contin glucide mai complexe – amidonul, care este un polizaharid. Acesta trebuie descompus in organism in componente mai simple: mono- si dizaharide. Ca atare, amidonul se va absorbi mai incet, furnizand insa energie pe o perioada mai indelungata. Glucidele din fructe si zaharul sunt niste combinatii simple mono- si dizaharide si, ca atare, se absorb repede, dand o energie mare intr-un timp scurt.

Cu toate ca absorbtia zaharidului este rapida, ratia alimentara trebuie alcatuita din alimente ce contin glucide, dar limitandu-se zaharul. Aceasta pozitie se bazeaza pe faptul ca, in timp ce alimentele ce contin glucide au un aport energetic si un aport de proteine, vitamine si saruri minerale, zaharul are doar un aport – cel energetic. De exemplu, consumand glucide din cereale, se asigura concomitent si un aport de vitamina B1 absolut necesara metabolismului glucidic. Consumand zahar, care nu contine vitamina B1, se poate ajunge la o tulburare a metabolismului glucidic. Pe de alta parte, consumul de zahar, prin aportul sau energetic ridicat, nu numai ca nu aduce in ratie alti factori nutritivi, dar mai si inlatura din alimentatie unele alimente complete, ceea ce poate crea un dezechilibru al ratiei.

Din grupa glucidelor alimentare mai fac parte celuloza si pectinele. Utilitatea celulozei in ratia alimentara este determinata, dupa cum am aratat mai sus, de actiunea ei excitant-mecanica asupra secretiei gastrice si motilitatii tractului digestiv. Datorita acestei actiuni, ingestia de celuloza impiedica aparitia constipatiilor. Totusi, trebuie evitat excesul de celuloza din ratie, din cauza actiunii ei iritante asupra tractului digestiv si a efectului nefavorabil pe care-l poate avea asupra digestibilitatii si absorbtiei alimentelor. Mai util din acest punct de vedere este consumul de pectine din legume si fructe, care stimuleaza activitatea motorie a tractului gastrointestinal, fara a exercita insa o actiune iritanta. Ba mai mult, pectinele ofera chiar un strat de protectie, care apara mucoasele digestive de actiunea iritanta a diferitor substante. Este benefic sa folosim mai mult material fibros, cu actiune de curatare a tubului digestiv. Nevoia zilnica de fibre alimentare se apreciaza intre 15 si 20 g.

Surse de glucide

Surse de glucide digerabile: cerealele si derivatele lor – gris, orez, cartofi (amidon), leguminoase (fasolea, mazarea); legumele, fructele; alimentele de origine animala (lactoza laptelui).

Material fibros: painea neagra, painea integrala, fasolea, mazarea, nucile, radacinoasele; legumele, frunzele batrane (de varza, de spanac).

Pectine: morcovi, mere, pere, gutui, coacaza, struguri, piersice, prune etc.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 8 martie, 2013, 14:17 Afisari: 54

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *