Prima Pagina » Corpul Uman » Fiziologie Umana » Manifestarile Activitatii Cardiace

Manifestarile Activitatii Cardiace

In timpul ciclului cardiac, inima produce manifestari mecanice, electrice si acustice care dau informatii asupra modului ei de activitate.

Manifestarile mecanice:

Principalele manifestari mecanice ale activitatii inimii sunt socul apexian, pulsul arterial si pulsul venos.

Socul apexian poate fi observat sau palpat cu palma la nivelul spatiului 5 intercostal stang, in dreptul liniei medio-claviculare. El se inregistreaza ca o expansiune sistolica localizata a peretelui toracic provocata de schimbarea consistentei si rotatia cordului in sistola.

Pulsul arterial reprezinta expansiunea ritmica a peretelui arterelor sincrona cu sistola. El se determina prin palparea cu degetele a arterei radiale, la nivelul treimii distale a antebratului prin comprimarea arterei, pe planul dur, osos al radiusului. Acesta unda se propaga cu viteza mare (5 m/s) prin sistemul arterial, diminuand in forta pe masura ce se apropie de capilare.

Pulsul venos se poate observa sau inregistra la baza gatului, la nivelul venei jugulare. Este datorat variatiilor de volum a venelor din apropierea inimii cauzate de variatiile de presiune din atriul drept in timpul ciclului cardiac.

Manifestarile electrice:

Fenomenele bioelectrice care se petrec la nivelul inimii se datoreaza faptului ca in diastola fibrele cardiace sunt incarcate cu sarcini pozitive la exteriorul membranei si negative in interior (polarizare de repaus). In sistola, polaritatea membranei se inverseaza, exteriorul devenind negativ fata de interior (depolarizare).

Regiunea de inima care intra in activitate devine negativa in raport cu zonele aflate inca in repaus. Diferentele de potential electric intre aceste regiuni se transmit pana la suprafata corpului si pot fi culese cu ajutorul unor electrozi aplicati pe piele. Aceste biopotentiale sunt apoi amplificate si inregistrate cu ajutorul electrocardiografului.

Graficul obtinut se numeste electrocardiograma (ECG). Pe un traseu ECG se inscriu trei unde pozitive P, R si T si doua unde negative unda Q si unda S. Unda P reprezinta depolarizarea atriilor si precede sistola mecanica atriala. Intervalul P-Q reprezinta timpul necesar pentru conducerea stimulilor de la atrii la ventricule. Complexul QRS reprezinta depolarizarea ventriculara, iar unda T repolarizarea ventriculara. In bolile de inima ECG se modifica mult si ajuta la diagnosticul acestor afectiuni.

Manifestarile acustice:

Activitatea inimii este insotita de zgomote datorate vibratiilor sonore produse in timpul ciclului cardiac. Aplicand urechea pe torace, in dreptul inimii se aud doua zgomote caracteristice.

Zgomotul I (sistolic) este de intensitate si durata mare si se aude mai bine la varful inimii. El este produs de vibratia peretelui ventricular, inchiderea valvulelor atrioventriculare si expulzia sangelui din ventricule in artere, fenomene ce au loc la inceputul sistolei ventriculare.

Zgomotul II (diastolic) este mai scurt si mai putin intens ca zgomotul I si se aude mai bine la baza inimii. El este produs de inchiderea valvulelor semilunare, aortice si pulmonare, fenomene care au loc la inceputul diastolei ventriculare. Intre zgomotul I si zgomotul II exista o pauza scurta, de liniste ce corespunde duratei sistolei ventriculare, iar intre zgomotul II si zgomotul I urmator, exista o pauza mai mare egala cu durata diastolei ventriculare. Inregistrarea grafica a zgomotelor inimii se numeste fonocardiograma. In cazul unor defecte valvulare zgomotele sau pauzele pot fi inlocuite cu sufluri.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 10 noiembrie, 2011, 13:10

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *