Prima Pagina » Sanatate A-Z » Gastroenterologie » Medicatia antiulceroasa

Medicatia antiulceroasa

Medicatia antiulceroasa cuprinde substante care scad aciditatea gastrica si substante care favorizeaza mecanismele protectoare ale mucoasei.

Medicamentele care scad aciditatea gastrica sunt:

  • antiacide gastrice, care neutralizeaza acidul clorhidric din sucul gastric;
  • substante antisecretorii, care actioneaza impiedicand stimularea activitatii celulelor parietale, vag si gastrina.

Tratamentul bolii ulceroase presupune inlaturarea unor agenti agresivi pentru mucoasa (alcool, cafea si alte bauturi care contin cafeina, fumatul excesiv, abuzul de antiinflamatoare) si alte medicamente iritante sau cu potential ulcerigen, prin scaderea apararii mucoasei (mai ales glucocorticoizi).

Tratamentul medicamentos trebuie sa protejeze mucoasa si sa combata aciditatea gastrica, prin pansamente gastrice, neutralizante si anticolinergice. Pansamentele gastrice au rol de protectie, stimuland mucusul si protejand mucoasa gastrica. Se foloseste bismutul coloidal si bismutul subnitrit 5-10 g dimineata inainte de masa.

Scopul imediat al tratamentului antiulceros este suprimarea durerii si vindecarea ulcerului activ. Tratamentul de durata urmareste prevenirea recidivelor si evitarea complicatiilor (sangerari, perforatii). Toate medicamentele antiulceroase majore disponibile actualmente, sunt capabile sa linisteasca durerea ulceroasa. Ele grabesc cicatrizarea ulcerului, 60-90% (sau mai mult) din ulcere se inchid dupa 4-6 saptamani de tratament, fata de 20-70 % in lipsa tratamentului medicamentos; de asemenea diminueaza proportia bolnavilor la care ulcerul nu se inchide si acre necesita interventie chirurgicala.

Pentru a aprecia eficacitatea medicatiei asupra durerii ulceroase, este necesara precizarea caracterului ulceros al acesteia (durere epigastrica periodica, cu ritm legat de alimentatie, durere nocturna) si cuantificarea intensitatii durerii.

In privinta vindecarii leziunii (dovedita radiologic si endoscopic) trebuie avut in vedere ca aceasta reprezinta de regula un proces spontan, pe care interventia terapeutica il poate grabi. Evaluarea eficacitatii tratamentului episoadelor active impune efectuarea de studii controlate, tinand seama de importanta componentei placebo si de evolutia spontana, uneori capricioasa, a ulcerului.

Evaluarea eficacitatii tratamentului de durata, care urmareste influentarea frecventei complicatiilor (sangerari, perforatii) si reducerea frecventei recurentelor episoadelor active, trebuie sa se intinda pe o perioada de cel putin 5 ani si sa aiba, de asemenea, un caracter controlat.

Tratamentul episoadelor evolutive ale bolii ulceroase se fac cu medicamente antisecretorii sau protectoare ale mucoasei.

Tratamentul de lunga durat este indicat atunci cand recidivele sunt frecvente sau exista un risc mare de complicatii.

Ulcerul gastro-duodenal beneficiaza de doua tipuri de tratamente:

  • tratamentul medical;
  • tratamentul chirurgical.

Tratamentul medical consta in regim alimentar, repaus la pat doar daca acesta este necesar, iar pentru prevenirea crizelor dureroase se vor sfatui bolnavii sa evite oboseala fizica si psihica, alcoolul, tutunul, mesele copioase si sa se respecte regimul alimentar.

Tratamentul chirurgical se utilizeaza in anumite situatii (ulcer perforat, hemoragii mari, stenoze pilorice, suspiciune de cancerizare, ulcere nevindecabile prin tratament medical), care consta de rezectia unei parti mai intinse sau mai reduse din stomac (gastroctemie partiala), cu sau fara indepartarea ulcerului, largirea deschiderii inferioare a stomacului (piloroplastie) sau sectionarea unuia sau a mai multor nervi ai stomacului (vagotomie).

Tratamentul ulcerului gastro-duodenal este in mare parte comun, dar in oarecare masura si diferentiat, tinand seama de faptul ca mecanismele celor doua localizari ale afectiunii sunt partial diferite:

  • in ulcerul gastric predomina deficiente in factorii de aparare a mucoasei;
  • in ulcerul duodenal este mai clara prezenta factorilor de agresiune, in special clorhidrica si peptica.

Tinand seama de factorii care contribuie la aparitia ulcerului peptic, exista doua categorii de mijloace terapeutice:

a)     care produc aciditate gastrica si deci protejeaza mucoasa de factorii agresivi;

b)    care substituie sau stimuleaza mecanismele naturale de aparare ale mucoasei.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 4 noiembrie, 2011, 11:09

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *