Prima Pagina » Sanatate A-Z » Fiziokinetoterapie » Namolurile

Namolurile

Namolurile

Namolurile – Peloidele (pelos = mal, in limba veche) sunt substante naturale, organice sau anorganice, folosite din cele mai vechi timpuri in tratamentul reumatismului. La romani, Pliniu folosea si recomanda onctiunile cu namol, iar imparatul Constantin cel Mare facea bai de namol la termele Phitia (golful Ismid). Pe masura trecerii timpului, namolul a inceput sa fie din ce in ce mai folosit, data fiind si raspandirea sa pe suprafata globului.

Namolurile se impart in doua mari clase: sedimente curative; pamanturi curative sau terapeutice (produse din dezagregarea rocilor).

Sedimente curative: – biolite de natura organica (fauna: substante organice, microorganisme sau flora): turbe, sapropel (namol de putrefactie), gyttja (namol de semiputrefactie, cu caracter predominant mineral) slicuri (namoluri groase), de mare, liman, rauri, izvoare, creta etc.; – abiolitice, care provin din substante pur minerale (exemple: argilele, huma, nisipurile).

Pamanturi curative: sunt produse prin dezagregarea rocilor: argile, luturi, marne: loess si luturi de loess.

Proprietatile namolurilor: peloidele au proprietati fizice si chimice.

Proprietati fizice: dintre acestea, cele mai importante sunt: greutatea specifica sau densitatea, determinata de continutul de substante minerale; turba va avea deci cea mai mica densitate, datorita continutului mare in substante organice de natura vegetala. Plasticitatea sau consistenta, importanta pentru impachetari etc.; ea depinde de gradul de dispersie a substantei solide. Termopexia, adica capacitatea de fixare si pastrare a caldurii. Radioactivitatea este mai rara; o gasim acolo unde namolul provine din detritusuri de roci care contin derivati ai radonului si alte elemente.

Proprietatile chimice: fauna si flora, planctonul apelor, cat si diferite alte substante minerale, care au luat parte la formarea peloidelor, le determina proprietatile chimice. Dintre substantele organice continute citam: steroli, substante estrogene (foliculina), progesteronice etc., iar dintre cele anorganice, carbonati, fosfati, sulfati, fier, sulf, H2S sulfura de fier si carbonarul de fier, care dau culoarea neagra a namolurilor.

Actiunea si indicatiile namolurilor: trebuie sa spunem de la inceput ca terapia cu namol este o terapie intensa, solicitanta. Ea actioneaza prin cei trei factori cunoscuti: termic, chimic si fizic (mecanic). Nu se cunoaste in mod precis mecanismul intim de actiune a namolurilor, dar se pare ca o serie de substante pe care le contin se pot resorbi si pe cale tegumentala si mucoasa. Efectul histamic cutanat este cert, el favorizand resorbtia.

Ca indicatii, boala reumatismala, afectiunile locomotorii posttraumatice si nevralgice, sechelele ca si afectiunile ginecologice cronice constituie optime indicatii de tratament (inclusiv sterilitatea).

Modul de aplicare consta in impachetari partiale cu namol cald de 45 – 50°, timp de 20-30 minute, sau onctiuni, care pot fi partiale sau complete cu namol rece si expunere la soare (metoda egipteana). De asemenea namolul se intrebuinteaza sub forma de bai si in tampoane vaginale la femei.

Statiuni: Techirghiol si tot litoralul (namol sapropelic de liman); Amara, Sovata, Telega, Bazna, Lacul sarut, Slanic (Prahova) (namoluri de lacuri sarate); Vatra Dornei, Borsec, Felix (turba; Govora (silicos si iodat), Geoagiu si Oglinzi (feruginoase).

Articole Similare:

Ultima actualizare: marți, 5 martie, 2013, 11:05 Afisari: 11

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *