Prima Pagina » Sanatate A-Z » Gastroenterologie » Investigatiea radiologica si aspectul normal al colonului

Investigatiea radiologica si aspectul normal al colonului

Metode de investigatie radiologica si aspectul radio-morfo-functional al colonului in limitele normalului.

Comparativ cu intestinul subtire, colonul pare mai accesibil investigatiei radiologice, segmentul terminal al tubului digestiv ramane grevat de o serie de dificultati tehnice si de formulare a diagnosticului. Complexitatea metodologiei investigative a colonului, ca si importanta solicitare a bolnavului impun o informare competenta si completa din partea clinicianului, referitor la afectiunea pentru care cere colaborarea radiodiagnosticianului.

Lungimea colonului si complexitatea structurala a diferitelor segmente reclama o conturare cat mai precisa a sediului suferintei intestinului gros. Din pacate se mai gasesc indicatii de control al tranzitului baritat la 24 ore pentru colite cronice, suspiciune de cancer al colonului sau polipoza malignizata, cancer al rectului fara verificare rectoscopica etc. Clinicianul este obligat sa verifice foarte bine argumentele clinice inainte de a le solicita. In perioada actuala, asistam la o explozie metodologica de investigare a intestinului gros si este anacronic si condamnabil ca numai pentru anumite suspiciuni sa se solicite examenul radiologic la 24 de ore (iradiatie inutila, fara obtinerea unor informatii concrete).

Aspectul radiologic al intestinului gros, normal in lumina diferitelor metode de investigatie

Investigatia radiologica a colonului prin tranzit baritat

Explorarea baritata per dos se face prin examinarea, la 6-8 ore ti la 24 de ore, a opacifierii intestinului gros. Se admite clasic ca pasajul baritat, permite cu precadere, aprecieri asupra comportamentului functional, durata tranzitului, aspectele radiofunctionale spastice, hipotonii sau atonii.  Datele experimentale din literatura de specialitate, lucrari de fiziologie si fiziopatogenie a unor autori ca S. F. Philip si I. Miscwicz, precum si observatiile noastre, confirma constatarea ca modificarile radiologice de ordin functional sunt relativ inconstante, sunt expuse la o serie de factori intercurenti ca: oboseala, consumul de alcool, excitante, droguri sau se gasesc sub influenta unei suferinte digestive. Majoritatea autorilor moderni si a radiologilor cu experienta sustin ca aprecierile radiologice de ordin morfologic, sunt incorecte, incomplete, neconcludente si chiar periculoase prin falsa securitate diagnostica, fapt ce a dus la abandonarea acestei metode de investigatie.

Examenul radiologic al colonului prin clisma baritata

Clisma baritata sau irigoscopia, reprezinta metoda fundamentala si de selectie pentru investigatia afectiunilor colonului

Modalitati si conditii de realizare a clismei baritate

Pregatirea bolnavului  pentru clisma baritata reprezinta conditia esentiala pentru o realizare optima a investigatiei irigografice . Curatirea colonului se face prin mai multe mijloace:  administrarea de purgative mai ales la bolnavii ambulatorii, la cei constipati sau dupa examinari baritate per os, substanta de contrast persista timp indelungat la nivelul colonului.

Clismele evacuatorii – pot realiza o golire ideala  a intestinului gros in vederea irigografiei. In mod normal, irigoscopia este precedata de o radiografie simpla care constata stadiul de pregatire a bolnavului. In cazul unei insuficiente goliri a colonului se mai executa o clisma evacuatorie chiar in serviciul de radiodiagnostic. Cu toate aceste masuri de pregatire, daca la introducerea substantei de contrast se constata inca reziduuri, colice trebuie sa se renunte in mod categoric la investigatie si sa se reinceapa pregatirea corecta a bolnavului. Se considera ca numarul si valoarea clismelor evacuatorii depinde de modalitatea lor de executare: inalte, executate cu rabdare, fara introduceri brutale de lichid.

Regimul igienodietetic trebuie sa fie sarac in celuloza, grasimi si hidrati de carbon. Deosebit de valoros este evitarea (1-2 zile) inainte utilizarii alimentelor cu mare potential facultativ si producatoare de reziduuri . Un bun control in vederea pregatirii bolnavului se face numai in conditii de spitalizare, experienta demonstrand ca la persoanele ambulatorii nu se poate efectua o pregatire corecta a bolnavului.

Modul de executare a clismei baritate

Printre primele modalitati de realizare a irigoscopiei amintim inocularea continua, brutala si invaziva a clismei baritate , fara control radioscopic, exceptand astfel durerile provocate de distensie brusca a colonului, riscul perforatiilor, examinarea acestui colon “umflat cu Ba” nu poate evidentia decat stenoze accentuate sau imagini lacunare provenite de la leziuni vegetative voluminoase.

O a doua modalitate de efectuare a clismei baritate, la fel de retrograda, cu deosebirea ca inocularea clismei baritate se face sub controlul ecranului, rezultatele constatarilor de diagnostic i-si pastreaza si aici caracterul grosolan si superficial al descoperirii unor leziuni avansate ale colonului.

Aceste doua modalitati de executare au dus la compromiterea metodei de investigare a colonului deoarece erau trecute cu vederea leziuni mici polipoide, manifestari fine ale mucoasei din  boala Croh, tuberculoza sau rectocolita hemoragica.

Aparitia colonoscopiei a pus in discutie valoarea clismei baritate, in acest mod radiologii au cautat noi metode de executare a irigoscopiei pentru a stabili echilibrul intre radiologie si endoscopie.

O a treia modalitate de efectuare a irigoscopiei este studiul radiologic al colonului in stare de colaps, dupa evacuarea unei importante cantitati de bariu. Se realizeaza sub control radioscopic, repletiunea totala a colonului pentru verificarea leziunilor mari ale intestinului gros . Se evacueaza ¾ din cantitatea de bariu introdusa, colonul isi reia functionalitatera proprie si prezinta zone de plisaj grosolan. Executarea de rotatii a bolnavului, imprimarea de oblice pentru desfundarea anselor suprapuse si aplicarea compresiunii dozate ajuta la depistarea celor mai mici accidente ale mucoasei.

Clisma baritata executata morfo-functional

Este cunoscut faptul ca irigoscopia reprezinta o trauma mecanica pentru colon, care atrage dupa sine tulburarea tonusului si a peristaltismului intestinal odata cu declansarea senzatiei de defecare, provocata de distensia anselor. Pentru a inlatura aceste inconveniente si in scopul de a permite colonului sa-si revina la un tonus, peristaltism si autoplastica, s-au folosit doua procedee de administrare a clismei baritate:

  • o intoducere moduata cu multa prudenta a bariului pe segmente si asteptarea aparitiei aspectelor radiologice functional motorii.
  • o evacuare treptata si partiala a bariului dupa o umplere masiva cu substanta de contrast. Odata cu evacuarea treptata a bariului apar si aspecte functionale de tonus, peristaltism si autoplastica .

Aceste doua modalitati se pot combina in raport cu necesitatile diagnosticului, in general preferandu-se prima varianta care nu este asa traumatizanta pentru colon.

Prin inregistrarea tonusului , in cadrul clismei baritate, intelegem posibilitatea intestinului gros de a se mula pe continut. Urmarirea dinamica seriografica a instalarii tonusului colic ne furnizeaza informatii asupra integritatii sau infiltratiei peretelui intestinal.

Aspectul radiologic al reliefului colic

-In evolutia clismei baritate standard (stare de colaps dupa evacuarea bariului)

Relieful colic grosolan

Este realizat de contractia bandeletelor longitudinale si a fibrelor musculare circulare si se observa, cu precadere, in starile de replitie a colonului. S-au individualizat diverse aspecte ale reliefului grosolan:

-plisare inelara, plisare in acordeon asimetrica, alternare de plisare inelara si semilunara in “arc spiral”.

Imaginile realizate de plisajul grosolan prezinta anumite particularitati :

  • variate forme de plisaj grosolan se succed unele dupa altele la intamplare
  • diferitele elemente ale plisajulzui se pot deforma
  • diversele segmente ale colonului prezinta anumite caractere diferentiale.

Relief fin mucos

Reprezinta jocul autoplasticii si este sub comanda musculaturii proprii a colonului in asociatie cu musculatura mucoasei.

Plisajul fin mucos prezinta anumite caracteristici :

  • fenomenul de sumatie a plisajului fin mucos, complica aspectul radiologic
  • formele plisajului fin mucos, sunt deosebit de schimbator de la un moment la altul al examinarii.

Clisma baritata in dublu contrast

Reprezinta o ultima modalitate de executare a irigoscopiei. Irigoscopia prezinta modalitatea ideala de efectuare a clismei baritate. Dublul contrast al intestinului gros se poate realiza conform unor variante metodologice care difera in raport cu ordinea introducerii substantelor de contrast (bariu, aer, apa), calitatea si cantitatea substantei baritate, etc. Aerul se poate introduce dupa evacuarea unei clisme baritate executata standard, efectuata cu un bariu mai mult sau mai putin consistent. Majoritatea autorilor sustin astazi ca aceasta modalitate de efectuare a dublului contrast da rezultate mediocre.

Tehnica dublului contrast colic in prima intentie recunoaste o procedura radiologica speciala :

-se introduce substanta de contrast pana la nivelul unghiului splenic al colonului, fara al depasi si sa contina ingrediente impotriva precipitarii. Inaintarea substantei de contrast in restul colonului se face, pe de o parte cu ajutorul rotatiilor bolnavului  in sens orar, iar pe de alta parte prin insuflatiide aer sub control radioscopic, in final executandu-se o importanta insuflatie de aer, dupa necesitatile diagnosticianului. Realizarea in bune conditii a irigoscopiei, in general, si a clismei baritate baritate in dublu contrast necesita aparatura mai mult sau mai putin specializata, in orice caz simpla si comoda, cu scopul de a introduce si evacua cu usurinta diversele substante de contrast.

Pentru reusita unei irigografii in dublu contrast de prima intentie se recomanda respectarea unor conditii:

  • realizarea uniforma a substantei de contrast la nivelul intregului colon;
  • constatarea de reziduuri (datorita unei insuficiente pregatiri) trebuie sa-l determinam pe radiolog sa renunte la examinare;
  • pelicula de substanta de contrast trebuie sa fie de o duritate potrivita;
  • distensiile de aer ale colonului trebuie sa fie progresive pana in momentul ce substanta de contrast a ajuns la nivelul cecului. In fazele urmatoare, distensia colonului trebuie sa fie completa pentru a realiza asa numita “perete de sticla” a colonului;
  • degajarea diferitelor segmente ale colonului trebuie sa fie corect executata, cu ajutorul rotatiilor, decubitelor, oblicelor sau incidentelor laterale;
  • fiecare segment important al colonului trebuie sa apara in dublu contrast pe cel putin unul dintre clisee.

Aspectul normal al colonului in dublu contrast depinde de gradul de umplere cu substanta baritata si de cantitatea de aer insuflata in colon. Dublul contrast al colonului, corect executat, realizeaza pe segmente un perete destins si mulat cu un fin lizereu de substanta de contrast, fara aparitia plisajului grosolan sau fin mucos. Realizarea “peretelui de sticla” permite studiul celor mai mici imagini protruzive si ulcerate. Studiul peretilor mulati cu pelicula de bariu permite si descoperirea accidentelor conturului extern al ansei colice. In practica fiecare atinge “idealul” in grade variate, in raport cu posibilitatile si conditiile obiective pe care le ofera bolnavul. In acest sens dublul contrast trebuie realizat de asa maniera tehnica incat sa permita studiul fiecarui centimetru de mucoasa colica.

Clisma baritata a colonului sub toate variantele ei si mai ales sub forma dublului contrast nu este lipsita de accidente si anume: perforatiile. Autorii nu pot preciza cauze ale perforatiei, in afara de manuirea brutala a canulei intrarectale, in unele cazuri fiind vorba despre granuloame vindecate sau cicatrici minuscule. De fapt majoritatea bolnavilor prezinta fisuri rectale sau mici discontinuitati mucoase (relevate la interventiile chirurgicale). Unii autori aproba pe cand altii dezaproba efectuarea unei clisme baritate in aceeasi zi cu efectuarea unei endoscopii, in general este contraindicat pentru a evita perforatiile, cat si a nu repeta irigoscopia in colon deja tranzitat pentru endoscopie. La batrani si la bolnavii cu o stare generala precara introducerea clismei baritate trebuie facuta cu atentie, prudenta si blandete.

Endoscopia

Rectoscopia, rectosigmoidoscopia si colonoscopia, reprezinta principalele examinari paraclinice care completeaza, confirma si verifica constatarile radiologice.

Rectoscopia si rectosigmoidoscopia realizeaza de regula investigatia radiologica a colonului, pe cand colonoscopia este precedata de clisma baritata a intestinului gros.

Colonoscopia da o valoare inestimabila in leziunile morfologice ale colonului, marime grefata, comparativ cu clisma baritata, da o serie de incoveniente: refuzul bolnavilor, costul ridicat al examinarii, imposibilitatea de a depasi anumite zone ale colonului, leziunile partial stenozate, zonele spastice

Atat in rectoscopie cat si colonoscopie biopsia ramane virtutea capitala a examenului endoscopic.

In concluzie relatiile dintre radiologie si endoscopia rectocolonului ramane valabil principiul colaborarii, al completarii reciproce a celor doua metode paraclinice in scopul acoperirii zonelor oarbe, specifice fiecarei investigatii

Articole Similare:

Ultima actualizare: miercuri, 28 noiembrie, 2018, 9:28

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *