Prima Pagina » Alimentatie si Diete » Necesarul de Proteine

Necesarul de Proteine

Necesarul de Proteine

Normarea igienica a cantitatii necesare de proteine in ratia alimentara a fost o problema complicata. Prin anii 70 ai secolului XIX, fiziologul german C. Voit, studiind componenta proteica a ratiei alimentare, a ajuns la concluzia ca un adult foloseste zilnic 118 g de proteine. Anume aceasta cantitate era recomandata ca fiind suficienta din punct de vedere fiziologic. La inceputul secolului XX s-a constatat ca normativul proteic stabilit de C. Voit este marit considerabil. In experimentele facute asupra studentilor s-a stabilit ca cantitatea minima de proteine, care mentine echilibrul azotic in organism, e de 40-60 g. Astfel a aparut un normativ fiziologic nou.

O obiectie serioasa asupra acestui normativ au facut savantii M. Saternikov, B. Lavrov s.a. Ei atrageau atentia asupra faptului ca normativului minim de proteine ii este necesar un coeficient substantial de securitate. Acest coeficient trebuie sa prevada marirea necesitatii de protectie in legatura cu actiunea nefavorabila a factorilor mediului ambiant. In afara de aceasta, asupra echilibrului azotic minim influenteaza si componentii aminoacizi, care nu au fost luati in consideratie in recomandarile ratiilor alimentare. S-a constatat, de asemenea, ca valoarea biologica a proteinelor poate fi scazuta, in functie de prelucrarea culinara a alimentelor.

In situatie de stres, in caz de eforturi fizice mari, cantitatea de proteine de 70 g (1,5 g la 1 kg) in ratia alimentara s-a dovedit a fi insuficienta: s-a micsorat cantitatea de proteine si a scazut hemoglobina in sange.

In continuare s-a constatat ca alimentatia ce contine o cantitate minima de proteine, care asigura echilibrul azotic, se reflecta negativ asupra functiei ficatului, al carui metabolism proteic decurge foarte intens, inrautateste hematopoieza, deregleaza sistemul endocrin, cresterea si dezvoltarea sexuala, deregleaza sinteza fermentilor si anticorpilor. S-a constatat, de asemenea, ca insuficienta proteica se reflecta in mod substantial si asupra activitatii sistemului nervos central, atenuand procesul de iritare si slabind procesele de inhibitie interna a scoartei cerebrale. Consecintele insuficientei proteice pot aparea abia peste cativa ani si se pot reflecta nu numai asupra oamenilor in cauza, ci si asupra generatiilor viitoare.

Pe de alta parte, excesul de proteine in alimentatie nu este bine venit. In organism, proteinele dezintegreaza pana la amoniac, bioxid de carbon si apa. Amoniacul e o substanta toxica, care se neutralizeaza in ficat. Cantitatile sporite de proteine contribuie la dezvoltarea microflorei putrefiante in intestine, ale carei metabolite toxice (fenolul, creozolul, indolul, scatolul), nimerind in sange, de asemenea cer o detoxicare. Bazandu-se pe date stiintifice, savantii au stabilit ca necesitatea reala a omului in proteine e aproximativ cu 50% mai mare decat cea teoretica, adica cea corespunzatoare echilibrului azotic minim.

Normativele fiziologice alimentare in vigoare recomanda ca proteinele sa constituie 11-13% din valoarea energetica diurna. Necesitatea de proteine la diferite grupe profesionale variaza intre 80 si 120 g pe zi. Aceasta necesitate creste pe masura ce sporeste consumul de energie, deoarece la oamenii care depun eforturi fizice mari tesuturile se consuma mai intens.

Normativele depind in mod direct de calitatea proteinelor. Importanta unui aport proteic corespunzator in ratia alimentara este accentuata prin faptul ca proteinele nu pot fi inlocuite de nici un alt component al alimentelor, fiind singurul component care contine azot.

Necesitatea in proteine variaza in functie de varsta, starea fiziologica, conditiile de mediu si de munca. Ea creste la femei in perioada maternit atii, la muncitorii care lucreaza intr-un mediu nociv. Putem afla cate grame de proteine trebuie sa contina ratia alimentara, efectuand urmatorul calcul: daca la o valoare calorica a ratiei de 3000 kcal proteinele trebuie sa acopere 11%, o asemenea ratie va trebui sa aiba 360 kcal furnizate de proteine. Stiind ca prin arderea a 1 g de proteine in organism se degaja 4,0 kcal, impartim cele 360 kcal la 4,0 si aflam ca ratia ar trebui sa contina aproximativ 90 g proteine.

Necesarul de material azotat, la o unitate de greutate corporala, pentru copii si adolescenti este mai mare decat pentru adulti. Aceasta se explica prin sinteza de proteine pentru formarea de celule noi si prin ritmul mult mai rapid de reinnoire a proteinelor tisulare.

Normele fiziologice de proteine pentru copii de diferite varste sunt: 1-3 ani – in total 53 g, inclusiv de origine animala 37 g; 4-6 ani – respectiv 68 g si 44 g; 6 ani – 69 g si 45 g; 7-10 ani – 77 g si 46 g; 11-13 ani (baieti) – 90 g si 54 g, fete – 82 g si 49 g; 14-17 ani (baieti) – 98 g si 59 g, fete – 90g si 54g.

Neasigurarea unui raport suficient de proteine calitativ si cantitativ deprima ritmul de crestere si scade rezistenta copiilor la infectii si la diferiti factori nocivi ai mediului ambiant. Se estimeaza ca pentru prevenirea malnutritiei proteice la copii este necesar ca principalele alimente din meniurile lor sa asigure 4g proteine pentru 100 kcal. Cand nivelul scade sub 2 g la 100 kcal, riscul malnutritiei este greu de evitat, mai ales daca se asociaza cu insuficienta calorica.

Pentru a putea acoperi prin ratia alimentara necesitatea de proteine a organismului, trebuie sa cunoastem, in primul rand, continutul in proteine al alimentelor. Acesta se poate calcula cu ajutorul tabelelor de compozitie a alimentelor, care cuprind valorile medii ale continutului de proteine in diverse alimente. Foarte bogate in proteine sunt leguminoasele uscate, care contin peste 20% proteine, produsele din carne, peste, branzeturile, care contin intre 15 si 20% proteine, ouale, care contin 12% proteine, cerealele si fainoasele, care contin intre 6 si 12 % proteine, laptele – intre 3 si 4%, legumele si fructele – intre 1 si 3% proteine.

Cunoasterea continutului de proteine al alimentelor nu este insa suficienta pentru a putea alcatui ratia proteica. Exista diferente importante in ceea ce priveste coeficientul de absorbtie al proteinelor din diferite alimente. De exemplu, in timp ce proteinele din produsele de origine animala se absorb in general in proportie de 92-96%, proteinele din cereale si produsele fainoase se absorb doar in proportie de 70-80%. De aceste diferente trebuie sa se tina seama la alcatuirea ratiei alimentare in proteine.

De asemenea, si de compozitia alimentelor, de coeficientul lor de absorbtie. Dar nici aceste doua criterii nu sunt suficiente pentru stabilirea modului de acoperire prin alimente a nevoilor in proteine. Aceasta se datoreaza faptului ca exista diferente mari nu numai in absorbtia proteinelor din diferite alimente, ci si in utilizarea lor de organism.

Carenta indelungata de proteine alimentare conditioneaza:

  • dereglarea sistemelor fermentative;
  • scaderea metabolismului bazal si termogenezei;
  • reducerea cantitatii de proteine (albumine) in serul sangvin.

Una dintre cele mai precoce manifestari ale insuficientei proteice este reducerea rezistentei, functiilor protectoare ale organismului. Concomitent, apar dereglari ale functiei sistemului endocrin (ale hipofizei, suprarenalelor, glandelor sexuale, ficatului).

Efecte negative asupra sanatatii poate avea si surplusul de proteine in alimentatie. Se stie ca substantele nutritive sunt asimilate de organism in functie de necesitatile lui fiziologice. Surplusul de proteine se include in metabolism, ceea ce se reflect a direct asupra functiei ficatului, unde se obtin produsele finale ale descompunerii proteinelor, si asupra functiei rinichilor, prin care se elimina aceste produse. In acelasi timp, surplusul de proteine provoaca o reactie nefavorabila a sistemului cardiovascular si a celui nervos, contribuie la dezvoltarea microflorei intestinale.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 8 martie, 2013, 11:44 Afisari: 27

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *