Prima Pagina » Corpul Uman » Fiziologie Umana » Leucocitele

Leucocitele

Globule AlbeNumarul leucocitelor (numite si globule albe) este intre 6.000-8.000/mm3 de sange; cresterea numarului lor peste aceste valori se numeste leucocitoza, iar scaderea – leucopenie. La copii se intalnesc 9.000-10.000 leucocite/mm3 iar la batrani 3.000-5.000/mm3. In bolile infectioase numarul lor creste pana la 30.000/mm3 iar in unele forme de cancer (leucemii) pot depasi cateva sute de mii pe mm3, sangele capatand o culoare albicioasa.

Forma si structura leucocitelor:

Leucocitele spre deosebire de hematii, nu sunt o populatie celulara omogena. Ele sunt elemente nucleate si prezinta o membrana celulara ce poate emite prelungiri temporare numite pseudopode. Cu ajutorul pseudopodelor ele se pot deplasa in afara vaselor capilare (diapedeza) si pot ingloba microbi (microfagocitoza) sau resturi celulare (macrofagocitoza). Leucocitele au un singur nucleu care poate fi compact (leucocite mononulcleare) sau fragmentat in 4-5 lobi (leucocite polinucleare). Mononuclearele au citoplasma lipsita de granulatii (agranulocite) si se impart in limfocite si monocite, in timp ce polinuclearele au in citoplasma granulatii specifice, care au afinitate pentru diferiti coloranti, in functie de care se impart in: granulcite neutrofile, eozinofile si bazofile.

Exprimarea procentuala a fiecarui tip de leucocite reprezinta formula leucocitara; agranulocitele reprezinta un procent de 32% din care limfocitele 25% si monocitele 7%, iar granulocitele reprezinta un procent de 68% din care neutrofile 65%, eozinofile 2,5% si bazofile 0,5%.

Rolul leucocitelor:

Principalul rol al leucocitelor este de aparare a organismului impotriva agentilor patogeni care provoaca infectii. Organismul se apara prin doua mecanisme: nespecific si specific. Apararea antiinfectoasa nespecifica intervine prompt si eficace impotriva oricarui tip de agent microbian si se realizeaza mai ales cu ajutorul granulocitelor neutrofile. Datorita proprietatii de a emite pseudopode ele pot parasi vasele de sange prin diapedeza, la nivelul capilerelor si ajung la locul infectiei fiind atrase prin chimiotactism pozitiv. Ajunse in focarul de infectie ele inglobeaza microbii pe care ii digera cu ajutorul fermentilor din granulatii (fagocitoza).

Un neutrofil poate fagocia mai multe zeci de microbi si deseori moare din cauza aceasta. Neutrofilele moarte impreuna cu secretiile produse la locul infectiei formeaza puroiul. In aceasta reactie participa si celelalte leucocite. Monocitele fagociteaza fragmente de celule moarte, inclusive de neutrofile si participa astfel la curatirea focarului de infectie.

Apararea antiinfectioasa specifica. Imunitatea:

Dupa contactul dintre microbi si leucocite, o mare parte din ei sunt distrusi, iar o parte sunt descompusi in fragmente macromoleculare care produc boala si se numesc antigene. Antigenele sunt de obicei de natura proteica, pot proveni si din organe straine transplantate si sunt considerate ca substante straine corpului. Antigenele sunt captate mai intai de catre macrofage, apoi trec in corpul limfocitelor. Daca patrund intr-un limfocit “T”, acesta se transforma intr-o celula capabila sa participe direct la reactia de aparare specifica (de eXemplu respingerea organelor grefate).

Daca antigenul patrunde intr-un limfocit “B”, acesta se transforma intr-o celula secretoare de anticorpi-plasmocitul. Anticorpii sunt proteine plasmatice fabricati impotriva unor anumite antigene pe care le neutralizeaza in mod specific. Din momentul patrunderii antigenului in organism si pana incepe producerea anticorpilor specifici corespunzatori trec 2-3 saptamani, timp in care organismul se apara cu mijloace nespecifice.

Aparitia anticorpilor creste foarte mult posibilitatile de aparare ale organismului care se vindeca dupa cateva zile. Si in acest tip de aparare participa atat elemente celulare (macrofagele, limfocitele “T” si “B”) cat si substante umorale (anticorpi).

Imunitatea. Anticorpii specifici continua sa se fabrice in organism ani de zile, chiar toata viata, asigurandu-i acestuia o protectie permanenta fata de boala infectioasa de care a suferit anterior. Aceasta rezistenta a organismului fata de anumite boli se numeste imunitate. Imunitatea poate fi innascuta, pe baza anticorpilor mosteniti de la mama (proprietatea comuna indivizilor unei specii animale de a nu se imbolnavi de anumite boli infectioase) sau dobandita dupa nastere. Se poate dobandi imunitatea pe cale naturala (prin imbolnavire) sau pe cale artificiala in mod active (prin vaccinare), sau pasiv (prin administrare de ser bogat in anticorpi).

Leucopoieza:

Leucocitele se formeaza in aceeasi proportie in care mor. Durata lor de viata este foarte diferita; neutrofilele traiesc 2-3 zile iar limfocitele “T” traiesc 2-3 ani.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 10 noiembrie, 2011, 12:25

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *