Prima Pagina » Sanatate A-Z » Boli Infectioase » Listerioza

Listerioza

ListeriozaListerioza este o maladie din grupul infectiilor zooantroponoze, provocata de niste bacterii cu denumirea de Listeria monocytogenes, care se transmit de la animalele bolnave la om pe diverse cai ai se caracterizeaza clinic prin simptome de intoxicatie, afectarea sistemului – mononuclear, de asemenea prin variate forme clinice cu prevalarea acelora angino-septice si neurologice.

In 1911 Halfes pentru prima data a descris o noua specie de microorganisme initial cu denumirea de Bacterium hepatis, care ulterior de catre Muroy si coautori in 1926 a fost numita Listeria monocytogenes, fiind depistata de la iepuri. In 1935 Beri a descris maladia data la lauze si nou-nascuti. In 1940 agentul acestei maladii oficial a fost numit Listeria monocytogenes, iar boala – listerioza.

Germenul listeriozei – Listeria monocytogenes, se atarna la familia Corinebacteriaceae, avand forma de bastonas cu flagili, datorita carora se misca. Acest bacii contine antigenul flagilat-H si somatic-O; la distrugere elimina endotoxina. Dupa structura antigenica sunt stabilite 7 variante serologice de acest germen.

El se pastreaza indelungat la temperaturi joase, iar la fierbere se distruge timp de 3-5 minute. In sol, apa, cereale etc. la temperatura joasa listeria se pastreaza timp de cativa ani, iar in lapte la t° de +4°+6°C (temperatura frigiderului) bacteria data are insusirea de a se multiplica. Totodata acesti microbi se distrug imediat la actiunea dezinfectantilor cu concentratie obisnuita. Din punct de vedere epidemiologic, listerioza este o maladie cu focalitate naturala. Ca rezervor in natura servesc diverse rozatoare (soareci, sobolani, popandai, iepuri etc). Listeriile au mai fost depistate de la mistreti, vulpi, cainele-enot, gainuse salbatice etc.

Majoritatea dintre animalele salbatice suporta listerioza asimptomatic, eliminand o mare cantitate de microbi in mediul ambiant. Nu se exclude participarea unora ectoparaziti in mentinerea focarelor naturale de listerioza, deoarece listeriile au fost depistate de la capuse, paduchi, purici etc, obtinute de la rozatoare. Listerioza a fost descrisa nu numai la animalele salbatice, dar si la cele domestice ca: ovine, caprine, bovine, cabaline, cani, pisici, gaini, gaste, rate. Mai frecvent sunt afectate animalele tinere, care deseori pier de septicemie.

Omul se imbolnaveste mai frecvent pe cale alimentara, consumand in hrana produse animaliere de carne si lapte prelucrate termic insuficient. De mentionat, ca pasteurizarea laptelui nu omoara totdeauna listeriile, mai ales cand el este contaminat intens. De asemenea prezinta un mare pericol pentru persoanele umane apa si produsele alimentare infectate prin eliminarile rozatoarelor.

Mai este posibila infectarea pe calea conjunctivala si cutanata la ingrijirea animalelor bolnave, la sacrificarea si prelucrarea pieilor de la ele. Infectarea pe cale transmisibila, adica prin intermediul vectorilor (intepaturi de paraziti si hematofagi, capuse etc.) are o importanta secundara. Nu se exclude si molipsirea de listerioza pe cale aerogena (aerosol), la inspiratia prafului infectat, spre exemplu, din incaperile unde se tin ovinele bolnave.

Molipsirea omului de la om inca nu este stabilita, insa transmiterea infectiei de la mama bolnava la fat (prin intermediul placentei – calea verticala de infectare) este posibila. Infectia data se intalneste in diferite tari de pe glob anul imprejur, inregistrandu-se sub forme sporadice sau de focare mici. La ea sunt receptive toate varstele, insa totusi mai frecvent se molipsesc locuitorii de la sate si anume: lucratorii de la complexele animaliere, zootehnicienii, veterinarii, vanatorii, lucratorii de la camp etc. Un pericol destul de mare pentru imbolnavire de aceasta infectie il constituie femeile gravide, la care este evident micsorata rezistenta catre listerii.

Nimerind in organismul uman prin mucoasa tractului digestiv, respirator, de asemenea prin mucoasa faringiana, oculara sau pielea lezata, listeriille se raspandesc mai departe pe calea limfatica si hematogena. Ganglionii limfatici se maresc in volum, insa, de regula, fara a supura. Din ei listeriile patrund in sange, unde prin intermediul torentului sangvin se raspandesc in organele interne, multiplicandu-se in ele si ducand la dezvoltarea maladiei propriu-zise. In formele grave are loc o septicemie pronuntata cu aparitia unor focare necrotice (granuloame-listerioame) in ficat, splina, ganglioni limfatici, pulmoni, suprarenale, sistemul nervos etc.

La gravide granuloamele (listerioamele) mentionate se mai dezvolta si in placenta, de unde listeriile nimeresc in organismul fatului. De regula, la gravide infectarea fatului poate avea loc in luna a 4-5 de graviditate si mai tarziu. Uneori listerioamele se pot necrotiza, evident ducand la aparitia abceselor. Mai frecvent boala se dezvolta la imunodeprimati (gravide, nou-nascuti, la tratati cu imunodepresante, neoplazici, bolnavi cu SIDA). Maladia debuteaza cu multiple varietati, insa, dupa perioada de incubatie, care oscileaza intre 3 si 45 zile. Se disting urmatoarele forme clinice: angino-septicemica, neurologica, septico-granulomatoasa la fat si nou-nascut, oculo-glandulara si mixta. Maladia evolueaza acut, subacut, cronic, abortiv sau sub forma de portaj cronic.

Mai frecvent se intalneste forma angino-septicemica. Ea se exprima sub forme de angine catarale ori foliculare; angine ulcero-peliculare cu reactii monocitare si mononucleare in sangele periferic; forme tifoide cu sindrom meningian. De mentionat, ca anginile listerioase dupa tabloul clinic sunt asemanatoare cu cele banale (streptococice). Pentru forma ulcero-peliculara este caracteristica o hiperemie pronuntata a istmului faringian; pe amigdale apar pelicule sau ulcere; ganglionii limfatici regionali sunt mariti si durerosi; temperatura atinge 39-40°C. In sangele periferic se observa o leucocitoza sporita cu prevalarea mononuclearelor pana la 70%.

Anginile listerioase se mai caracterizeaza prin simptome catarale pronuntate si posibilitatea de a se complica prin septicemii, mai cu seama la adulti. In asa caz febra capata un caracter remitent, fiind insotita de frisoane, cu o durata de 15-20 zile, uneori si mai mult.

Semnele catarale si de intoxicatie se intensifica; ganglionii limfatici, ficatul si splina sunt mariti in volum; pe piele apare o eruptie polimorfa; in sangele periferic evident sporeste numarul de mononucleare. In perioada de stare a maladiei pot aparea simptome meningiene. Una din complicatiile serioase a formei angino-septicemice este endocardita, care mai frecvent survine la persoanele netratate la timp.

Forma neurologica se caracterizeaza prin aparitia meningitei, meningoencefalitei, abcesului cerebral si neuritelor sau poliradiculoneuritelor. Tabloul clinic al formelor enumerate in listerioza nu difera, de asemenea patologii in alte maladii.

Lichidul cefalorahidian in meningita listeriana la inceput are un caracter seros, iar in perioada tardiva – purulent. Temperatura in forma neurologica mai frecvent atinge limitele de 37,5°-38°C. Aceasta forma se intalneste mai des la copiii pana la o luna si la persoanele mai in varsta de 40 ani.

Forma septico-granulomatoasa mai des se intalneste la fat si nou-nascut. Aceasta forma se transmite de la mama bolnava sau purtatoare de listerii si, de regula, se depisteaza destul de tardiv. Semnele generale ale ei se exprima prin dereglari respiratorii si cardiovasculare. Se mai pot observa varsaturi, scaun lichid cu mucozitati, eruptii rozeolo-papuloase, semne meningiene, care duc la deces. Afectarea timpurie a fatului poate duce la decesul lui, iar mai tardiva – la malformatii (hidrocefalie, microcefalie etc).

La sugari listerioza se incepe cu semne catarale, care conduc la aparitia bronhopneumoniei. Ultima se complica cu o pleurezie purulenta. Paralel mai apar simptome dispepsice, se mareste ficatul in volum, se iveste un icter nepronuntat si eruptii cutanate. La majoritatea pacientilor se determina pe istmul faringian multiple granuloame.

La gravide listerioza decurge atipic, frust sau asimptomatic, deseori ramanand nedepistata. La ele deseori au loc avorturi sau nasteri timpurii. Forma oculo-glandulara se intalneste rar. Ea se caracterizeaza prin afectarea conjunctivei oculare, marirea ganglionilor limfatici regionali si majorarea numarului de limfomonocite in sangele periferic. Forma mixta intruchipeaza mai multe variante clinice, care decurg paralel.

Forma cronica are o simptomatologie slab exprimata. Acutizarea ei este insotita de simptome catarale, dispeptice, temperatura ridicata, semne nefrologice. La persoanele slabite acutizarea listeriozei cronice se poate finaliza cu o septicemie ce pune viata pacientului in pericol. Diagnosticul si tratamentul listeriozei se efectueaza in sectiile de boli infectioase.

Profilaxia listeriozei consta in aplicarea masurilor sanitaro-veterinare in gospodariile animaliere si la abatoare; in nimicirea sistematica a rozatoarelor, de asemenea a pisicilor si cainilor vagabonzi; in protectia produselor alimentare si a apei de navalirea rozatoarelor. In localitatile unde se inregistreaza listerioza laptele trebuie de consumat numai dupa o fierbere timp de 10 minute; de dus o lupta apriga cu rozatoarele; de luat masuri de protectie in privinta navalirii diferitor insecte -vectorii potentiali ai listeriilor. Metode specifice de profilaxie a listeriozei inca nu s-au elaborat.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 12 aprilie, 2013, 15:32 Afisari: 976

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *