Prima Pagina » Sanatate A-Z » Cardiologie » Metode de Explorare Clinica Cardio-Vasculara

Metode de Explorare Clinica Cardio-Vasculara

Metode de Explorare Clinica Cardio-Vasculara

Electrocardiografia

Electrocardiografia reprezinta o metoda de investigare a activitatii electrice a cordului in vederea aprecierii starii de sanatate a inimii, a calitatilor sale morfofunctionale (excitabilitate, conductibilitate, automatism) si a modificarilor aparute in urma antrenamentului, respectiv capacitatea de adaptare a cordului.

Determinarile se fac in conditii de repaus, de efort standard sau specific si dupa efort, in perioada de revenire, prin folosirea in mod curent a celor 12 derivatii clasice, bipolare ale membrelor, unipolare ale membrelor si precordiale.

Pentru EKG-ul de efort se utilizeaza inregistrarile bipolare, deoarece inregistrarile electrice ale contractiei musculare pot induce deformari ale traseului. Interpretarea se bazeaza pe criteriile de apreciere a starii normale sau patologice ale ekg-ului cunoscute din clinica. Exista insa si o serie de aspecte la limita, caracteristice sportivului, care cer o buna cunoastere a specificului adaptarii cardiace in functie de tipul de efort prestat.

Examinarea se face in dinamica, prin compararea mai multor trasee ekg in diferite etape de antrenament. Criteriile de apreciere caracteristice sportivilor sunt diferite, in raport cumomentul efectuarii examenului. Astfel, pentru ekg de repaus criteriile sunt:

  • ritmul – sinusal sau atrial inferior;
  • frecventa cardiaca – bradicardie;
  • pozitia electrica – cord orizontalizat in cazul sportivilor ce practica eforturi de rezistenta sau cord verticalizat in cazul sportivilor care practica eforturi cu hiperpresiune toracica;
  • axele electrice – + 30 + 80 grade unda P  0 + 90 grade complexul QRS, diferenta T fata de QRS pana la 60 grade;
  • atriograma – unda P aplatizata in repaus si ampla dupa efort intervalul PR la limita;
  • ventriculograma – complexul QRS cu amplitudine crescuta ST usor supradenivelat oblic ascendent, concave, T amplu si asimetric, intervalul QT usor alungit.

In functie de tipul sportului practicat apar particularitati ale traseului EKG. Astfel in cazul sportivilor care practica eforturi de viteza, la care predomina hipertrofia de cordul drept, apar unde R inalte in derivatiile V5 si V6, iar indicele cardiac este mai mic de 0,5.

In cazul sportivilor care practica eforturi de rezistenta apare bradicardia sinusala marcata si predominanta cordului stang, cu hipertrofie si dilatatie ventriculara stanga, exprimate prin devierea axei QRS spre stanga si unde R inalte in derivatiile V1 si V2.

In cazul ekg – ului de efort criteriile de apreciere sunt:

  • amplificarea modificarilor, proportional cu intensitatea efortului
  • revenirea rapida dupa efort, fara aparitia unor elemente supraadaugate de tipul tulburarilor de excitabilitate (extrasistole) sau de conductibilitate (blocuri).

Teleradiografia

Teleradiografia reprezinta determinarea radiografica a volumului cardiac, practicata curent in medicina sportiva in scopul aprecierii capacitatii de anduranta. Ea se realizeaza prin executarea a doua imagini radiografice, prima imagine executata in decubit ventral, iar a doua imagine (cord profil stang) executata in decubit lateral stang, dupa administrarea prealabila a unei inghitituri de sulfat de bariu. Ambele radiografii se executa in inspir profund.

Este foarte importanta compararea datelor obtinute in aceleasi conditii de determinare si raportarea valorilor la greutatea in kg a sportivului.

Pentru interpretare se aplica formula :

V.C. = ( D*S x DS* x P ) x 0,373 , unde:

  • D*S – diametrul longitudinal pe radiografia de fata
  • DS* – diametrul transversal pe radiografia de fata
  • P – diametrul de profunzime pe radiografia de profil.

Prin raportarea datelor la greutatea corporala se obtin 4 tipuri de volume cardiace :

TIPUL VOLUMUL CARDIAC VALOAREA (ml / kg)

  • I     MIC < 11
  • II    MEDIU 11 – 14
  • III   MARE 14 – 17
  • IV   FOARTE MARE > 17.

Raportul dintre volumul cardiac si oxigen-puls, denumit echivalentul volumului cardiac (EVC), poate prognoza rezervele de performanta cardiaca, permitand predictia capacitatii aerobe. Astfel un volum cardiac mic si un EVC mediu (40 – 50) indica posibilitati de crestere a capacitatii aerobe, un volum cardiac mediu si un EVC mic (sub 40) indica sanse mari de crestere aeroba, un volum cardiac mare si un EVC mare (50 – 60) indica sanse mici de imbunatatire a capacitatii aerobe, iar un volum cardiac foarte mare si un EVC foarte mare (peste 60) indica plafonarea puterii aerobe.

Ecocardiografia

Ecocardiografia, metoda neinvaziva de investigare care foloseste sunete cu frecventa inalta neionizate pentru a crea imagini, permite atat evaluarea anatomica a cordului, cat si aprecierea dinamicii cordului, a valvelor, peretilor si a marilor vase, apreciere obtinuta altfel numai prin angiografie.

Evaluarea anatomica se face prin masurarea diametrelor telediastolice (LVIDd) si telesistolice (LVIDs) ale ventriculului stang, grosimea peretelui ventriculului stang (LVWT) si masa ventriculului stang (LVMass).

Pentru calcul se foloseste formula:

LVMass = ( (LVIDd – 2 LVWT) – LVIDd ) x 1,05 , in care 1,05 reprezinta greutatea specifica a muschiului cardiac.

Valorile parametrilor anatomici cardiaci ecografici la sportivi, comparativ cu nesportivii, sunt:

PARAMETRU SPORTIVI / NESPORTIVI

  • LVIDd 2,87 +/- 0,26 cm / m 2,55 +/- 0,25 cm / m
  • LVWT 0,54 +/- 0,07 cm / m 0,47 +/- 0,07 cm / m
  • LVMass 132 +/- 20 g / m 88 +/- 16 g / m.

Cateterismul cardiac

Cateterismul cardiac este o metoda invaziva de investigatie a aparatului cardiovascular, realizata prin introducerea unor sonde (catetere) in cavitatile inimii. Calea de introducere poate fi o vena periferica, pentru investigarea inimii drepte, sau o artera periferica, pentru investigarea inimii stangi. Metoda permite masurarea presiunilor din vase si cavitatile inimii, efectuarea angiocardiografiei, a oximetriei sanguine si obtinerea curbelor de dilutie pentru substante indicator. Folosind sondeelectrod pot fi inregistrate potentialele intracavitare.

Masurarea presiunilor

Tehnica. Masurarea presiunilor se face conectand capatului extern al cateterului la un traductor de presiune, care permite inscrierea continua a curbelor de presiune in functie de ECG, care reprezinta traseul de referinta. De pe aceste curbe se calculeaza apoi presiunile maxime, minime si medii corespunzatoare ciclului cardiac.

Importanta. Presiunile din cavitatile inimii se modifica caracteristic in cazul malformatiilor congenitale, functionarii anormale a valvelor cardiace (stenoze sau insuficiente) sau tulburarilor de contractilitate miocardica; gradul acestor modificari are importanta diagnostica si prognostica. 

Angiocardiografia 

Tehnica. Angiocardiografia se realizeaza prin injectarea pe cateter a unei substante de contrast radioopace si inregistarea imaginii obtinute pe film, cu ajutorul razelor Röntgen.

Importanta. Angiocardiografia permite studierea anatomiei radiologice a cordului si marilor vase, servind pentru diagnosticul malformatiilor congenitale si a functionarii anormale a valvelor cardiace. Pe baza imaginii radiologice a ventriculului stang se pot calcula volumele ventriculare.

Valorile normale obtinute prin aceasta metoda, raportate la suprafata corporala sunt:

  • Volumul telediastolic (VTD): 70±20 ml/mp;
  • Volumul telesistolic (VTS): 24±13 ml/mp;
  • Volumul sistolic (VS): 45±13 ml/mp;
  • Fractia de ejectie (FE): 0.67 ± 0.08.

Coronarografia

Coronarografia reprezinta o varianta angiografiei care consta in injectarea selectiva a substantei de contrast in vasele coronare, in scopul aprecierii integritatii acestora.

Electrocardiograma intracavitara

Tehnica. Inregistrarea electrocardiogramei intracavitare se face prin tehnica cateteris-mului cardiac, folosind sonde cu unul sau mai multi electrozi, conectate la un aparat de amplificare si inscriere grafica a variatilor de potential. Geneza undelor electrocardiogramei intracavitare se bazeaza pe aceleasi principii ca si la electrocardiograma de suprafata.

Importanta. Inregistrarea electrocardiogramei intracavitare ajuta la diagnosticul tulbu-rarilor de ritm. Prin intermediul sondei intracavitare se poate practica si stimularea cardiaca in scop diagnostic sau terapeutic.

Concluzii:

  • Efortul fizic efectuat sistematic contribuie la pastrarea calitatilor pozitive cardio-vasculare.
  • Cu cat activitatea fizica se incepe la varste mai tinere si se executa de o maniera mai sustinuta si sistematica, cu atat performantele biologice ale inimii si sistemului vascular sunt de durata mai mare, contribuind astfel la profilaxia imbatranirii – „Omul are varsta arterelor sale “.
  • Electrocardiograma ofera relatii pretioase in cadrul evaluarii starii de sanatate si a starii de antrenament, respectiv gradul de adaptare cardiaca la un anumit efort, si de asemenea poate pune in evidenta aparitia starilor de suprasolicitare cardiaca din timpul oboselii cronice patologice, reprezentand astfel un mijloc eficient de dirijare a antrenamentului sportiv.
  • In multitudinea metodelor de investigare care au fost propuse se dovedesc a fi mai utile, si deci si valabile, acele metode care se caracterizeaza prin accesibilitate, in sensul aparaturii si a complexitatii tehnicii de lucru, prin reproductibilitate si comparabilitate cu un model biologic sau cu date specifice de teren.
  • Probele functionale cardio-vasculare prezinta interes atat in evaluarea cardiaca propriu-zisa, cat si in dirijarea antrenamentului sportiv si reprezinta teste simple care folosesc eforturi standard (in laborator) dozate sau nedozate si care urmaresc evolutia parametrilor functionali frecventa cardiaca si tensiune arteriala in repaus, in efort si in perioada de revenire.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 22 martie, 2013, 13:06 Afisari: 90

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *