Prima Pagina » Sanatate A-Z » Dermatologie » Infectiile Stafilococice Tegumentare

Infectiile Stafilococice Tegumentare

Infectiile Stafilococice Tegumentare

Stafilococul este un agent bacterian Gram pozitiv, neincapsulat. Pe baza tipajului antigenic, se recunosc astazi 2 antigene parietale de specie si 15 antigene de tip. Enzima extracelulara produsa de majoritatea Stafilococilor patogeni este coagulaza.

Etiologie

In functie de capacitatea Stafilococului de a produce coagulaza, exista:

a)   Stafilococi coagulazo-pozitivi: Staphilococcus aureus (MSSA);

b)   Stafilococi coagulazo-negativi: Staphilococcus epidermidis; acest agent bacterian devine patogen, daca se multiplica intens la nivelul unui organism gazda imunodeprimat.

Capacitatea stafilococi lor de a declansa infectii cutanate si de parti moi, se datoreaza capacitatii lor de produce diferite toxine precum:

a) Hemolizine, puternic antigenice, determina hemoliza in jurul coloniilor, au actiune toxica, letala, si efect dermo-necrotic;

b) Toxina exfoliativa dermolitica (produsa de MSSA), ce declanseaza ne­croza toxica epidermolitica sau „ sindromul de piele oparita”;

c)  Exotoxina F, care determina sindromul socului toxic stafilococic;

d) Leucocidina, ce actioneaza asupra polimorfonuclearelor;

Staphilococcus aureus (MSSA) poate adera (prin intermediul unei substante vascoase emise la suprafata germenului), la suprafata corpiilor straini (catetere endovenoase, sonde, proteze valvulare) fiind posibila constituirea de tromboze venoase in zona procesului local stafilococic.

Peste 65% dintre tulpinile stafilococice prezinta rezistenta la Peni­ciline.

In functie de constituirea rezistentei la Meticilina, exista Stafilococcus aureus (SA):

a) SA sensibil la meticilina (MSSA); care continua sa aiba sensibilitate fata de betalactamine;

b) SA rezistent la meticilina (MRSA); aceste tulpini sunt rezistente la toate betalactaminele, dovedind sensibilitate electiva fata de familia glicopeptidelor (Vancomicina,Teichoplanina), precum si la alte familii precum: aminoglicozidele, lincosamidele,etc. Este un agent bacterian implicat in declansarea infectiilor severe/sistemice nosocomiale.

Epidemiologie

Sursa de infectie include: pacientii cu infectii cutanate deschise sau subcutanate (furuncule, abcese,etc.), alte infectii de cauza stafiloco­cica (angine, otite supurate, etc.). S-a constatat ca: 20 – 40% din populatie si peste 70% din perso­nalul sanitar al unei sectii cu profil chirurgical, sunt purtatori cronici de stafilococ patogen.

Transmiterea poate fi:

a) directa: prin contactul cu produsele patologice (secretie purulenta, secretie nazala, otica, etc.) sau inoculari accidentale (prin intermediul unor solutii sau instrumente contaminate);

b) indirecta: prin inhalarea aerului contaminat; prin intermediul banda­jelor sau lenjeriei de corp contaminate; prin mana murdara (conta­minata).

Factori favorizanti:

a) varsta, cei mai susceptibili sunt: nou-nascutul, sugarul, copilul mic si/sau varstnicii;

b) igiena personala si ambientala defectuoasa;

c) teren imunodeprimat prin boli cronice (DZ, etilism cronic, ciroza hepa­tica, infectia HIV, neoplazii, tratamente imunosupresoare, alte deficiente imune castigate).

Patogenie

Instalarea infectiilor stafilococice este consecinta interrelatiei dintre: stafilococ (prin capacitatea sa invaziva, elaborarea de toxine si enzime), amploarea infectiei si capacitatea imunogena a orga­nismului gazda.

Tablou clinic

Se identifica urmatoarele forme clinice de manifestare a infectiilor stafilococice tegumentare: stafilococia maligna a fetei, erizipelul stafilo­coci, necroza toxica epidermica stafilococica, sindromul de soc toxic.

Stafilococia maligna a fetei

Este o forma de maxima gravitate a unei infectii localizate la nivelul fetei, aparand de regula, urmare a unei traumatizari manuale, produsa prin manopere intempestive, a unor foliculite sau furuncule. Obisnuit, infectia stafilococica este localizata: endonazal, la nivelul buzei superioare, sau perinazal.

Debutul este precedat, cu 6-10 ore, de aparitia unui placard rosuviolaceu, cu tumefiere, durere vie, rece la palpare (consecinta a instalarii trombozelor venoase, induse de multiplicarea si diseminarea stafilococului).

Dupa constituirea placardului, se instaleaza, brusc:

  • sindromul infectios (febra peste 39°C, frisoane);
  • fenomene de celulita, localizate unilateral, afectand doar una din hemifete, cu respectarea „liniei mediane a fetei”;
  • se produce tumefierea buzei superioare; bolnavul are un aspect caracteristic, cu „buza de tapir”.

In absenta tratamentului, celulita se extinde rapid spre ochi, rea­lizand o celulita periorbitala.

Daca pacientul acuza tulburari de vedere, iar obiectiv se constata o protruzie a globului ocular, stafilococia fetei s-a agravat, instalandu-se tromboza de sinus cavernos. Concomitent, pacientii prezinta frisoane solemne, cu alterarea rapida a starii generale, cefalee si fotofobie. In aceasta situatie, prognosticul cazului este foarte rezervat.

In cazul aparitiei varsaturilor de tip “central” si a sindromului de contractura paravertebral, este probabila instalarea (prin contiguitate si/sau pe cale hematogena), a meningoencefalitei bacteriene, si chiar a sepsis-ului.

Data fiind evolutia rapida spre agravare si severitatea bolii, dar si a complicatiilor enuntate, prognosticul este, in general, rezervat.

Erizipelul stafilococic

Survine, de regula, la persoane cu teren imunodeprimat. Manifestarile clinice includ: placard de dermita acuta, fara delimitare neta, de culoare rosu-violaceu, rece la palpare (prin instalarea de tromboflebita perilezionala secundara), aparut anterior debutului clinic infectios.

Necroliza toxica epidermica stafilococica

Numit si sindromul „de piele oparita”, afecteaza de obicei nou- nascutii si copii mici, fiind provocata de toxina exfoliativa stafilococica. Apare consecutiv unui focar cutanat (abces) sau extracutanat (conjunctivite).

Clinic se constata un aspect de eritem solar difuz, aparut in context febril (febra peste 39°C), asemanator eritemului din scarlatina. Pe fondul eritematos se constituie flictene insotite de o senzatie de tensiune dureroasa, intensa. Sub tratament antibacterian, se instaleaza o descua­mate tegumentara difuza.

Sindromul de soc toxic

Este produs de enterotoxinele B, C1 si apare frecvent, in cursul menstruatiei, la femeile care utilizeaza tampoane intravaginale. Debutul este brusc, cu hipertermie (febra peste 39°C, frisoane), hipotensiune arteriala, puls filiform, extremitati reci. Se instaleaza stare de soc, cu insuficienta pluriorganica si aparitia unei eruptii generalizate cu aspect scarlatiniform; daca pacientul supravietuieste, in perioada de convalescenta apare o descuamatie palmo-plantara.

Diagnostic

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe:

a) Date epidemiologice: prezenta unei infectii localizate la nivelul fetei, de regula “maltratata”.

b) Date clinice: debutul brusc, cu instalarea initiala a unui placard rosu-violaceu, rece, unilateral, cu tumefierea buzei superioare; instala­rea, imediat dupa aparitia modificarilor cutanate, a sindromului infectios, cu febra peste 39°C, frisoane; stare generala rapid alterata.

c) Date ale examinarilor paraclinice:

  • VSH, fibrinogen si PCR cu valori crescute, leucocitoza;
  • pentru aprecierea gravitatii cazului, se recomanda recoltarea de hemo- culturi si determinarea procalcitoninei (PCT);
  • examen bacteriologic (antibiograma) din diferite produse patologice.

Tratament

Tratament etiologic

Alegerea antibioticoterapiei este conditionata de: forma clinica de infectie stafilococica, gravitatea cazului si terenul organismului gazda.

In stafilococia maligna a fetei se recomanda asocierea unei Betalactamine antistafilococice (Oxacilina sau o Cefalosporina de generatia a II-a) cu un Aminoglicozid (Gentamicina:2 x 80 mg/zi sau Amikacina 2 x 500 mg/zi).

Pentru o forma grava si/sau un teren imunodeprimat, la aceasta biterapie se poate asocia o Lincosamida (Clindamicina: 3-4 x 300 mg/zi sau Lincomicina: 3 x 1f/zi) ± Fluoroquinolona (Ciprofloxacina :1g/zi). Observatie: Asocierea la Betalactamine a Aminoglicozidelor si a Fluoroquinolonelor acopera, ca terapie de prima intentie, si posibila implicare a unui MRSA, situatie in care Betalactamina este ineficienta. Dupa obtinerea rezultatului bacteriologic si al antibiogramei, se va adapta schema terapeutica, sensibilitatii la antibioticele testate prin antibiograma. Durata tratamentului este de 14-21 de zile, in functie de caz.

Tratamentul patogenetic

Indiferent de tipul de infectie stafilococica descris, toate cazurile cu evolutie grava, vor fi sustinute hemodinamic, prin reechilibrare hidro- electrolitica si acido-bazica.

Administrarea de Dopamina i.v, este justificata in cazul unei hipotensiuni arteriale persistente, neinfluentata de perfuzia endovenoasa admin]strata, atentionand asupra constituirii socului septic.

In functie de caz, se poate administra si corticoterapie (HHC:200- 400mg/zi), numai daca exista certitudinea eficientei antibioticoterapiei instituite; conditionarea este impusa deoarece cortizonul, in afara efectului sau benefic antiinflamator, poate favoriza (daca antibiotico- terapia este incorect aleasa) diseminarea agentului bacterian, situatie in care apare agravarea cazului.

Tratamentul simptomatic si chirurgical

Tratamentul simptomatic este antialgic, antitermic, sedativ.

Tratamentul chirurgical: in cazul stafilocociei fetei, daca la nivelul portii de intrare exista un furuncul ce nu s-a drenat spontan, acesta va fi drenat chirurgical, numai dupa o antibioticoterapie de minim 24 de ore, administrata parenteral si numai daca abcesul este colectat, fiind interzis drenajul unui abces difuz (risc maxim de bacteriemie si instalare a sepsis-ului).

Articole Similare:

Ultima actualizare: luni, 23 septembrie, 2013, 8:53 Afisari: 9

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *