Prima Pagina » Sanatate A-Z » Medicina Interna » Litiaza Biliara Cauze, Simptome si Tratament

Litiaza Biliara Cauze, Simptome si Tratament

Definitie

Litiaza biliara este o afectiune provocata de dezvoltarea unor calculi biliari in vezicula sau in caile biliare extra- sau intrahepatice, si a caror prezenta poate sa nu se manifeste clinic sau poate sa se insoteasca de o simptomatologie zgomotoasa. Frecventa este mare. In populatia adulta, 10 – 15% din oameni sunt purtatori de calculi. Dintre sexe, frecventa la femei este superioara: raportul este de 4/1 – 5/1.

Cauze

In etiologia litiazei biliare intervin mai multi factori. Factorii endocrini sunt de netagaduit. Frecventa superioara la femei, graviditatea favorizanta pentru formarea calculilor (hipercolesterolemia din sarcina), faptul ca menopauza fiziologica sau chirurgicala este urmata deseori de aparitia litiazei demonstreaza rolul pe care il joaca glandele cu secretie interna in aceasta afectiune.

Factorii de teren pot interveni activ in aparitia litiazei biliare. Diabetul, obezitatea, guta, litiaza renala, astmul bronsic, unele forme de reumatism sunt deseori in corelatie cu litiaza biliara, fie ca ea apare inainte, concomitent sau in urma acestor afectiuni.

Factorii favorizanti sunt reprezentati de: sedentarism, abuzuri de grasimi si proteine, surmenaj, traume psihice, nerespectarea orelor de masa, constipatie, infectii intestinale, mai ales infectii ale cailor biliare.

Patogenie

Procesul de formare a calculilor biliari rezulta din actiunea unui mecanism complex, la care participa interactiunea mai multor factori: fizicochimici, metabolici, staza si infectiile.

Factorii fizicochimici si metabolici determina modificari ale componentilor bilei, cu perturbarea stabilitatii ei coloidale. Cand apar dereglari in metabolism hepatic, se modifica concentratia de saruri biliare si de fosfolipide, scazand concentratia lor in bila. Pe de alta parte, hipercolesterolemia rezultata dintr-o dieta bogata in lipide, va modifica concentratia  colesterolului  in bila.   Scaderea raportului  saruri  biliare/colesterol  creeaza premise pentru precipitarea colesterolului, a bilirubinei si a calciului.

Factorul staza este necesar si el in procesul de litogeneza. Staza poate fi realizata prin obstructii cistice sau oddiene, prin atonie veziculara, prin variante anatomice ale aparatului excretor biliar sau prin microstaze create de modificari distrofice (colesteroloza, colecistoza): sarcina este si ea un factor de staza. Se stie ca in colecist bila este mai concentrata de 5 pana la 10 ori decat in ficat: in staza, concentratia poate sa fie pana la 10 ori mai mare decat in mod normal.

Factorii infectiosi concura la formarea calculilor biliari in mai multe moduri: modifica compozitia chimica si pH-ul bilei infectate; ca rezultat al proceselor inflamatorii, vor aparea detritusuri celulare si mucus, care, impreuna cu microorganismele, vor forma materialul necesar pentru matricea calculului.

Anatomie patologica

Calculii biliari sunt formati dintr-o materie proteica (celule, sfaramaturi celulare, mucus, bacterii), peste care se depun colesterol sau saruri sau si unele si altele, ceea ce face ca ei sa fie de mai multe feluri: calculi de colesterol, de biliru-binat de calciu, de carbonat de calciu si micsti.

Calculii de colesterol sunt de obicei mari, solitari, de culoare galbuie albicioasa, sferici, ovoidali sau fatetati. Pe sectiune au un aspect cristalin. Sunt friabili, usori si transparenti la razele X. Mai rar pot sa fie mici si multipli, fatetati usor.

Calculii de bilirubinat de calciu sunt numerosi, mici, bruni-negriciosi (albiciosi dupa spalare), neregulati. Sunt duri si opaci la razele X. Uneori sunt extrem de mici, alcatuind un nisip biliar, alteori se aglomereaza neregulat si pot atinge dimensiuni de pana la 1 cm in diametru.

Calculii de carbonat de calciu sunt foarte rar intalniti, fiind albiciosi, mici si opaci la razele X.

Calculii mixti sunt alcatuiti dintr-o matrice organica ce formeaza un nucleu central mai moale si din colesterol, bilirubinat de calciu, uneori si carbonat si fosfat de calciu. Sunt numerosi, grei, cu dimensiuni variabile, forme diverse, rotunjiti sau fatetati; de culoare bruna-verzuie, bruna-galbuie, uneori albiciosi. Pe sectiune apar ca straturi concentrice in jurul matricei. Sunt opaci la razele X.

Examenul colecistului si al cailor biliare externe arata leziuni inflamatorii de diferite grade – de la simplul aspect cataral, pana la abcese si gangrena.

Simptome

De foarte multe ori litiaza biliara poate sa existe fara nici o manifestare clinica. In alte cazuri, boala poate sa evolueze cu manifestari latente si in altele, cu manifestari zgomotoase. Localizarile calculilor sunt si ele determinante pentru aspectul tabloului clinic.

Forma latenta a litiazei veziculare se manifesta prin senzatie de plenitudine in hipocondral drept, jena dureroasa la acest nivel, mai ales dupa efort, oboseala, dupa calatorii cu diferite vehicule sau abateri de la regimul alimentar. Pot aparea si tulburari intestinale sub forma de constipatie spastica, de diaree postprandiala sau de colopatie mucomembranoasa. Alteori, exista arsuri epigastrice, greturi, gust amar, balonari.

La examenul obiectiv se intampla rar sa se poata palpa o vezicula plina cu calculi.

Colica biliara (colica hepatica) – este manifestarea clinica zgomotoasa a litiazei biliare si se datoreste unor contractii spastice reflexe ale veziculei sau ale cailor biliare. Cel mai des, durerea apare brusc, mai ales noaptea, si este de intensitate violenta. Sediul durerii este in epigastru sau in hipocondrul drept si iradiaza in umarul drept, catre baza hemitoracelui drept sau in regiunea omoplatului.

Bolnavul este agitat, cauta o pozitie care sa-i calmeze durerea, are transpiri si extremitatile se pot raci. Durerea se insoteste frecvent de varsaturi, subicter si ascensiuni febrile, uneori cu frisoane; urinile devin hipercrome.

Diagnostic

Examenele de laborator vizeaza sangele, urina, materiile fecale, bila. Examenul sangelui arata in majoritatea cazurilor, hipercolesterolemie. Hipercalcemia este frecventa, cresterea sarurilor biliare (hipercolalia) exista mai des in litiaza coledocului. V.S.H. crescuta si leucocitoza sunt martorii aparitiei unei infectii. Examenul urinei arata cresterea urobilinogenului si prezenta bilirubinuriei in starile icterice. Examenul materiilor fecale facut in aceeasi situatie prezinta hipocolie sau acolie-dupa colici biliare pot fi gasiti, uneori, calculi in materiile fecale.

Tubajul duodenal poate fi simplu sau minutat (Varella). Proba excretiei veziculare provocate poate fi negativa – semn ca vezicula nu comunica cu canalul coledoc (vezicula exclusa). Semnificatie diagnostica mai au: bila duodenala (A), prezenta cristalelor de colesterol in bila veziculara (B), hipocolesterolcolia, hipocoalocolia scaderea pigmentilor biliari, a calciului si a fierului. Prezenta leucocitelor alterate in bila denota o inflamatie a colecistului. Bilicultura poate pune in evidenta agenti microbieni m cazurile in care s-a supraadaugat o infectie.

Examenul radiologic este foarte pretios, se folosesc: radiografia simpla, colecistografia, colangiografia, duodenocolecistografia. In ultimii ani se incearca noi procedee radiologice pentru decelarea litiazei veziculare: colecistografia transparietala (Roer), cu introducerea substantei de contrast intravezicular, colecistografia  concomitenta ca sondajul duodenal.

Endoscopia cailor biliare principale (coledocoscopia) necesita o tehnica si o aparatura deosebita, insa constuie mijlocul cel mai sigur de diagnostic in litiaza coledociana sau a canalului hepatic.

Ecografia, este un mijloc util de investigatie. Permite un diagnostic corect in 96 % din cazuri.

Diagnosticul pozitiv este mult inlesnit in situatiile in care exista colici biliare. In celelalte cazuri trebuie sa se bazeze pe o anamneza amanuntita si pe examenul clinic si va trebui sa tina seama de examenele complementare, in special de tubajul duodenal si de examenul radiologic. Diagnosticul diferential va fi facut atat pentru colica biliara, cat si pentru litiaza care nu se manifesta cu colici.

Colica biliara va fi diferentiata de colica nefretica dreapta, colecistita acuta necalculoasa si de angiocolita acuta, de ulcerul gastroduodenal perforat, de criza gastrica tabetica, de colica saturnina, de o apendicita acuta, de o salpingita acuta dreapta, de o sarcina extrauterina rupta, de pancreatita acuta hemoragica, de infarctul mezenteric si de infarctul miocardic.

Litiaza biliara latenta va pune problema ulcerului gastroduodenal, a colecistitei cronice necalculoase si a diskineziilor biliare, a colesterolozei si a colecistozelor, a duodenitelor si a gastritelor cronice.

Calculoza coledociana, prezentand icter mecanic, va trebui sa puna in discutie celelalte cauze care pot determina icterul: cancerul de cap de pancreas, cancerul cailor biliare, odditele stenozante, cancerul ampulei Vater.

Calculii coledocieni, provin din vezica biliara la majoritatea bolnavilor, dar ei se pot forma si in coledoc. Sunt rareori asimptomatici. De obicei se manifesta prin triada simptomatica: durere, icter si febra. Durerea este asemanatoare celei din litiaza biliara. Icterul insa este mai pronuntat, caracterul este de tip obstructiv, urinile sunt hipercrome, scaunele decolorate, si hepatomegalia prezenta. Spre deosebire de icterul neoplazic hepatic, icterul din calculoza coledociana prezinta variatii de intensitate. Mai apare un prurit suparator. Vezicula destinsa poate fi palpata deseori.

Evolutie si complicatii

Evolutia litiazei biliare este extrem de variabila. In multe cazuri se descopera prezenta caiculilor abia cu ocazia necropsiilor sau a unor interventii chirurgicale. Alteori, evolutia este cronica si manifestarile sunt minore, de tip dispeptic, sau poate sa evolueze suparator, zgomotos, cu colici biliare frecvente. Complicatiile sunt insa cele care pot imprima litiazei biliare o evolutie de o deosebita gravitate.

Complicatiile litiazei biliare sunt numeroase si pot interesa caile biliare, ficatul, pancreasui si tubul digestiv.

La nivelul cailor biliare, complicatiile cele mai frecvente sunt datorite infectiilor: colecistita acuta, picolecist, gangrena, angiocolita acuta. Diskineziile biliare se datoresc adesea litiazei. Calculii pot provoca ulceratii ale peretilor veziculei sau ale coledocului si, prin acestea, sa se creeze fistule biliare in organele cavitare (duoden, colon) sau in afara (fistule cutanate).

Oddita poate sa fie o complicatie a litiazei, iar hemocolecistul este datorit hemoragiilor in cavitatea veziculara. Cancerul veziculei si al cailor biliare este insotit de litiaza in aproape jumatate din cazuri, iar circa 10% dintre litiazici fac un cancer al veziculei biliare.

La nivelul ficatului se complica cu o hepatita cronica colostatica, care poate sa ajunga la ciroza hepatica. Infectiile insotitoare ale litiazei pot provoca grave complicatii infectioase la nivelul ficatului, sub forma de abcese miliare (hepatita supurata difuza). Complicatiile  pancreatice   se  pot  manifesta   si   sub   forma   pancreatitei   acute hemoragice (steatonecroza pancreatica) si sub forma pancreatitei cronice.

La nvielul tubului digestiv, migrarea unui calcul voluminos – fie pe caile naturale, fie printr-o fistula bilioduodenala – poate sa provoace un ileus biliar, accident intalnit in special la femeile in varsta. Calculoza biliara se poate complica si cu tulburari functionale la nivelul pilotului si cu inflamatii piloroduodenale.

Hidropsul vezicular, este consecinta obstructiei complete si prelungite a canalului cistic, cu acumularea in vezicula biliara a unei secretii albicioase. Durerea este de mica intensitate, iar vezicula destinsa este palpabila. Datorita frecventei cu care cancerul vezicii biliare apare la bolnavii cu litiaza se recomanda interventie chirurgicala in toate cazurile de litiaza biliara.

Prognostic

Prognosticul ramane putin grav, in general, si depinde de respectarea dietei si de in-flamatiile supraadaugate. Complicatiile litiazei biliare impun insa un prognostic sever.

Profilaxie

Profilaxia se realizeaza evitand abuzurile alimentare, sedentarismul, surmenajul si constipatia. De asemenea, profilaxia litiazei biliare tratarea corecta a tulburarilor endocrine, a bolilor de nutritie, infectiile biliare si intestinale.

Tratament

Tratamentul este acela al colicilor biliare si al litiazei in afara crizelor. Tratamentul colicii biliare este medical. Bolnavul va ramane in repaus complet; pe regiunea hipocondrului drept se fac aplicatii calde, iar in caz ca exista febra se va pune o punga cu gheata. Regimul alimentar va fi hidric, minimum 24 de ore: ceai, limonada, suc de fructe; apoi se va trece la supe de zarzavat strecurate, cu gris, lapte indoit cu ceai, iaurt, iar mai tarziu pireuri de legume, cartofi, paste fainoase, compot; dupa 4-5 zile se va trece la dieta litiazicului cronic.

Medicamentele folosite sunt antispasticele pe baza de nitriti, nitroglicerina, petidina sau asocierea PapaverinaAtropina, Scobutil, Lizadon, Foladon, Fobenal. Rezultate bune se obtin cu perfuzii de procaina in solutii glucozate si cu adaos de Atropina si Papaverina. Morfina nu este recomandata, provocand spasm oddian si varsaturi; daca totusi colica nu cedeaza, vor fi preferate Mialginul sau Hidromorfon-atropina. Blocajul vago-synpatic regional cu procaina 1 % poate da rezultate bune.  Dupa calmare se recomanda evacuarea intestinului prin clisme usoare.

Tratamentul litiazei biliare in afara colicilor este medical si chirugical. Repausul va fi indicat numai in cazul unei vezicule sensibile sau in caz de febra. Compresele umede alcoolizate sunt recomandabile; in starile febrile, punga cu gheata. Dieta va urmari reducerea grasimilor si va realiza valoarea calorica adaugand glucide. Va fi oprit consumul de alimente si bauturi prea reci (inghetata, siropuri la gheata, bere la gheata etc.); in schimb, se recomanda ca mesele principale sa fie incheiate cu o infuzie calda (musetel, sunatoare, tei, rozmarin). Mesele vor fi reduse cantitativ si dese.

Vor fi interzise slanina, salamul, carnatii, sunca grasa, creierul, carnea grasa, pestele gras, icrele, sardelele, galbenusul de out carnea de rata, de gasca, ciupercile, leguminoasele uscate, smantana, frisca, branzeturile fermentate, cremele, sosurile cu rantas, prajelile, ceapa, condimentele iritante, cacaoa, ciocolata, cafeaua, alcoolul, nucile, alunele.

Medicamentele folosite sunt antispastice mai usoare (Lizadon, Foladon, Scobutil), eventual cu adaosuri de tranchilizante (Hidraxizin, Meprobamat). Colagogele si colereticele se prescriu in perioadele de liniste: 1-2 lingurite de ulei de masline dimineata pe nemancate, cu putina lamaie, prafuri Bourget, Boldocolin, Peptocolin, Anghirol, Colebil, Fiobilin, Rowachol, ceaiuri medicinale (hepatic, sunatoare, Boldo). Laxativele neiritante pot fi utilizate, daca persista constipatia. Antibioticele nu se prescriu decat daca apar semne de infectie.

Tubajul duodenal terapeutic se va face numai in perioade de liniste, cand exista semne de atonie sau hipotonie colecistica sau in caz de icter cu obstructie incompleta. Daca exista fenomene infectioase supraadaugate, sau disbacterii intestinale, se pot instila pe tub si antibiotice. Nu se va face tubaj in caz de vezicula hipertona, in procesele aderentiale de pericolecistita sau in litiaza cisticului.

Tratamentul care urmareste dizolvarea calculilor, se face cu Acid Chenodezoxicolic (Chenolith, Chendol). Se administreaza 500 – 1000 mg/zi (4-8 capsule), in trei prize sau intr-o singura priza seara la culcare, timp indelungat (6 luni – 2 ani).

Tratamentul hidromineral este recomandabil abia la cel putin o luna dupa ultima colica, statiunile indicate fiind Sangeorz, Slanic Moldova si Olanesti. Agentii fizici pot fi folositi sub forma de aplicatii locale de namol, diatermie si unde ultrascurte in doze moderate.

Tratamentul chirurgical este indicat in urmatoarele situatii: calculul coledocian persistent; complicata cu infectie (colecistita acuta, piocolecist, gangrena); vezicula plina cu calculi; confirmarea diagnosticului la un barbat chiar daca a existat o singura colica in antecedente; daca debutul si colicele au survenit la o femeie dupa menopauza; cand functia veziculara este nula sau redusa; daca functia veziculara este buna, este preferabil sa ne abtinem de la operatie; bolnavii care au depasit 60 de ani este mai bine sa fie supusi interventiei chirurgicale.

Exista astazi o unanimitate in ceea ce priveste indicatia tratamentului chirurgical, in toate cazurile de litiaza, atat datorita riscului mare al complicatiilor cat si datorita posibilitatii transformarii complete in cancer a litiazei biliare. Unii autori recomanda interventia chirurgicala tuturor bolnavilor cu litiaza biliara.

Articole Similare:

Ultima actualizare: miercuri, 30 ianuarie, 2013, 10:56

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *