Prima Pagina » Sanatate A-Z » Farmacologie » Macrolide, Azalide, Sinergistine

Macrolide, Azalide, Sinergistine

Structura chimica

Macrolidele cuprind in molecula un inel lactonic legat prin legaturi glicozidice de structuri zaharidice si/sau aminozaharidice.

Azalidele sunt o subgrupa a macrolidelor care se diferentiaza de acestea prin prezenta unui grup aminometil la inelul lactonic (insertia se face in pozitia 8 sau 9, pentru azalidele cu 15 atomi de carbon la inelul lactonic si in pozitia 10, pentru cele cu 14 atomi de carbon).

Sinergistinele au o structura chimica complexa formata din doua molecule, dintre care una este o lactona monociclica (pristinamicina II), asemanatoare macrolidelor adevarate, iar cealal­ta este un depsipeptid (pristinamicina T). Cele doua molecule au fiecare activitate antibacteriana proprie, de tip bacteriostatic, dar asocierea lor sinergica avand efect bactericid.

Clasificare

Clasificare dupa origine:

a) Substante naturale: eritromicina, oleandomicina, josamicina, spiramicina.

b) Substante de semisinteza: roxitromicina, diritromicina, claritromicina, azitromicina.

Clasificare dupa ordinea introducerii in terapie:

a)  Generatia I: eritromicina, oleandomicina, josamicina, spiramicina.

b) Generatia II: roxitromicina, diritromicina, claritromicina, azitromicina, telitromicina si subgrupul sinergistinelor.

Spectrul antibacterian si mecanismul actiunii antibacteriene

Spectrul antibacterian cuprinde:

  • coci gram pozitiv, inclusiv stafilococii penicilinazosecretori;
  • bacili gram pozitiv;
  • coci gram negativ;
  • mycoplasme;
  • Chlamydii;
  • Rickettsii;
  • Treponeme;
  • Actinomicete.

Mecanismul de actiune consta in inhibarea sintezei proteice ribozomale, prin fixare pe sub­unitatile ribozomale 50 S, blocand reactiile de transpeptidare si/sau translocatie. La concentrai terapeutice obisnuite, efectul este bacteriostatic. iar la concentratii mari este bactericid.

Rezistenta bacteriana este mediata cromozomial si plasmidic si se instaleaza prin urmatoa­rele mecanisme:

  • scaderea permeabilitatii peretelui bacterian pentru antibiotic;
  • alterarea subunitatii ribozomale 50 S;
  • inactivarea prin hidroliza enzimatica, catalizata de o esteraza mediata plasmidic.

Macrolidele din generatia II, au unele avantaje fata de cele cin prima generatie, respectiv fata de eritromicina, care este prototipul acestei grupe:

  • au spectru antimicrobian superior eritromicinei, exceptie facand roxitromicina si diritro­micina, care au spectru similar acesteia;
  • difuziunea tisulara este mai buna;
  • timpul de injumatatire este mai lung: 5 ore la claritromicina, 10 ore la roxitromicina, 44 de ore la diritromicina, 40 – 60 ore Ia azitromicina, comparativ cu eritromicina, la care T1/2 este aproximativ 2 ore.

Eritromicina

Farmacocinetica:

Este un antibiotic natural din culturi de Streptomyces erythreus, cu caracter bazic. Are absorbtie redusa pe cale orala, deoarece este inactivata de sucul gastric. Se administreaza ca preparate enterosolubile cu biodisponibilitate variabila. Alimentele reduc absorbtia eritromicinei. Se fixeaza pe proteinele plasmatice in proportie de 84%, realizand concentratii active care se mentin 6 ore. Difuzeaza bine in toate tesuturile, cu exceptia lichidului cefalorahidian. Trece prin placenta si laptele matern. Se concentreaza in ficat unde se metabolizeaza partial prin demetilare si se elimina prin bila in concentratii mari. Eliminarea se face prin bila si fecale (2/3 din doza administrata) si urina (1/3 din doza); renal realizeaza concentratii mai mare decat in sange).

Farmacodinamica:

Are efect bacteriostatic sau bactericid in functie de concentratia antibioticului, microorganism si faza de crestere a microorganismului. Intoxicarea microorganismelor este datorata fixarii pe subunitatea 50S ribozomala (tinta specifica este ARN ribozomal 23S) si impiedicarea sintezei proteinelor bacteriene. Legarea de ribozomi este reversibila si competitiva cu clindamicina si cloramfenicolul. Antibioticul patrunde in bacteriile gram pozitive in concentratii mai mari decat in bacteriile gram negative. Activitatea este maxima la pH alcalin, deoarece concentratia formei neionizate este mare si trece ca usurinta prin membrana celulelor microbiene. Este activa pe germeni intracelulari deoarece realizeaza concentratii mari in macrofage si leucocitele polimorfonucleare.

Spectrul antimicrobian este comun grupei, fiind activa pe:

  • coci gram pozitiv: pneumococ, streptococ piogen, stafilococ penicilinazosecretor;
  • coci gram negativ: Neisseria ghonoreae si Neisseria meningitidis (moderat sensibili);
  • bacili gram pozitiv: bacilul difteric (foarte sensibil), Clostridium perfringens, Clostridium tetani, Listeria monocytes;
  • Mycoplasma pneumeniae;
  • Treponema palidum;
  • Rickettsii;
  • Chlamidii.

Rezistenta apare prin:

  • modificarea ARN ribozomal 23S (pentru stafilococi, streptococi, pneumococi) si este incrucisata cu alte antibiotice macrolide si licosamide;
  • mutatii ale receptorului specific de ia nivelul ribozomilor 50S;
  • scaderea permeabilitatii membranelor celulare microbiene;
  • inactivarea antibioticului sub influenta unei esteraze mediate plasmatic.

Farmacotoxicologie:

Reactiile adverse produse de eritromicina sunt:

  • digestive: greata, voma, diaree, anorexie.
  • rar fenomene alergice: eruptii cutanate, febra, eozinofilie.
  • rar aritmii cardiace, prelungirea intervalului QT cu tahicardie ventriculara (mai ales la; cardiaci si in asociere cu terfenadina).
  • foarte rar produce hepatita colestatica.
  • la doze mari poate apare hipoacuzie tranzitorie.

Contraindicatii:

  • insuficienta hepatica;
  • insuficienta renala (se creste intervalul dintre doze deoarece creste riscul ototoxicitatii).

Farmacoterapie:

Este utilizata ca antibiotic de electie in:

  • pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae;
  • difterie – pentru eradicarea bacilului la purtatori;
  • tuse convulsiva;
  • pneumonia cu Chlamydia trachomatis la sugari;
  • forme grave de enterocolita cu Campylobacter jejuni.

Reprezinta medicatie de alternativa la bolnavi alergici la penicilina, in infectiile cu germeni sensibili, inclusiv pentru profilaxia recaderilor in reumatism poliarticular acut. Rezultate bune se obtin in tratament topic in acneea vulgaris.

Farmacografie:

Eritromicina propionat 250 si 500 mg se administreaza la 6 ore, cu o ora inainte sau la trei ore dupa masa.

Adulti in infectii medii 20-25 mg/kg/zi; infectii grave 0,5 g de 4 ori/zi (2 g/24 h). in infectii genitale cu Chlamydia trachomatis 2 g/zi timp de,3 saptamani.

Copii: 40-80 mg/kg/24h.

Eritromicina lactobionat (in infectii grave cu germeni sensibili: pneumonii cu Mycoplasma sau pneumococ) 0,5-1 g la 6 ore. Perfuzia se face cu volum pare pentru a reduce riscul de tromboflebita locala.

Interactiuni medicamentoase:

Creste toxicitatea pentru teofilina, carbamazepina, ergotamina, anticoagulante orale, disopiramina, astemizol, terfenadina, ciclosporina, bromocriptina, deoarece inhiba citocromul P450 si produce inhibitie enzimatica. Administrarea concomitenta cu ergotamina sau derivati vasoconstrictori inruditi produce ischemie grava; cu terfenadina creste riscul aritmiilor cardiace.

Josamicina

Farmacocinetica:

Absorbtia orala este superioara eritromicinei (aproximativ 60%); metabolizarea hepatica duce la formarea de metaboliti activi. Eliminarea este predominant biliara 90%.

Farmacodinamica, Farmacotoxicologie:

Proprietatile farmacodinamice si farmacotoxicologice sunt similare eritromicinei.

Farmacografie:

Se administreaza oral, 1,5-2 g/zi in 3-4 prize. In cazuri grave se poate creste la 3g/zi. Copii 35-50 mg/kg/zi in 3-4 prize.

Spiramicina

Farmacocinetica:

Antibiotic macrolid asemanator eritromicinei.

Farmacografie:

Adult, oral 6-9 milioane U.I./zi in 2-3 prize, i.v. perfuzie lenta 1,5 milioane U.I./zi la 8 ore.

Roxitromicina

Farmacocinetica:

Macrolida semisintetica stabila la actiunea acidului clorhidric si cu absorbtie crescuta din intestin. Concentratiile plasmatice sunt de 4 ori mai mari ca ale eritromicinei difuziunea in tesuturi si lichide biologice mai buna comparativ cu eritromicina. Particularitatea este penetrabilitatea ridicata in macrofage si leucocite, ceea ce ii creste eficacitatea pe germenii intracelulari. Eliminarea nemodificata 50%, mai ales prin scaun. T1/2 este lung, 12 ore, ceea ce permite 2 administrari/zi.

Farmacodinamica, Farmacotoxicologie:

Proprietatile farmacodinamice si farmacotoxicologice sunt similare eritromicinei.

Farmacografie:

Se foloseste in infectii ale aparatului respirator, urinar, genital, piodermite si alte infectii cutanate cu germeni sensibil. Dozele uzuale la adulti 300 mg de 2 ori /zi (la 12h). La copii 2,5-5 mg/kg corp de 2 ori pe zi.

Diritromicina

Farmacocinetica:

Biodisponibilitatea orala este redusa, scazuta in prezenta alimentelor. Se biotransforma prin hidroliza neenzimatica in eritromicilamina activa, in cursul absorbtiei. Eliminarea se face pre­dominant biliar, nemodificata.

Farmacodinamica, Farmacotoxicologie:

Proprietatile farmacodinamice si farmacotoxicologice sunt similare eritromicinei.

Farmacoterapie:

Este indicata in exacerbari acute ale bronsitelor cronice si in bronsite acute suprainfectate cu Moraxella catarrhalis, pneumococ, in pneumonii cu Legionella, Mycoplasma, faringite streptococice si in infectii cutanate cu stafilococi sensibili la meticilina.

Farmacografie:

Oral, 500 mg o data pe zi, la o ora dupa masa.

Claritromicina

Farmacocinetica:

Biodisponibilitate superioara eritromicinei (aprox. 55%). Se concentreaza in tesuturi, reali­zand concentratii mai mari decat cele plasmatice. Metabolizare hepatica cu formarea unui metabolit activ mai ales pe Haemophilus. T1/2 este de aproximativ 5 ore.

Farmacodinamica:

Spectru asemanator eritromicinei, dar este activa si pe M. avium, Helicobacter pylori; mai activa decat eritromicina pe Legionella, Chlamydia. Este mai activa pe hemofili de 2 ori fata de eritromicina.

Farmacoterapie:

Are aceleasi indicatii terapeutice cu eritromicina, dar este utila si in infectiile cu m. avium intracelulare prezente in stadiile terminale ale sida.

Farmacografie: Adult 250-500 mg la 12 ore. Copii 15 mg/kg corp/zi in 2 prize la 12 ore.

Azitromicina

Farmacocinetica:

Biodisponibilitate orala medie, scazuta in prezenta alimentelor. Se acumuleaza in tesuturi si se elibereaza lent, avand un Tl/2 tisular de 60 de ore (raportul concentratie plasmatica/concentratie tisulara 10-150). Se acumuleaza in eritrocite si macrofage. Realizeaza concentratii mari in sputa, plamani, amigdale, sinusuri, stomac, organe genitala feminine si prostata.

Farmacodinamie:

Antibiotic macrolidic de tip azalida cu spectru asemanator eritromicinei, dar este activa si pe uncie bacterii gram negative; H. influenzae, Moraxella catarrhalis, Legionella, Neisseria, Bordetella.

Farmacotoxicologie:

Tulburari gastrointestinale minore. Ocazionai: cresterea transaminazelor, icter colestatic, eruptii cutanate, cefalee, ameteli.

Farmacografie:

Adulti, oral, 500 mg/zi prima doza, apoi 250 mg/zi 4 zile, sau 500 mg/zi, timp de 3 zile. In uretrita cu Chlamidia si infectii cu transmitere sexuala, o doza unica de 1g.

Interactiuni:

Cu medicamente biotransformate de sistemul oxidazic microzomal dependent de citocromul P450 (warfarina, teofilina, midazolam etc).

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 11 aprilie, 2013, 14:06 Afisari: 190

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *