Prima Pagina » Sanatate A-Z » Fiziokinetoterapie » Kineziterapia

Kineziterapia

Kineziterapia

Definitie

Este disciplina care foloseste miscarea in scop terapeutic. Se mai numeste cultura fizica medicala (C.F.M.) sau gimnastica medicala (kinesis = miscare).

Istoric

Miscarea, ca exercitiu fizic, a fost folosita din cele mai vechi timpuri. Popoarele antice ale -lumii (in Egipt, China, India) au apreciat-o. La greci si romani a cunoscut o ampla dezvoltare (Hipocrate, Celsus, Galen etc.). Renasterea dedica exercitiului fizic opera “De arte gimnastica” (1969). Conceptia despre miscare a suedezului Henrich Ling (1776 – 1839), a marcat o etapa in dezvoltarea si raspandirea, pana la popularizare, a gimnasticii sale, denumita suedeza. El a deosebit gimnastica in patru ramuri distincte: educativa sau pedagogica, militara, estetica si medicala.

Remarcam faptul ca gimnastica medicala a inceput sa se dezvolte independent. Succesorii lui Ling s-au ocupat in mod deosebit de aceasta forma de gimnastica (Branting, Liedbeck, Wide etc.), intreaga Europa fiind foarte entuziasmata de gimnastica suedeza (Franta, Germania, Belgia etc.). In tara noastra gimnastica medicala incepe sa se dezvolte mai mult in legatura cu educatia fizica.

Scopul si importanta kineziterapiei

Medicina moderna a dat o exceptionala dezvoltare kineziterapiei, facand din aceasta o terapie, o metoda de recuperare medicala. Cultura fizica medicala are in acest sens un rol curativ, preventiv, corectiv. Rolul curativ inseamna: reeducare, readaptare, recuperare a capacitatii functionale -partiala sau totala – a organismului lezat.

Rolul preventiv consta in: prevenirea deficientelor fizice, mai ales la copii, in asigurarea unei dezvoltari fizice armonioase; stimularea functiei musculare; dezvoltarea unei statici normale si eliminarea viciilor de statica si postura; reconfortarea psihica; calirea organismului (cu rol extrem de important in prevenirea imbolnavirilor).

Rolul corectiv se refera la combaterea unor deficiente fizice innascute sau dobandite (scolioze, lordoze, picior plat, genunchi curbati etc.).

Totul – privit la scop al C.R.M. sau al kineziterapiei – trebuie sa duca la realizarea acelui sublim citat antic roman “Mens sana in corpore sano”.

Ca metoda, C.F.M. sau kineziterapia foloseste miscarea sub forma exercitiului fizic. Ea constituie o terapie naturala, activa si functionala – organica si psihica.

In ceea ce priveste tehnica, C.F.M. cuprinde:

a) Mijloace de baza, care includ: gimnastica medicala, terapia ocupationaia, odihna activa si masajul.

b) Elemente ajutatoare: jocuri, sporturi, turism; factori naturali de calire: aer, apa, soare; conditii de igiena si dotare.

c) Elemente de asociere: balneo-fizioterapia (si cura balneara); tratament ortopedico-chirurgical; regim alimentar si vitaminoterapia.

Exercitiile fizice descriere si actiune

Exercitiile de gimnastica constau in pozitii si miscari. Pozitiile corpului se mentin printr-o activitate musculara statica, iar miscarea se obtine prin lucra muscular dinamic. Cu alte cuvinte, activitatea statica este aceea pe care se bazeaza functia de sprijin si activitatea dinamica echivaleaza cu functia de miscare – de ambele functii raspunzand cu predilectie aparatul locomotor.

Din acest punct de vedere si din aceste motive, exista exercitii fizice statice si dinamice.

Exercitii fizice statice: acestea asigura imobilitatea si mentin pozitia corpului, in acelasi timp constituind o conditie indispensabila pentru realizarea efortului dinamic. Pozitiile statice ale corpului sunt:

  • ortostatism (pozitia in picioare);
  • sezand;
  • culcat.

Efortul muscular static cunoaste trei forme:

  • de mentinere (fata de gravitatie);
  • de consolidare (adica de stabilitate)
  • de fixare (adica de echilibra).

In concluzie, efortul static este cel care asigura mentinerea, consolidarea si fixarea unei pozitii, fara sa determine deplasarea in spatiu a organismului. El este realizat prin contractiile musculare numite izometrice, care au urmatorul rol: maresc volumul muschilor si cresc forta musculara. Un singur dezavantaj au totusi aceste contractii statice sau izometrice: sunt monotone, plictisitoare, din care cauza produc destul de repede oboseala nervoasa.

O miscare cu bratele oboseste mai putin decat nemiscarea lor si fixarea intr-o anumita pozitie rigida. Nutritia muschilor in activitatea dinamica se face mult mai bine, datorita unei circulatii sanguine activizate si deci aprotul de oxigen crescut. In contractia statica produsele reziduale se elimina mai greu (acid lactic) si determina oboseala musculara. De aceea se recomanda ca aceste contractii izometrice sa fie de scurta durata, repetate des si compensate prin pauze relaxante.

Exercitii fizice dinamice: se intelege prin exercitiu dinamic realizarea unei miscari. Se produce in acest fel o deplasare in spatiu, prin participarea simultana a grupurilor musculare agoniste si antagoniste, unele avand o actiune de “cedare iar altele de “invingere”.

Aceste miscari dinamice pot fi active – adica miscari ce se fac cu cheltuiala de energie proprie – si pasive – prin contributie exterioara, fara participare proprie.

La randul lor, miscarile active pot fi: libere, adica miscari executate numai contra gravitatiei; active, ajutate sau asistate (deci si cu o contributie dinafara, motiv pentru care aceste miscari se mai numesc active-pasive); active cu rezistenta, in care miscarea trebuie sa invinga in plus, pe langa gravitatie si o rezistenta impusa; legate, adica la diferite aparate (scari, barne, paliere etc.). Miscarile active stau la baza exercitiilor de gimnastica, a jocurilor, a sporturilor etc.

Kineziterapia sau gimnastica medicala foloseste ambele tipuri de miscare – statice si dinamice, active si pasive – cu indicati intr-o serie de afectiuni: locomotorii, cardiovasculare, digestive, neurologice, pulmonare, metabolice etc.

Notam ca miscarile pasive nu sunt trecute in randul exercitiilor fizice, decat in gimnastica medicala, se intelege usor ca un profesor de educatie fizica sau un antrenor nu au de ce sa foloseasca o miscare pasiva, dar medicul, in diferitele afectiuni pe care le poate prezenta bolnavul, poate incepe activitatea de kineziterapie sau gimnastica medicala cu miscari pasive.

Dintre miscarile dinamice enumeram: flexie-extensie; abductie-adductie; rotatie (pro-natie si supinatie); circumductie. Toate aceste miscari se mai numesc si izotonice.

Afectiunile locomotorii: kineziterapia sau gimnastica medicala urmareste ca obiectiv refacerea si readaptarea functionala a organismului de locomotie lezat. Afectiunile ortopedice posttraumatice ocupa un loc foarte important pentru kineziterapie.

In cadrul bolilor respiratorii este recomandata indeosebi in cele pulmonare cronice (bronhoemfizem, astm bronsic etc.), insotite sau nu si de o insuficienta ventilatorie. Se urmaresc refacerea elasticitatii pulmonare si combaterea rigiditatii cutiei toracice, care sa poata realiza o cat mai buna oxigenare a sangelui.

In afectiunile digestive si de nutritie, kineziterapia abdominala isi propune refacerea si tonifierea centurii abdominale, este indicata in obezitate, periviscerite, visceroptoze etc.

In afectiunile aparatului cardio-vascular, kineziterapia intretine un bun tonus vascular si, prin acesta, o circulatie sanguina cat mai normala. Este indicata in hipertensiunea arteriala si arteritele periferice, in imnsuficientele coronariene cronice, in insuficientele venoase (varice) etc.

In afectiunile neuropsihice, kineziterapia este extrem de utila. Sa ne gandim numai cate sperante nutresc fata de rezultatele obtinute prin C.F.M. bolnavii care au un segment anatomic paralizat. Si sa nu uitam efectul pozitiv al miscarii asupra psihicului bolnavului, prin stimularea calitatilor fizice de baza: rezistenta, forta, indemanarea eic.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 7 martie, 2013, 9:49 Afisari: 35

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *