Prima Pagina » Sanatate A-Z » Necesarul de Elemente Minerale

Necesarul de Elemente Minerale

Necesarul de Elemente MineraleDesi se gasesc in cantitati mici in comparatie cu celelalte nutritive, au o importanta deosebita pentru organism. In general in organism substantele minerale au rol CATALITIC. Sunt insa minerale cu rol primordial in formarea si refacerea tesuturilor – rol PLASTIC. Substantele minerale fac parte din categoria substantelor nutritive esentiale (se i-au din alta parte), care nu pot fi sintetizate de corpul uman si este necesar a fi preluate ca atare din alimente. (Apartin grupei proteinelor prin aminoacizii esentiali, acizi grasi, toate minerale si vitaminele).

In structura organismului se afla doua elemente minerale (bioelemente). Ele sunt fie macroelemente (in cantitati mai mari de ordinul gramelor): calciu, fosfor, sodiu, potasiu, magneziu; fie microelemente sau oligoelemente in cantitati mici sau foarte mici: iod. Fluor, cupru, etc.

In organism bioelementele se pot prezenta sub forme de solutii saline sau sunt componente ale unor molecule organice  (ex: Fe, face parte din hemoglobina, iodul in hormonii tiroidieni, sulful in aminoacizi, fosforul in nucleoproteine fosfolipide, etc.). Absenta acestor bioelemente duce la aparitia tulburarilor carentiale specifice, boli endemice, etc.

CALCIUL

Este elementul mineral cu ponderea cea mai ridicata in organism, cca 2% din greutatea corpului. 99% se afla in oase si in dinti, si numai 1% in sange si celule. Chiar si in aceasta concentratie calciul este de importanta vitala. Organismul dispune de un mecanism de autoreglare prin care, in momentul scaderii concentratiei din sange a calciului, acesta este scos din oase, unde are rol de rezervor.

Rolul calciului:

  • are un important rol plastic in formarea si reinnoirea oaselor si dintilor. La nastere scheletul fetal are 24-32 grame calciu. Imbogatirea cu saruri de calciu se face pana la 24-35 ani, cu mult dupa incetarea cresterii oaselor. In structura oaselor au loc permanente reinnoiri si modificari ce determina ca 700 miligrame de calciu sa intre si sa iasa zilnic din oase;
  • intervine in coagularea sangelui, prin formarea tromboplastimei si transformarea fibrinogenului in fibrina;
  • faciliteaza absorbtia vitaminei B12;
  • participa la mecanismul contractiei musculare;
  • impreuna cu magneziul diminueaza excitabilitatea musculara, ceea ce justifica utilizarea sarurilor de calciu si magneziu in neuropsihiatrie;
  • controleaza transmiterea impulsului nervos la nivelul celulei nervoase.

Deficitul de calciu provoaca:

  • rahitism la copii;
  • oase fragile si osteoporoza la adulti;
  • spasmofilie, tetanie, convulsii;
  • cresterea tensiunii arteriale.

Necesar: dozele zilnice recomandate DZR sunt de 0,5-1,5 grame; la aport insuficient fiind mobilizat calciul din oase.

Exces: in organism sunt mecanisme care mentin nivelul sanguin al acestui mineral in limite de siguranta. Rareori se depasesc mecanismele de reglare, moment in care rezulta simptome adverse ca: ameteli, greata, depresie, iritabilitate, slabiciune, constipatii.  In situatii cronice se ajunge la calcifieri ale tesuturilor moi.

Surse alimentare: lapte si produse lactate, paine integrala, leguminoase, frunzele verzi ale legumelor, multe alimente imbogatite cu calciu.

MAGNEZIUL

Se gaseste in organism Mg+2 intr-o cantitate de 20-35 grame din care aproximativ 2/3 se gaseste in oase si dinti, 1/3 in muschi, tesuturile moi si in structurile intracelulare.

Rolul magneziului:

  • participa in structura oaselor (rol plastic);
  • intervine in metabolismul calciului, potasiului, asimilarea vitaminei D (rol catalitic);
  • este activator al unor enzime;
  • participa la relaxarea musculara si la transmiterea impulsului nervos;
  • ajuta la mentinerea ritmului cardiac, la normalizarea tensiunii arteriale, reduce riscul bolilor cardiace.

Deficit: se intalneste la persoanele a caror dieta este neechilibrata sau la unele persoane cu malabsorbtie, rezultand ciroza, diaree etc. Se manifesta prin: crampe musculare, dureri, tremol, labilitate emotionala, iritabilitate, anxietate, astenie, extrasistole, fibrilatie, hipertensiune, insuficienta endocrina, etc.

Necesar: se pare ca datorita rolului sau important in activitatea inimii si in normalizarea tensiunii arteriale, necesarul de magneziu pentru organism este mai mare decat DZR care este egal cu 500 miligrame.

Exces: in general nu este vatamator dar la persoanele cu boli renale, consumul in exces poate duce la acumulari in organism, cu manifestari de intoxicare (varsaturi).

Surse alimentare: lapte, carne – in special fructe de mare – nuci, migdale, soia, legume cu frunze verzi, cereale nedecorticate.

SODIUL Na+2

In organismul uman se gaseste in cantitati de 155 grame . Este un electrolit caracteristic umorilor (lichide) organismului, fiind repartizat preponderent extracelular (intracelular doar 5-10%) si contribuie la mentinerea diferentelor de potential electric intre interiorul si exteriorul celulelor.

Rol:

  • mentine volumul si echilibrul hidric la nivel de celula;
  • ajuta la controlul permeabilitatii celulare;
  • are rol in contractia musculara si transmiterea impulsului nervos.

Deficit: apare rar ca urmare a postului si a utilizarii diureticelor timp indelungat sau a unor diete hiposodice sau in accese de voma, transpiratii lungi. Simptome: cefalee, crampe musculare, pierderea apetitului.

Necesar: se consuma prin dieta, 5-12 grame de clorura de sodiu in 24 ore. DZR este de 500-2500 miligrame de sodiu in 24 ore. Aportul zilnic de sodiu este mult mai mare decat DZR ajungand pana la 7500 miligrame sodiu. Sodiu se pierde din organism odata cu apa, prin transpiratie, fapt pentru care persoanele care fac eforturi fizice mari au nevoie de un consum mai mare de sodiu.

Exces: afecteaza echilibrul hidric. Simptome: hipertensiune si edem. Acest fapt creste riscul bolilor cardiovasculare si hipertensiune arteriala.

Surse alimentare: sarea de bucatarie, carne, oua, unele vegetale (morcovi, sfecla, spanac), alimente prelucrate cu sare chiar in esces.

POTASIUL K+

Este un electrolit, care fata de natriu se gaseste preponderent intracelular (extracelular doar 10%). Impreuna cu natriul si magneziul au rol in mentinerea diferentei electrice la nivelul membranelor celulare. 180 grame in organism.

Rol:

  • mentinerea echilibrului hidric;
  • in realizarea contractiei musculare si transmiterea impulsului nervos;
  • scaderea hipertensiunii arteriale.

Deficit: este neobisnuit deficitul de potasiu, acesta aparand numai in cazuri de alcoolism, varsaturi, boli renale, in utilizarea diureticelor, efort fizic mare la caldura. Simptome: greata, iritabilitate, slabiciune, spasme, insuficienta cardiaca, poate chiar incetinii cresterea.

Necesar: nu a fost stabilita o DZR dar doza optima este 2000-3500 miligrame/24 ore.

Exces: este rar, datorita excretarii prin urina a excesului de potasiu. Bolile renale pot declansa manifestari de exces, cu simptome de oboseala.

Surse alimentare: lapte, carne, legume, fructe, cereale integrale.

SULFUL S–

Este un element electronegativ care se gaseste in toate tesuturile organismului, fiind indispensabil structurilor proteice. Este unul din elementele cu rol plastic, intrand in structura aminoacizilor sulfurati. Reprezinta 0,25% din greutatea corpului.

Rol:

  • intra in structura unor aminoacizi;
  • conditioneaza sinteza colagelului (rol catalitic);
  • este un component al insulinei si diaminei;
  • ajuta la formarea cheratinei din par si unghii.

Deficit: apare foarte rar si numai in cazul dietelor hipoproteice (putina proteina)

Necesar: nu exista date legate de DZR.

Exces: apare rar, deoarece se elimina prin urina, odata cu antrenarea toxinelor cu care se combina. Participa la detoxifierea organismului.

Surse alimentare: carne, peste, produse lactate, fasole, oua.

FOSFORUL P–

Este un element electronegativ din punct de vedere cantitativ in organism urmand calciul. Se regaseste in cantitati de 450-700 grame la un adult. Cea mai mare cantitate de fosfor (85%) se gaseste in oase si dinti, dar si in compozitia acizilor nucleici, enzime, fosfoproteine. In organism se gaseste numai sub forma pentavalenta, in alta combinatie devenind toxic.

Rol:

  • in energetica celulara;
  • in metaboliuzarea glucidelor (rol catalitic);
  • in contractia musculara;
  • in procesele secetorii celulare;
  • mentinerea rezervelor pentru osificare.

Deficit: apare rar, fosforul fiind prezent aproape in toate alimentele. Deficitul se inalneste in cazul persoanelor cu malnutritie severa sau a celor care folosesc substante antiacide ce contin aluminiu. Simptome: slabiciune, pierdere de masa osoasa, etc.

Necesar: 800 miligrame la adulti, 1200 pentru adolescenti pana la 25 ani.

Exces: daca apare in exces poate reduce cantitatea de calciu din sange, determinand in lant scoaterea calciului din oase si deci pierderea de masa osoasa.

Surse alimentare: lapte si produse din lapte, carne de vita, galbenusul de ou, peste, icre, nusi, migdale, cereale integrale, legume.

CLORUL  Cl–

Este un electrolit care alaturi de sodiu si potasiu asigura echilibrul hidric la nivelul membranei celulare. Se gaseste in extracelule alaturi de sodiu. Se gaseste in cantitati de 125 grame pentru un adult

Rol:

  • asigura echilibrul lichidelor la nivelul membranei celulare;
  • este component al acidului clorhidric din sucul gastric;
  • participa la transmiterea impulsului nervos.

Deficit: nu apare decat in situatii de dieta prelungita hiposodica. Simptome: varsaturi, diaree.

Necesar: 750-3600 miligrame in 24 ore. Suplimentarea dozelor de clor se face numai cu clorura de potasiu ca substitut al clorurei de sodiu.

Exces: determina varsaturi, hipertensiune arteriala.

Surse alimentare: sare de bucatarie si toate alimentele ce contin sare.

FIERUL Fe+

Se gaseste in cantitate de 5 grame intr-un organism matur. In sange, se gaseste sub forma de hemoglobina si are rol in transportul oxigenului de la plamani la tesuturi. Se mai afla si in tesuturi, in structura unor fermenti, in ficat, maduva osoasa, splina, mucoasa intestinala.

Rol:

  • participa la transportul oxigenului de catre hemoglobina catre celule;
  • fierul circula in organism in combinatii proteice, fierul liber fiind toxic;
  • este component al unor enzime producatoare de energie.

Deficit: Ca deficit, reprezinta cea mai frecventa carenta nutritionala din lume, datorata atat foametei care afecteaza anumite zone, cat si unei alimentatii neadecvate. Pierderile de sange sunt o alta cauza, non-nutritionala, a deficitului de fier. Acest deficit duce la anemii – manifestate prin scaderea cantitatii de hemoglobina din hematii, reducand capacitatea de transport a oxigenului catre celule si cauzand simptome de oboseala, iritabilitate, cefalee, scurtarea respiratorie.

Necesar: 10 miligrame/zi la barbati si 15 miligrame/zi la femei (in perioada fertila). Pentru  tratarea starilor de  carenta se administreaza 50-100 miligrame/zi in combinatie cu vitamina C, care inlesneste absorbtia fierului.

Exces: la persoanele sanatoase eventualele excese de fier nu au repercursiuni nedorite, deoarece printr-un mecanism de autoreglare, se scade absorbtia la nivelul intestinului. Accidentele de exces de fier pot duce insa la deces. De asemenea, exista o afectiune ereditara grava in care mucoasa intestinala nu este capabila sa regleze absorbtia fierului si atunci provoaca depuneri in ficat, pancreas, splina, maduva osoasa, care devin toxice pentru organismul uman.

Surse alimentare: carne rosie, ficat, carne de pui, peste, legume verzi, oua, fasole, mazare, fructe uscate, prune, stafide. Absorbtia fierului este mai buna la fierul hem fata de fierul nonhem. Din acest motiv incidenta anemiilor este mai mare la persoanele vegetariene.

SELENIUL Se+

Acest element nu a fost considerat un element important pana in anul 1979, cand s-a stabilit ca este un antioxidat puternic cu rol de protectie in bolile cardiovasculare si a cancerului.

Rol:

  • actiune antioxidanta, impreuna cu vitamina E protejeaza prin neutralizarea radicalilor liberi ajutand la prevenirea leziunilor tesuturilor si celulelor;
  • protejeaza organismul contra efectelor toxice ale mercurului, cuprului, arseniului, prin legarea de acestea si formarea in acest mod a unor compusi netoxici.

Deficit: slabiciuni musculare, creste riscul aparitiei cancerului, determina boli cardiovasculare, provoaca marirea muschiului cardiac si insuficienta cardiaca.

Necesar: 200 micrograme/zi. Deoarece continutul alimentelor este in stransa interdependenta de continutul solului si al apei din zona respectiva, este necesara urmarirea aportului cu seleniu si eventual suplimentarea acestui element, mai ales in conditii de stres fizic sau psihic, dar si in cazul existentei de carenta de vitamina E.

Exces: rar, accidental. Simptome: greata, oboseala, diaree, iritabilitate, unghiiile si parul au un miros de usturoi, ca si respiratia.

Surse alimentare: fructe de mare, organe animale, cereale integrale, fasole, ciuperci, ceapa, usturoi.

ZINCUL Zn+

Este in cantitate de 2-3 grame/adult, fiind prezent in toate celulele corpului, dar mai ales in ficat, ochi, oase, piele, par, unghii.

Rol:

  • implicat in sinteza ADN si ARN;
  • necesar in functionarea sistemului imun;
  • este parte a unor enzime;
  • este un antioxidant (Se+E+C).

Deficit: produce scaderea functionarii sistemului imun, alterarea gustului si mirosului, inrosirea pielii si caderea parului. Deficitul prelungit poate oprii cresterea la copii si intarzierea pubertatii. Deficitul de zinc este prezent mai ales la populatiile a caror hrana se bazeaza pe produse cerealiere. (este vorba de fititi din cauza carora nu se mai absoarbe).

Exces: numai la doze foarte mari de 2000 miligrame. La doze de 150-400 creaza reactii la nivelul sistemului imun.

Surse alimentare: carnea rosie, pui, ficat, peste, stridii, galbenus de ou, legume.

ALTE OLIGOELEMENTE

Sunt de importanta majora pentru organism: crom, cupru, cobalt, molibden, mangan, iod, fluor, vanadiu. Cercetarile releva noi beneficii aduse functionarii organismului de catre oligoelemente avand un  rol biologic foarte important:

  • In structura dentinei si a osului: Vanadiu, fluor, seleniu
  • In constituienti a unor enzime: Fe, Zn, Cu.
  • Component al unor hormoni: iod, zinc
  • Formeaza grupare activa a unor enzime: cobalt, molibden
  • Activatori a unor enzime: mangan.
  • Antioxidanti: Se, Zn.

Lipsa unora dintre aceste microelemente din sol si apa poate declansa asa numitele endemii biogeochimice, caracteristice societatilor umane subdezvoltate. Prin ambogatirea solului cu elementele deficitare sau a alimentelor, problema bolilor endemice poate fi rezolvata.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 13 decembrie, 2012, 15:28

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *