Prima Pagina » Sanatate A-Z » Pediatrie » Investigatii Paraclinice in Pneumonia la Copii

Investigatii Paraclinice in Pneumonia la Copii

In vederea diagnosticarii de certitudine a bolii, medicul trebuie sa investigheze amanuntit starea de sanatate a pacientului. In numeroase situatii este relativ dificil de realizat o anamneza completa a pacientului, datorita varstei prea mici si slabei colaborari. Parintii pot fi intrebati in astfel de situatii anumite amanunte referitoare la debutul simptomatologiei, la eventuala existenta a febrei si frisoanelor (sugestive pentru o pneumonie bacteriana), la antecedentele medicale ale copilului (existenta unor alte episoade de infectii respiratorii superioare sau chiar inferioare).

Cat mai precoce, inca de la examinarea fizica, este important ca medicul sa identifice anumite semne foarte importante, cum ar fi detresa respiratorie, hipoxemia, hipercarbia. Retractia spatiilor intercostale (denumirea stiintifica pentru aceasta fiind cea de tiraj intercostal), tahipneea severa si alte semne care certifica nevoia de oxigen a pacientului trebuie recunoscute, iar suportul respirator trebuie instituit cat mai rapid posibil. Severitatea dispneei poate fi apreciata si vizual si auscultator, examinatorul trebuind sa observe doar efortul cu care pacientul respira si sa numere respiratiile complete pe care acesta le realizeaza in decursul unui minut.

Auscultatia pulmonara este poate cea mai importanta parte a examenului fizic al pacientului suspectat de pneumonie. Auscultatia este insa dificil de efectuat la nou – nascuti si sugari sau la copiii foarte mici, din mai multe motive, principalul fiind ca acesti copii plang foarte mult in timpul examinarii medicale. Uneori se poate folosi suzeta in speranta ca acestia vor prefera sa suga decat sa planga. Daca se poate examina copilul in timpul somnului, medicul trebuie sa foloseasca aceasta sansa. Foarte sugestiv (insa nu la toti pacientii) pentru diagnosticul de pneumonie este descoperirea ralurilor sau cracmentelor auscultatorii. Desi uneori si prezenta wheezingului este asociata pneumoniei, datele radiologice nu confirma intotdeauna diagnosticul. Deci wheezingul poate sa apara, insa mai degraba secundar si este mult mai putin specific.

Percutia toracelui este si ea o etapa importanta a examenului fizic. Uneori, daca la auscultatie nu se deceleaza nimic patologic, insa exista o suspiciune clinica de pneumonie (febra, tuse, chiar frisoane), la percutie poate fi identificata zona de consolidare pulmonara (apare ca o zona de matitate in aria pulmonara sonora). Pneumonia poate sa apara in cadrul unui proces mult mai extins, sau chiar generalizat. De aceea, se recomanda investigarea atenta si generala (chiar daca copilul plange), astfel incat sa fie descoperit si focarul initial si afectiunea de baza.

Examenul fizic si anamneza sunt etape foarte importante in diagnosticarea pacientului, ele putand orienta si investigatiile paraclinice ulterioare. Informatiile furnizate de toate aceste examinari pot fi utile in diagnosticul diferential, pneumonia avand un tablou clinic similar altor afectiuni infectioase respiratorii, cum ar fi bronsita, bronsiolita, precum si unor boli neinfectioase (pneumonia de aspiratie, aspirarea de corpi straini, sindromul de detresa respiratorie). In evaluarea copilului cu pneumonia doar cateva analize de laborator se dovedesc utile, deoarece majoritatea informatiilor cu utilitate diagnostica sunt furnizate de investigatiile imagistice.

Totusi, pacientului ii vor fi realizate:
– Hemograma completa;
– Culturi bacteriene: sunt recomandate in special daca starea pacientului este foarte grava, daca pacientul este imunocompromis sau are simptome persistente;
– Coloratie gram a sputei.

Investigatiile imagistice sunt considerate ca avand importanta diagnostica. In vederea stabilirii cu certitudine a diagnosticului se pot face radiografii in doua incidente (anteroposterioara si laterala). Diagnosticul de pneumonie poate fi stabilit in urma analizarii acestor radiografii, insa, in ciuda existentei unor caracteristici radiologice pentru pneumoniile bacteriene si pentru cele virale, numeroase studii au concluzionat ca diagnosticul etiologic nu poate fi stabilit doar pe baza radiografiilor.

In general, radiologic, pneumoniile bacteriene sunt insotite de aparitia unor infiltrate lobare sau/ si unilaterale, in timp ce pneumoniile virale prezinta 4 caracteristici principale: infiltrat peribronsic parahilar, hiperexpansiune pulmonara, atelectazie lobara sau segmentala si adenopatie hilara. Pneumonia rotunda are de cele mai multe ori etiologie bacteriana, in special cu Streptococul pneumoniae sau Stafilococul auriu.

Daca radiografia evidentiaza un revarsat pleural important, se poate efectua o toracocenteza. Pentru a se stabili daca fluidul este liber sau inchistat se poate realiza o radiografie in decubit lateral. Fluidul recoltat ar trebui analizat, colorat Gram si investigat in vederea stabilirii pH-ului, concentratiei glucozei, proteinelor, si al lactat dehidrogenazei, in vederea determinarii tipului lichidului (exudat sau transudat).

Articole Similare:

Ultima actualizare: miercuri, 11 aprilie, 2012, 16:08

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *