Prima Pagina » Sanatate A-Z » Boli Infectioase » Infectia Enterovirala Nepoliomielitica

Infectia Enterovirala Nepoliomielitica

Infectia enterovirala este o antroponoza, fiind provocata de mai multe tipuri de virusuri, Coxackie si ECHO, care patrund in organismul uman prin intermediul mecanismelor fecalo-oral si aero-picaturi, caracterizandu-se clinic prin multiple si variate forme, ce decurg cu afectarea sistemului nervos central, a muschilor, miocardului, pielii etc.

Virusurile Coxackie au fost pentru prima data depistati in 1948, iar ECHO – in 1953-1955. Din punct de vedere etiologic, virusurile Coxackie si ECHO se atarna la familia Picornaviridae, genul enterovirus. Ele au dimensiuni mici si contin ARN (acid ribonucleic).

Virusurile Coxackie se subdivizeaza in grupurile A si B, dintre care toate 6 serotipuri B sunt patogene pentru om. Din 34 serotipuri de virusuri ECHO, 2/3 sunt patogene pentru persoana umana. In ultimul timp s-au mai depistat 4 enterovirusuri (68-71), care ataca organismul uman. Toate aceste virusuri sunt rezistente in mediul ambiant si sensibile catre temperaturile ridicate, la uscaciune si la actiunea solutiilor dezinfectante.

Sursa de infectie o constituie omul bolnav cu diverse forme clinice si purtatorul de virusuri. Purtatorul si persoanele cu formele asimptomatice, atipice sunt mult mai periculoase din punct de vedere epidemiologic pentru persoanele sanatoase inconjuratoare. Aceasta infectie se transmite prin mecanismul aero-picaturi si prin cel fecalo-oral. Cu alte cuvinte, infectia enterovirala se transmite prin intermediul tusei, graiului, stranutului, de asemenea prin contact direct si indirect cu sursa de infectie, pe calea alimentara si hidrica.

Pot raspandi aceasta maladie si mustele. Mai frecvent infectia enterovirala se intalneste la copii si persoane tinere, se inregistreaza peste tot sub forme sporadice sau de focar, uneori cu dimensiuni majore. In Romania pe parcursul a 30 ani s-au inregistrat vre-o 6 epidemii, ultima fiind mai masiva. Sporirea morbiditatii de infectie enterovirala mai des are loc la sfarsit de vara si inceput de toamna.

In calitate de poarta de infectie serveste mucoasa tractului digestiv si respirator. La o parte de pacienti in locul patrunderii virusurilor se determina unele modificari ale mucoasei. Ulterior agentul patogen patrunde in sange si cu torentul sangvin se raspandeste in tesuturi si organe. Tropismul enterovirusurilor catre tesutul nervos, muscular, celulele epiteliale si determina maladia propriu zisa.

Perioada de incubatie variaza de la 2 pana la 7 zile. Cu toate ca sunt multiple variante in tabloul clinic al infectiei enterovirale, ea se exprima si prin simptome generale. Maladia are un debut acut, uneori chiar brutal, cu ascensiune termica rapida pana la 39-40°C, cu cefalee, slabiciune generala, greturi, vome.

La examinare se determina o hiperemie a fetii si sclerita moderata, uneori se mai observa o exantema polimorfa, istmul faringian hiperemiat si marirea ganglionilor cervicali in volum, micropoliadenita. Curba termica mai frecvent are un caracter ondulatoriu, fiind legata de recidivele maladiei.

Multitudinea simptomelor clinice in infectia enterovirala a permis de a subdiviza mai multe forme clinice in dependenta de prevalarea complexului de siptome.

Angina herpetica. De rand cu alte simptome caracteristice pentru infectia enterovirala la pacienti mai apar dureri nepronuntate in gatlej, mai ales la deglutitie. Pe istmul faringian hiperemiat se ivesc niste papule de culoare rosie, care rapid se transforma in vezicule. Ulterior peste 1-2 zile veziculele se sparg, lasand niste eroziuni cu depuneri surii, inconjurate de un val ingust de hiperemie, unde unindu-se intre ele, formeaza niste defecte mai intinse.

Aceste enanteme sunt localizate preponderent pe arcurile palatine, mai rar pe palatinul moale, uvula si amigdale. Respectiv se maresc in volum si ganglionii limfatici submandibulari. Peste 4-7 zile eroziunile mentionate se epitetizeaza, disparand fara urma.

Mialgia epidemica (boala Bornholm) este provocata de virusurile Coxsackie din grupul B. Pe fundalul simptomelor de intoxicatie generala apar dureri pronuntate si chinuitoare in muschii pectorali, abdominali, spinali si de asemenea ale membrelor. Accesele de mialgii se mentin timp de 5-10 minute. Maladia poate avea o evolutie ondulatorie, asociindu-se uneori cu meningita seroasa.

In caz de dureri pronuntate in cutia toracica poate fi dereglata respiratia exterioara si mai apare sughitul. Frecvent durerile se localizeaza in muschii abdominali, fiind dureroasa palparea abdomenului, insa simptomele de excitare a abdomenului raman negative, ce da posibilitatea de a exclude abdomenul acut.

Meningita seroasa s-a dovedit a fi o forma mai frecventa de infectie enterovirala. Incepand cu ziua 1 -3 a maladiei la bolnavi se ivesc semnele clinice de meningita (cefalea crescanda, rigiditatea muschilor occipitali, voma repetata, alte simptome meningiene). In lichidul cefalo-rahidian se determina o pleocitoza limfocitara moderata sau limfocitaro-neutrofilica cu nivelul glucozei si a clorizilor in limitele normei.

Exantema enterovirala (exantema epidemica) poate fi ca un simptom in diverse forme clinice de infectie enterovirala, insa in unele epidemii ea devine semnul principal. Peste 1-2 zile de la debutul maladiei pe fundalul febrei si simptomelor de intoxicatie apar eruptii polimorfe rozeolice sau rozeopapuloase, fiind localizate pe trunchi, fata si extremitati.

Eruptiile pot avea mai multe variante: rujeoleforme, rubeoleforme, mai rar scarlatineforme sau petesiale. Pe mucoasa cavitatii bucale mai frecvent se determina enanteme rozeolice, iar uneori-vezicule cu transformare in eroziuni si ulcere mici sub forma de afte.

Varianta separata se considera enantema (HFMK-Hand-Fuss-Mund-Krankheit) provocata de virusul Coxsakie din grupul A, care se caracterizeaza prin afectarea mainilor, gleznelor si a mucoasei cavitatii bucale. Pe degetele mainilor si picioarelor, de asemenea si pe mucoasa obrajilor, pe limba, uvula apar vezicule inconjurate de o mica zona de hiperemie, ulterior se formeaza afte.

Mielita enterovirala este mult asemanatoare cu forma paralitica de poliomielita. Totodata ea decurge mai usor, avand deplina restabilire a functiei motrice musculare. Numai uneori maladia decurge grav cu final letal.

Febra enterovirala se caracterizeaza printr-o evolutie scurta si usoara, fara semne de afectare a unor organe si sisteme. Febra se mentine 1-3 zile, fiind asociata cu alte simptome generale a infectiei enterovirale.

Conjunctivita hemoragica epidemica este provocata de enterovirusul tip 70. Maladia debuteaza cu aparitia durerilor oculare, fotofobie si lacrimatie, fiind mai intai la un ochi, apoi la altul. La bolnavi se determina un edem al pleoapelor, o hiperemie conjunctivala cu mici hemoragii si eliminari seroase sau seropurulente nepronuntate. Insanatosirea are loc peste 7-14 zile.

Infectia enterovirala poate sa mai decurga sub forma de infectie respiratorie acuta (cu sindrom de rinita, rino-faringita, laringita, iar la copii – cu dezvoltarea crupului) sau de infectie intestinala acuta (diareea enterovirala cu sindrom de gastroenterita acuta). Gastroenterita enterovirala se manifesta printr-un debut acut cu o temperatura moderata pana la 3 8°C, cu dureri abdominale sub forma de colica, voma repetata, scaun lichid, frecvent, spumos, mai des de culoare verzuie, uneori cu mucus. In decursul unei saptamani scaunul se normalizeaza si bolnavul se vindeca. Se intalneste mai des la copiii de 1-3 ani.

Uneori infectia enterovirala mai evolueaza cu sindroamele de encefalita, tniocardita, pericardita, iar la nou-nascuti – cu encefalo-miocardita, care decurge mult mai grav. Daca pacientii in cauza nu se adreseaza la timp dupa ajutorul medical, maladia poate avea un final tragic.

Diagnosticul si tratamentul infectiei enterovirale se efectueaza in sectiile de boli infectioase sau in conditii de policlinica. Diagnosticul clinic necesita confirmare prin metode virusologice si serologice.

Masurile de profilaxie generala prevad:

  • Depistarea si izolarea precoce a bolnavilor;
  • Respectarea regulilor de igiena personala;
  • Efectuarea dezinfectiei curente, iar in cazuri necesare si a celei terminale;
  • In colective de copii, unde sunt mai multe cazuri de boala, se instaleaza carantina de 14 zile;
  • Copiii care au fost in contact cu bolnavii se vor examina de catre medic zilnic cu masurarea temperaturii.

Articole Similare:

Ultima actualizare: marți, 6 septembrie, 2011, 7:40

Un comenentariu la Infectia Enterovirala Nepoliomielitica

  1. Galina 23/07/2013 at 12:33

    Copilul meu are 1 an si 8 luni, acum 12 zile am avut febra 39, a tinut 3 zile, ne-am adresat la medic si ne-a dat antibiotice amoxecilina , peste 4 zile nu au fost schimbari si ne-a schimbat antibioticul *medoclor, inca 4 zile, dupa 8 zile a inceput sa vomite si nu vrea sa manince , medicul ne-a dat tratament pt restabilirea florei intestinale si pancreas, Intreb daca fetita mai are infectia sau antibioticul a lecuit-o, acum nu are febra. Multumesc

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *