Prima Pagina » Sanatate A-Z » Endocrinologie » Mastopatiile Benigne

Mastopatiile Benigne

Mastopatiile Benigne

Afectiunile benigne ale sanului sunt foarte frecvente la femeile intre 30 si 50 de ani. Glanda mamara este alcatuira din structuri epiteliale, tesut adipos si stroma fibroasa. Componenta epiteliala este cea care raspunde la stimulii hormonali dar numeroase interactiuni paracrine exista intre aceasta si stroma.

Clasificare

Din punct de vedere histologic leziunile benigne mamare se clasifica in trei categorii:

1. Non-proliferative – se considera ca nu cresc semnificativ riscul de transformare maligna. Se folosesc diferiti termeni pentru a defini aceste modificari: boala fibro- chistica, mastopatie fibrochistica, displazie mamara benigna. In aceasta categorie regasim chisturile mamare care pot fi: simple sau complexe. Necesita aspirare si uneori examen citologic.

2. Proliferative, fara atipii – cresc riscul de cancer, pana la maxim de 2 ori fata de populatia generala, dar nu se indica chimioterapia preventiva. Dintre cel mai frecvente amintim fibradenoamele (FA) mamare. Ele pot fi simple, gigante, juvenile sau complexe. Sunt mase solide, mobile, bine delimitate care necesita punctie biopsie pentru confirmare. FA sunt de obicei excizate dar pot fi si monitorizate (daca sunt de dimensiuni mici). Etiologia lor nu este pe deplin cunoscute, par a fi hormonal dependente (apar frecvent la femei intre 15 si 35 de ani, cresc in sarcina sau cu terapie estrogenica). Crioablatia este o metoda terapeutica alternativa chirurgiei.

3. Hiperplazii atipice (HA) pot fi lobulare sau ductale. Necesita biopsie excizionala pentru confirmarea diagnosticului. Riscul relativ pentru cancerul de san invaziv variaza de la 3 pana la 6 ori, dar poate ajunge si la de 10 ori in cazul multifocalitatii, in special asociate unor calcificari. Pacientele cu diagnosticul confirmat sunt sfatuite, in vederea reducerii riscului, sa evite consumul de alcool in exces, ACO, HRT. Se poate indica chimioterapia preventiva cu tamoxifen sau raloxifen in baza unor algoritmi de calcul al riscului de cancer la femeile cu HA (modelul lui Gail sau Claus) ce tine cont de numarul rudelor de gradul I cu cancer de san, varsta la care a aparut menarha si prima nastere, numarul biopsiilor pozitive. In unele cazuri HA se poate insoti de focare de carcinom lobular in situ.

Manifestari clinice

Una din manifestarile constante in patologia mamara benigna este mastodinia. Poate fi ciclica sau nonciclica. Mastodinia ciclica apare cu 7-10 zile inainte de menstruatie, este bilaterala, predominat in cadranele externe. Efectele estrogenilor, de stimulare a elementelor ductale, ale progesteronului asupra stomei si uneori a PRL de cresterea secretiei ductale sunt raspunzatoare de aparitia acestor dureri. Se insotesc de tumefierea sanilor, avand o consistenta caracteristica de ”sac cu alice”. Formatiunile palpate sunt mobile, dureroase, mobile fata de tegument si structurile profunde; tegumentul suprajacent nu prezinta modificari. Simptomele si semnele clinice se amelioreaza si remit odata cu sangerarea menstruala. Se pot insoti de tulburari de ciclu menstrual.

Un alt semn ce poate aparea in patologia mamara, fiind descris atat in afectiunile benigne cat si in cele maligne este secretia mamara. Poate fi seroasa, sero-citrina sau sangvinolenta, uni sau bilaterala.

Inspectia si examenul palpatoric al sanului sunt primele etape de diagnostic. Palparea trebuie efectuat atat pre- cat si postmenstrual. Cuprinde examenul peretelui toracic, glandelor mamare si regiunilor axilare bilateral.

Diagnostic

Explorari paraclinice si de laborator:

Metodele imagistice sunt esentiale in diagnosticul patologiei mamare:

  • Ecografia mamara se indica atat la persoanele tinere cat si la cele in varsta complementar mamografiei. Identifica regiunile chistice si le diferentiaza de cele solide, parenchimatoase. Nodulii ecografici suspecti sunt de obicei solizi, cu margini neregulate, ecostructura neomogena, microcalcificari, infiltrat perilezional si adenopatie axilara.
  • Mamografia este rareori indicata sub varsta de 35 de ani, are o rezolutie si o fidelitate mare in identificarea leziunilor suspecte, este singura tehnica imagistica folosita pe scara larga pentru screening-ul cancerului de san. Trebuie efectuata in doua incidente (mediolateral si frontal).
  • RMN mamar nu se indica de rutina.
  • Punctia aspirativa cu ac fin – este indicata in leziunile chistice, examenul citologic fiind indicat numai daca lichidul este sangvinolent sau neclar.
  • Biopsia mamara se efectueaza cu ace mai groase (ace de biopsie > 18 gauge), sub ghidaj ecografic uneori. Se poate efectua si sterotactic.
  • Biopsia excizionala, necesita interventie chirurgicala de excizie a intregii mase suspecte mamare cu examen histopatologic.

Dozarile hormonale trebuie sa includa: TSH, fT4, PRL, eventual LH, FSH sau E2 si progesteron in faza luteala (ziua 21 a ciclului menstrual). Determinarea serica a unor markei tumorali (CA 15-3 sau CA 27.29) nu se indica in primele etape de diagnostic al unui nodul mamar suspect.

Diagnosticul diferential

Cel mai important aspect il constituie diferentierea de cancerul mamar. Acestea are cateva caracteristici clinice: creste rapid, invaziv, infiltrativ, fiind aderent de tesuturile adiacente. Se observa semnul cojii de portocala, retractia pielii sau a mamelonului. Adenopatia locoregionala in special axilara dar si sub- si supraclaviculara este prezenta. Secretia mamara sangvinolenta este un alt semn sugestiv atat pentru papilomul intraductal, ectaziile ductale dar si pentru carcinomul intraductal in situ sau pentru cel papilar.

Trebuie excluse si alte formatiuni tumorale mamare, de obicei benigne: lipomul mamar, necroza tesutului adipos (postraumatic sau postchirurgical, poate mima aspectul clinic al unui carcinom mamar), galactocelul (formatiune chisitica rezultata in urma ostructiei unui canal galactofor), mastita granulomatoasa idiopatica sau alte leziuni infiltrative (sarcoidoza).

Tratament

Formele benigne de mastopatie benigna, care asociaza mastodinii ciclice, pot beneficia de tratament cu AINS. Cazurile refractare pot fi tratare cu:

  • Tamoxifen 10-20 mg/zi, cu beneficul reducerii riscului de carcinom mamar. Tratamentul indelungat creste insa riscul de carcinom uterin, trombembolism sau de aparitie a cataractei. Reactii adverse: valuri de caldura, dureri articulare.
  • Raloxifen 60 mg/zi.
  • Danazol 100-400 mg/zi (in doua prize), actioneaza prin reducerea gonadotropinelor, are efect androgenic si poate determina semne clinice de virilism pilar, acnee, seboree, tulburari hepatice, crestere ponderala, amenoree.
  • Bromocriptina (2,5-7,5mg/zi) – se indica numai in cazul hiperprolactinemiilor.
  • Agonisti GnRH – formele depot.
  • Unguente locale cu progesteron sau AINS – Progestogel sau Mastoprofen

Unele studii obervationale au aratat anumite imbunatatiri ale mastodiniilor prin schimbarea stilului de viata (alimentatie saraca in grasimi, reducerea consumului de cafea), folosirea vitaminei E sau a uleiului evening primrose, dar la ora actuala datele nu sunt considerate concludente.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 21 martie, 2013, 15:43 Afisari: 62

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *