Prima Pagina » Corpul Uman » Genetica » Mostenirea Caracterelor Calitative

Mostenirea Caracterelor Calitative

Caracterele calitative sau alternative sunt acelea a caror aparitie este conditionata de actiunea genelor cu un efect puternic, asa numitele gene majore. Culoarea si forma florilor, fructelor, frunzelor si altor parti din planta si, uneori, chiar si rezistenta la patogeni pot fi incadrate in caracterele calitative.

Din moment ce nu exista cultivare ideale care sa posede combinatii de gene si caracteristici satisfacatoare pentru o lunga perioada de timp, apare necesitatea crearii in mod continu, de noi recombinari genetice si pe baza lor, obtinerea de cultivare cu caracteristici noi, mai valoroase.

Pentru exemplificare, sa consideram ca obiectiv de realizat obtinerea unui cultivar de orz cu doua randuri, care sa posede rezistenta la rugina. Pentru aceasta se presupune ca ne stau la dispozitie un soi de orz de doua randuri, sensibil la rugini si o varietate de orz (de sase randuri) rezistenta la rugini. Se stie ca locusul genelor pentru structura spicului este localizat intr-un singur cromozom si ca gena care determina aparitia spicului cu doua randuri de boabe, este dominanta (D), fata de gena care determina aparitia a sase randuri de boabe (d). Locusul genelor pentru rezistenta este dominanta (R), fata de gena ce marcheaza susceptibilitatea la rugini (r).

Daca varietatea de orz susceptibila la rugini este utilizata ca forma materna, pentru a preveni autofecundarea, se efectueaza castrarea manuala sau aplicarea unui gametocid.

Se constata ca in generatia F1 au aparut plante rezistente la rugini. Avand in vedere ca parintii difera in doua perechi de gene alele, generatia F1  este heterozigota, segregand in F2.

Din cele 16 combinatii posibile, 9/16 din plante vor poseda combinatia de gene dorite, rezistenta la rugini si doua randuri de seminte. Fenotipul celor 9/16 combinatii nu vor avea acelasi genotip. Numai 1/16 va fi homozigot pentru ambele perechi de gene dominante (RRDD). Avand in vedere ca genele ce determina aparitia plantelor cu doua randuri si gene pentru rezistenta sunt dominante, fata de alelele lor recesive, starea homozigota nu va putea fi separata din punct de vedere fenotipic de cea heterozigota. De aceea, in generatia F2 apare necesitatea efectuarii alegerii tuturor plantelor rezistente si cu doua randuri (D-R-) si numai in generatia F3 va fi posibila selectia genotipurilor pentru ambele caractere dorite, care nu vor segrega in aceasta descendenta in ceea ce priveste caracterele (DDRR). Daca generatia F4 nu segrega, se poate considera ca s-a obtinut o linie de orz de doua randuri si rezistenta la rugini. Aceasta linie multiplicata in urmatoarele generatii, daca va manifesta o calitate si productie satisfacatoare, se poate considera ca s-a obtinut un cultivar nou.

Deoarece s-a urmarit imbinarea intr-un singur genotip a doua gene majore, frecventa unor astfel de fenotipuri in F2 a fost mult mai mare decat al altor fenotipuri, 9/16 din 16/16. Datorita acestui fapt, nu apare necesitatea cultivarii unei populatii numeroase de plante F2, pentru a gasi recombinarea favorabila a genelor. De exemplu, o populatie de 300 de plante va contine 9/16×300 = 168 plante rezistente si cu doua randuri, din care 18 vor fi DDRR (1/16×300). Cazul prezentat poate fi considerat cel mai simplu exemplu.

In practica, de obicei, se urmareste obtinerea recombinarilor utilizand trei sau mai multe caractere. Spre exemplificare, sa consideram ca se urmareste obtinerea unui cultivar de orz cu doua randuri (DD), rezistent la rugini (RR) si cu spicul erect (nn).

In generatia F1 plantele vor prezenta cate doua randuri de boabe, rezistenta si spic erect. Pentru a se realiza recombinarile dorite, generatia F1 trebuie cultivata fara nici o interventie. Plantele F1, cu constitutia genetica DdRrNn, vor produce opt tipuri de gameti: DRN,DRn, DrN, Drn, dRN, dRn, drN, drn. Acesti gameti pe baza recombinarilor intamplatoare vor produce 64 combinatii in F2. Dintre acestea, 9/64 vor prezenta recombinarea D – R –nn. In continuare plantele de orz rezistente si cu spicul erect vor trebui retinute si supuse in continuare unei selectii pana se va ajunge la starea completa de homozigotie, pentru toate caracterele.

Din punct de vedere teoretic, in cazul in care avem de a face cu trei caractere si cu o recombinare a genelor cu o frecventa de 9/64, este necesar sa avem un numar suficient de plante pentru a se asigura combinarea de gene dorita. In cazul unei populatii de 300 de plante, in F2 frecventa recombinarii asteptate va fi de 9/64×300 = 42 plante. Acest numar poate fi considerat prea mic deoarece pierderea incidentala a catorva tipuri dorite, vor scadea sansele de succes. Datorita acestui fapt este necesara cultivarea unei populatii de circa 1000 plante in F2, pentru a avea certitudinea ca se va asigura un numar aproximativ de 100 plante cu recombinarea dorita (9/64×1.000).

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 21 decembrie, 2012, 16:57

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *