Prima Pagina » Corpul Uman » Mecanismul Digestiei

Mecanismul Digestiei

Prin consumarea alimentelor se introduc in organism o gama variata de substante organice si anorganice. Unele dintre ele: apa, substantele anorganice (saruri minerale de calciu, fier, fosfor etc.) si vitaminele sunt folosite ca atare de catre organism nostru, fara a fi transformate.

Substantele organice sunt insa mai intai digerate, adica descompuse in substante simple pentru a putea fi absorbite si distribuite prin circulatie tuturor celulelor. Hrana ingerata, pe masura ce strabate tubul digestiv, este supusa unui ansamblu de transformari mecanice, fizice si chimice numit digestie.

Alimentele sunt mai intai transformate mecanic si fizic pentru a usura prelucrarea lor chimica sub actiunea unor substante din sucurile digestive, numite enzime.

Digestia incepe in cavitatea bucala cu transformari:

  • mecanice (taierea, maruntirea, inmuierea cu saliva) -masticatia.;
  • fizice (dizolvarea unor substante in saliva: sare, zahar);
  • chimice: amilaza/ ptialina (enzima din saliva) descompune amidonul in produsi glucidici putin mai simpli, cu gust dulce.

Rezultatul digestiei bucale este formarea bolului alimentar. In timpul deglutitiei acesta trece din cavitatea bucala in faringe si apoi in esofag. Laringele este inchis automat de catre un cartilaj, epiglota, care joaca rol de capacel pentru a evita trecerea fragmentelor alimentare pe calea respiratorie. Bolurile alimentare ajung in esofag, il strabat pe rand datorita undelor peristaltice si intra in stomac prin orificiul cardia.

Digestia gastrica:

Stomacul depoziteaza temporar hrana si, prin amestecarea ei cu sucul gastric, rezulta o masa pastoasa numita chim gastric.

Sucul gastric contine: apa, acid clorhidric, enzime si mucus. Acidul clorhidric impiedica alterarea alimentelor si activeaza enzimele gastrice. Mucusul protejeaza mucoasa stomacului impotriva aciditatii severe si chiar impotriva  actiunii enzimelor proprii. De aceea pepsina ( cea mai importanta enzima/ ferment din sucul gastric care descompune proteinele) este eliminata in stomac sub forma inactiva(de pepsinogen), care, in prezenta acidului clorhidric( HCl), devine pepsina.(Deci, daca glandele gastrice ar produce pepsina activa, ele s-ar autodistruge deoarece sunt formate din celule, deci contin proteine). Iar peretelele stomacului nu este atacat de pepsina pentru ca este protejat de un strat de mucus.

Hrana ajunsa in stomac este transformata chimic de doua categorii de enzime: proteaze si lipaze, dupa schema:

Proteine–––-proteaze (favorizate de mediul acid)–––proteine mai simple

Lipide (din lape , frisca)–––––lipaze––––––––-lipide mai simple

In cantitati mici, chimul gastric trece prin orificiul piloric in duoden.

Digestia intestinala este rezultatul actiunii:

  • bilei si sucului pancreatic ajunse in duoden de la ficat si pancreas, prin canale speciale;
  • sucului intestinal produs de glandele mucoasei intestinale.

Bila contine apa si pigmenti biliari care ii dau culoarea verzuie; este depozitata in  pauzele dintre mese in vezica biliara; mai contine saruri biliare care emulsioneaza lipidele facandu-le mai usor de descompus de catre lipazele intestinale. Bila nu contine enzime.

Sucul pancreatic este ca si bila, alcalin, si astfel neutralizeaza aciditatea ridicata a chimului gastric, protejand mucoasa intestinala.

Contine enzime (amilaze, proteaze, lipaze). Acestea actioneaza puternic asupra tuturor produsilor descompusi numai partial la nivelul stomacului sau chiar asupra celor nedescompusi.

Sucul intestinal contine  si el apa, proteaze, lipaze si unele enzime care ataca treptat glucidele rezultate in urma actiunii amilazei pancreatice. Toate acestea continua actiunea enzimelor din sucurile gastric si pancreatic pana la obtinerea produsilor finali ai digestiei: nutrimentele.

Deci, de-a lungul tubului digestiv, incepand cu cavitatea bucala, stomac si apoi intestin, are loc transformarea chimica treptata a substantelor organice complexe, in substante simple, care, prin absorbtie, trec direct in circulatie.

Resturile nedigerate sunt preluate de intestinul gros si supuse unor transformari la care participa bacteriile prezente aici.

Acestea:

  • sintetizeaza vitamine (grupul B si vitamina K);
  • fermenteaza resturile cu degajare de gaze;
  • realizeaza procesul de putrefactie din care rezulta substante urat mirositoare.

La nivelul intestinului gros are loc si absorbtia apei.

Materiile fecale vor fi eliminate prin orificiul anal in procesul de defecatie.

Absorbtia digestiva:

Transformarile mecanice si fizice usureaza procesele chimice de descompunera alimentelor in nutrimente.

Doar in aceasta forma simpla ele pot strabate mucoasa intestinala si trece in sange sau limfa prin procesul de absorbtie. Daca nu ar exista enzimele(fermentii), celulele noastre nu ar putea beneficia de substantele hranitoare din alimente.

Fiecare tip de substanta organica estedescompusa/catalizata de catre o categorie de enzime specifice.

Enzimele descompun/catalizeaza( „taie”) parti din ce in ce mai mici din moleculele foarte mari de lipide, amidon si proteine, obtinandu-se astfel substante simple, absorbabile.

Lipidele (emulsionate cu ajutorul bilei) sunt transformate de catre lipaze pancreatice si intenstinale in acizi grasi si glicerina (glicerol).  Amidonul (glucid complex) este descompus de catre amilazele salivara  si    pancreatica pana la produsi ceva mai simpli, catalizati/descompusi apoi de catre alte enzime specifice pana la glucoza.

Proteinele atacate de proteaze gastrice, pancreatice si intestinale sunt descompuse pana la aminoacizi.

In forma lor simplificata,de molecule mici, nutrimentele(acizii grasi, glicerina, glucoza si aminoacizii) sunt gata sa strabata mucoasa intestinala si sa treaca in circulatie pentru a fi distribuite celulelor.

Structura intestinului subtire este adaptata functiei principale a acestuia –absorbtia.

Nutrimentele trec in circulatia generala a corpului pe doua cai: sanguina si limfatica.( limfa= lichid transpatent, incolor/ galbui care circula prin vasele limfatice si ganglioni limfatici si in spatiile intercelulare transportand  diferite substante intre sange si tesuturi).

O data cu nutrimentele sunt absorbite: apa, substantele minerale si vitaminele din alimente. Ele trec in circulatie ca atare, fara a fi transformate.

Apa, sarurile minerale, unele  vitamine care se dizolva in apa (hidrosolubile), aminoacizii, glucoza, glicerina, si o mica parte dintre acizii grasi sunt preluati de sange si prin vena porta ajung la ficat. Ficatul nu are doar rolul de a secreta bila. In celulele sale, o parte dintre nutrimente sunt utilizate fie pentru nevoile sale proprii, fie pentru folosul intregului organism.

De exemplu, ficatul depoziteaza surplusul de glucoza din sange sub forma de glicogen, ca material energetic de rezerva. Cand nevoile de energie ale organismului cresc, el elibereaza in sange glucoza, prin descompunerea glicogenului.

Prin limfa sunt transportati cea mai mare parte a acizilor grasi in combinatie cu glicerina, precum si unele vitamine liposolubile. Substantele preluate prin limfa ajung si ele, in final, tot in sange. Aminoacizii sunt folositi de organism pentru nevoile sale de crestere. Acizii grasi si glucoza sunt folosite pentru acoperirea necesitatilor energetice  (prin ardere) sau se depun in diferite tesuturi ca rezerve de material energetic (tesut gras si glicogen).

Articole Similare:

Ultima actualizare: sâmbătă, 9 martie, 2013, 9:51 Afisari: 1.139

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *