Prima Pagina » Alimentatie si Diete » Intoxicatia cu Pesticide

Intoxicatia cu Pesticide

Intoxicatia cu Pesticide

Substantele chimice folosite la combaterea daunatorilor si bolilor plantelor se numesc pesticide. In primul rand, substantele chimice toxice (pesticidele) se clasifica dupa componenta lor chimica. In prezent sunt folositi pe larg compusii organici ai mercurului (granozanul, mercuranul), clorului (hexacloranul, heptaclorul s.a.), compusii organo-fosforici (clorofosul, metafosul, carbofosul, fosfamida s.a.), derivatii acidului carbamic (sevinul s.a.), ai acizilor tio- si ditiocarbamic (zinebul s.a.).

In al doilea rand, substantele chimice toxice se clasifica dupa destinatia lor: insecticide (mijloace pentru combaterea insectelor), acaricide (pentru combaterea capuselor), zoocide (in lupta cu rozatoarele) etc.

Pesticidele din fiecare grupa care se aplica in agricultura au diferite grade de toxicitate. Aceasta depinde de proprietatile chimice si fizice, de caile de patrundere, de cantitatea substantelor toxice ce au patruns in organism etc. Un indice al gradului de toxicitate este doza preparatului, care provoaca moartea la jumatate din animalele supuse experimentului (doza semiletala).

Folosirea substantelor chimice toxice prezinta pericol nu numai pentru persoanele care lucreaza cu ele, ci si pentru populatia din jur, intrucat chimicalele impurifica aerul, bazinele de apa si solul, mai ales cand sunt aplicate substantele toxice stabile.

Tratarea incorecta a culturilor agricole cu substante chimice toxice (nerespectarea termenelor de tratare, a normelor, numarului procedurilor s.a.) conduce la impurificarea produselor alimentare, fapt deosebit de periculos, deoarece aceste produse nimeresc si in ratia copiilor, oamenilor in varsta, bolnavilor, care sunt extrem de sensibili la substantele chimice toxice. E cazul sa accentuam ca otravirea cu substante chimice toxice este, de regula, o urmare a incalcarii regulilor sanitare, tehnicii de securitate si igienei individuale.

Nu toti oamenii sunt la fel de sensibili la substantele toxice: la unii semnele intoxicatiei pot aparea imediat, la altii – treptat, iar altii in genere nu reactioneaza la ele. Deosebit de sensibili la actiunea substantelor toxice sunt copiii, gravidele, femeile care alapteaza, bolnavii si oamenii in varsta.

Intoxicatiile pot fi acute, subacute si cronice. Actiunea nefasta a chimicalelor asupra organismului depinde, in primul rand, de cantitatea de substanta ce a nimerit in organism. Daca intr-o perioada scurta in organism patrunde o cantitate mare de substanta toxica, atunci are loc o intoxicatie acuta. Ea se manifesta printr-o evolutie rapida a bolii. Intoxicatiile acute, de cele mai multe ori, sunt o consecinta a nerespectarii regulilor de lucru cu diverse substante chimice, a utilizarii apei sau a produselor alimentare impurificate.

Tabloul intoxicatiei nu este unul si acela si la actiunea diferitor substante. Primele simptome de intoxicatie depind, in mare masura, de caile de patrundere a substantei toxice. Daca ea nimereste in organism pe cale bucala, simptomele principale sunt, de obicei, greata, voma si diareea. Manifestarile ulterioare ale intoxicatiei acute sunt determinate de compozitia chimica a substantei.

Pentru intoxicatiile subacute ce apar treptat, in urma patrunderii indelungate in organism a unor cantitati mici de substante chimice, au o mare importanta urmatoarele proprietati ale chimicalelor: de a se cumula in organism (proprietate cumulativa), gardul de pastrare in obiectele din mediul extern, viteza de eliminare din organism, precum si gradul de toxicitate.

Actiunea indelungata a substantelor chimice toxice conduce la sporirea morbiditatii generale, adica la cresterea numarului de imbolnaviri, ce nu tin direct de actiunea unei anumite substante chimice. Din ele fac parte diferite boli ale organelor digestive, rinichilor, cailor respiratorii, piodermitele etc.

Oamenii cunosc, de regula, caile de combatere a intoxicatiilor acute si cronice, cauzate de diferite substante chimice. In prezent a devenit deosebit de acuta problema consecintelor actiunii indelungate a unor cantitati infime de factori chimici, asa-zisii factori de mica intensitate. Perfidia actiunii lor consta in faptul ca urmarile pot aparea peste ani de zile, iar intr-o serie de cazuri – abia la generatiile posterioare. Statistica arata ca in ultimul timp a crescut cu mult numarul bolilor cardiovasculare, tumorilor maligne si al bolilor congenitale. Sporirea numarului acestor patologii nu poate tine direct de dezvoltarea accelerata a chimizarii, cu atat mai mult ca la o serie de compusi chimici a fost descoperita proprietatea de a leza structurile ereditare, de a modifica proprietatile imunologice ale organismului etc. Importanta studierii acestor probleme si necesitatea elaborarii unor metode eficiente de ocrotire a omului de starile patologice enumerate au facut ca problema consecintelor ulterioare ale actiunii compusilor chimici sa devina una actuala a igienei contemporane.

Persoanele care in procesul lucrului au de-a face cu unele substante chimice toxice trebuie sa cunoasca in mod obligator caracterul actiunii acestora asupra organismului. De aceea, vom vorbi in continuare despre toxicitatea substantelor care au cea mai larga aplicare practica.

Compusii organici ai clorului se folosesc in agricultura pentru combaterea daunatorilor. Sunt foarte rezistenti la actiunea factorilor mediului inconjurator (unii se pastreaza in sol 8-12 si mai multi ani). Se cumuleaza in produsele de origine vegetala si animala. Proprietatea de a se acumula in culturile vegetale depinde de urmatorii factori: cantitatea, forma preparatului, numarul de tratari, specia culturilor, conditiile meteorologice etc.

E caracteristic faptul ca reziduurile acestor substante se pastreaza in plante un timp indelungat. Multe dintre ele se acumuleaza in fructe si legume timp de cateva luni dupa ce au fost aplicate. Prelucrarea termica a produselor alimentare nu actioneaza simtitor asupra substantelor clororganice.

Compusii chimici ai clorului se dizolva usor in grasimi si in solventi organici. Nimerind in organism, ei pot fi eliminati si prin glandele mamare, fapt ce prezinta un pericol mare pentru copiii-sugari.

Substantele chimice toxice se depun in tesutul adipos. In perioada de slabire a organismului, preparatele din aceasta grupa sunt capabile sa treaca in sange si sa-si intensifice actiunea toxica. Iata de ce se interzice tratarea animalelor si a culturilor de nutret cu preparate clororganice. Compusii organici ai clorului actioneaza mai mult asupra sistemului nervos central si ficatului. Afara de aceasta, au loc unele dereglari ale glandelor endocrine, sistemului cardiovascular, rinichilor, schimbari in sange.

Intoxicatiile acute se manifesta prin greturi, voma, dureri in abdomen, accelerarea pulsului, slabiciune si dureri in muschii membrelor inferioare. Simptomele intoxicatiilor cronice sunt: pierderea poftei de mancare, insomnia, durerile de cap, slabiciune in muschi s.a. Luand in consideratie gradul de toxicitate a multor compusi organici ai clorului si proprietatea lor de a se cumula treptat in organism, e necesar sa se respecte cu strictete toate regulile de precautie in procesul lucrului cu ele.

Compusii organici ai fosforului au capatat o aplicare larga in agricultura pentru combaterea daunatorilor culturilor de camp, pentru nimicirea insectelor, capuselor s.a. Din aceasta grupa de compusi toxici fac parte fosfamida, carbofosul, metafosul s.a. Dupa gradul de toxicitate, reprezentantii acestei grupe fac parte din compusii cu toxicitate diferita: puternica, inalta, medie si joasa.

In procesul lucrului, persista un pericol real de intoxicatie acuta. Intoxicatiile cronice se intalnesc mai rar. Majoritatea substantelor organo-fosforice sunt niste emulsii lichide de culoare cafenie- inchisa ori cenusie, cu miros caracteristic puternic.

La intoxicatia acuta cu compusi organici ai fosforului apar greturi, voma, dureri de cap, ameteli, stare de depresiune de scurta durata, precum si salivatie abundenta, convulsii. Sunt caracteristice eliminarea de mucus si de lichid spumos din nas si gura, scaunul lichid. Apar unele schimbarii si in functionarea cailor respiratorii, tusea s.a.

Compusii organici ai fosforului de asemenea provoaca intoxicatii cronice, mai ales atunci cand patrund in organism in doze mici. Deoarece acesti compusi nu se pastreaza mult timp in mediul ambiant, intoxicatia cronica prin produse alimentare, in urma tratarii acestora cu compusii organici ai fosforului, se observa mai rar.

Derivatii acidului carbamic, tio- si ditiocarbamic sunt utilizati in agricultura ca insecticide, fungicide, erbicide. Aceste substante se deosebesc prin proprietatile fizico-chimice, rezistenta in mediul inconjurator, mecanismul de actiune asupra organismului. Unii compusi (sevinul, zinebul s.a.) se pastreaza pe plantele tratate si in sol toata perioada de vegetatie si pot nimeri in organism cu produsele alimentare. In mediul inconjurator, precum si in organismul omului si al animalelor se pot transforma in compusi cu o toxicitate mai mare. Compusii din aceasta grupa de substante au proprietatea de a provoca actiuni alergice ale organismului. Derivatii acidului carbamic sunt utilizati in calitate de insecticide.

Intoxicatia acuta cu sevin se caracterizeaza prin dureri de cap, ameteli, greturi. In cazuri mai grele apare salivatia abundenta, tusea, respiratia devine grea, sunt afectate de alergie organele respiratorii si pielea.

Derivatii acidului tiocarbamic sunt utilizati in agricultura in calitate de erbicide, care se introduc in sol inainte de semanat. Substantele chimice din aceasta grupa, nimerind in organism, sunt absorbite prin tubul digestiv in sange si se acumuleaza in diferite organe, mai ales in plamani. Insa sunt eliminate din organism foarte repede, prin rinichi.

In practica se aplica un numar mare de amestecuri ale ditiocarbamatilor cu alte fungicide, care isi largesc spectrul de actiune. Reprezentantii acestei grupe de compusi chimici sunt distrusi repede sub actiunea factorilor mediului inconjurator; ei nu se acumuleaza in organism. Totodata, trebuie de mentionat ca, nimerind in organism, unii compusi influenteaza asupra organelor endocrine si a altor functii ale organismului, provocand reactii alergice.

Preparatele cu mercur se folosesc pentru tratarea semintelor. Cea mai larga aplicare o are granozanul. Compusii mercurului sunt foarte toxici.

Faptul ca aceste chimicale se elimina foarte incet din organism se datoreste proprietatilor cumulative pronuntate. Prin aceasta se explica intoxicatiile cronice care au loc mai des decat cele acute. Cazuri de intoxicatie cronica grea pot avea loc in urma consumului de cereale tratate cu substante dezinfectante, care contin mercur.

Intoxicatia acuta se caracterizeaza prin gust metalic in gura, dureri de cap, greturi, salivatie abundenta, dureri in abdomen, voma. In unele cazuri se observa diaree cu mucus si sange. Ulterior, apar tulburari evidente ale sistemului nervos: mers nesigur, tremurul extremitatilor, paralizii, deseori ce ridica temperatura, se lezeaza rinichii, scade sau dispare cu totul emisia de urina.

In caz de intoxicatie cronica, bolnavul oboseste repede, are dureri de cap, tulburari de somn, salivatie abundenta, greturi, voma, dureri in abdomen, diaree; apar tulburari psihice, slabirea memoriei, tremurul mainilor, buzelor, limbii; bolnavul are un mers nesigur, se deregleaza functia rinichilor.

Se interzice categoric ca cerealele tratate cu substante toxice sa fie folosite in scopuri alimentare, precum si drept hrana pentru vite si pasari. E interzisa folosirea in scopuri alimentare a grauntelor tratate cu substante toxice, chiar si dupa ce vor fi spalate, aerisite si uscate.

Este strict interzisa folosirea substantelor chimice toxice, care contin mercur, pentru tratarea animalelor si pasarilor. Nerespectarea acestor indicatii conduce la impurificarea produselor alimentare: a laptelui, oualor, carnii s.a. Mercurul, nimerind in organism, are proprietatea de a se acumula in ficat, rinichi, creier si in alte organe. Luand in consideratie faptul ca in primele zile si saptamani el nu provoaca manifestari clinice de intoxicatie, procesul patologic poate ramane neobservat, insa impurificarea laptelui, carnii, oualor are loc deja.

Prelucrarea tehnologica si cea termica a produselor impurificate nu lichideaza pericolul toxic al mercurului.

La persoanele care au folosit in alimentatie asemenea produse apar intoxicatii acute si cronice cu dereglari grave ale sistemului nervos central si ale celui periferic. Aceasta subliniaza inca o data faptul ca pesticidele care contin mercur prezinta un mare pericol si necesita respetarea obligatorie si riguroasa a cerintelor igienice, care prevad interzicerea folosirii semintelor tratate in alimentarea animalelor si a pasarilor.

Majoritatea produselor alimentare contin compusi organici, care, venind in contact cu metalele in urma unor reactii chimice, formeaza saruri. Unele din aceste saruri pot avea o actiune toxica asupra organismului. Astfel, daca in vase de cupru sau de fier zincuit se pastreaza muraturi, marinate, dulceturi, branza de oaie, o parte din sarurile acestor metale trec in alimente, provocand intoxicatia. Cele mai igienice vase pentru pastrarea produselor alimentare sunt cele din sticla si cele emailate.

Prezinta pericol si produsele alimentare pastrate in vase din masa plastica, nedestinate acestui scop, mai ales daca in ele s-au pastrat substante chimice toxice. Pe fiecare vas din masa plastica este indicata destinatia lui. Daca pastrarea produselor alimentare este contraindicata, inseamna ca masa plastica contine anumite substante chimice, care pot trece in produsul pastrat si schimba proprietatile organoleptice ale lui, ori sunt toxice pentru om.

Articole Similare:

Ultima actualizare: miercuri, 13 martie, 2013, 10:36 Afisari: 50

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *