Prima Pagina » Sanatate A-Z » Psihiatrie » Nevrozele

Nevrozele

Nevrozele

Nevrozele fac parte din marea grupa a psihogeniilor. Prin acest termen se definesc acele afectiuni psihice care debuteaza si evolueaza in conditii de suprasolicitare psihica. Fenomenele psihice astfel declansate sunt de obicei reversibile si nu se insotesc de alterarea personalitatii. Pacientul este constient de boala sa, vine singur cerand ajutorul medicului psihiatru, contrar bolnavilor psihotici, care nu au constiinta bolii, nici atitudine critica fata de tulburarile care necesita asistenta psihiatica. Se descriu in clinica pentru forme de nevroze: astenica, obsesivo-fobica, isterica, mixte.

Cauze

În etiologia nevrozei o importanta egala o au atat factorii psihologici actuali (situatia grea de la serviciu, probleme familiale sau sexuale) cat si traumele psihice din copilarie (lipsa unui parinte, educatia incorecta, conflictele în familie sau tragediile familiale).

Un rol important în dezvoltarea nevrozelor îl joaca si personalitate individului. O trauma psihica devine o cauza a nevrozei doar atunci cand situatia traumatica are o încarcatura emotionala pentru persoana si este dificil de a o suporta. Asa trasaturi ale caracterului ca iritabilitatea, emotivitatea, labilitatea emotionala, rigiditatea în comportament, suspiciozitatea predispun persoana spre a dezvolta nevroza ca raspuns la o situatie stresanta. Dat fiind ca majoritatea trasaturilor de caracter se formeaza în copilarie, este de înteles importanta pe care o are aceasta perioada a vietii în dezvoltarea nevrozei. Predispozitia ereditara este implicata în formarea nevrozei prin conditionarea trasaturilor de caracter cat si prin influenta directa asupra tipului si severitatii tulburarii nevrotice. Componenta ereditara este mai pronuntata în cadrul nevrozei obsesiv-compulsive si isterice.

Implicarea substratului anatomic în dezvoltarea nevrozei a fost demonstrata experimental prin evidentierea rolului pe care îl joaca sistemul limbic si girusul cingulat în patogenia tulburarilor obsesiv-anxioase. Dereglarile în sistemele de neuromediatori cerebrali contribuie la facilitarea reactiei nevrotice la anumite situatii stresante. Printre aceste dereglari se numara hiperreactivitatea sistemului adrenergic, depletia receptorilor GABA sau a liganzilor lor naturali, diminuarea continutului de serotonina în sistemul nervos central.

Toti factorii care determina o reactie prelungita pot juca un rol si in aparitia nevrozei:

  • Prezenta unui eveniment psihotraumatic cu semnificatii importante pentru subiect;
  • Schimbarile de viata ce necesita un important efort de readaptare ( un nou statut, noi roluri sociale, responsabilitati, relatii sociale, statut de viata, etc);
  • Cumularea intr-o perioada de timp a mai multor psihotraume si evenimente de viata;
  • Scaderea circumstantiala a energiei bio-psihice prin epuizare (insomnie, efort excesiv, boala, subnutritie, etc) cu cresterea vulnerabilitatii. In plus mai pot fi factori ca situatiile psihostresante persistente in unul sau mai multe din ciclurile existentei firesti (familie, munca, viata sociala). Starile tensionate persistente pot fi potentate de frustrari prelungite intruna din ariile ce reprezinta pentru subiect nevoi insemnate. Ele pot fi gratificatii instinctive, nevoia de intimitate fizica, de dialog, intelegere, dragoste, etc. Stresurile si frustrarile prelungite sunt potentate de eventuala lipsa de satisfactii. Un om care nu are sansa ori capacitatea de a trai satisfactii circumstantial sau constant devine mult mai vulnerabil pentru decompensari psihopatologice. La acestea se adauga esecul si conflictul intrapsihic. Esecul consta in neimplinirea unui proiect de viata: afectiv, afirmare de sine, creatie, care spre deosebire de evenimentele ori schimbarile de viata , esecul este mai putin constatabil din exterior, deoarece nu se intampla nimic, nu se schimba nimic. Totusi subiectul investeste in proiectele sale si poate constata ca sperantele sale s-au naruit si pierde ceea ce spera sa aiba si sa detina. Aici intervine si evaluarea realista a posibilitatiilor de realizare, el avand uneori evaluari nerealiste, gresite sau distorsionate asupra realitatii si cu cat acestea sunt mai iluzorii si neaccesibile, esecul este mai frecvent.

Insasi evaluarea deformata a realitatii poate constitui un element sau o veriga psihopatologica.

In nevroze trebuie sa tinem cont de terenul bio-psihic, de vulnerabilitatea acestuia. In multe nevroze factorii genetici joaca un anumit rol. Particularitatii ale functionarii unor neurotransmitatori predispun la anxietate, depresie, obsesie. Influentele psiho-sociale continue si evenimentele deosebite de viata din timpul copilariei si adolescentei pot, de asemenea, constitui factori de vulnerabilitate. Adultii care prezinta o forma de nevroza au, in perioada infantilo-juvenila, mai frecvent decat altii tulburari de somn, fobice, anxioase, comportamentale.

In perioada personogenezei pe langa aspectele psihanalitice, mai pot interveni si alte situatii precum: 

Invatarile patologice care pot decurge din experiente directe (persistente si prelungite) sau din identificarea cu altii. Ele se pot referi la fobii (care partial se invata), anxietate, conduite ritualico- obsesive, conduite hiperexpresive. Unele conduite anormale dupa ce se repeta de mai multe ori se pot fixa prin conditionare.

Tulburari in realizarea independentei. La copil se dezvolta initial atasamentul fata de mama, iar apoi in paralel cu dezvoltarea intelectuala si afectiva apare identificarea circumstantiala si de durata cu altii. Subiectul isi castiga o independenta progresiva care de-a lungul personogenezei si a intregii vieti este periodic repusa in discutie, refacuta si amplificata. In unele cazuri acest proces intarzie sau progreseaza anormal. Copilul si tanarul raman in mod exagerat dependenti de parinti, de locurile familiale si protective, de alte persoane mai apropiate. Persoana mai vulnerabila pentru nevroze are, de obicei, un astfel de deficit. Ea are o independenta mai redusa, o nevoie crescuta de dependenta interpersonala, dar aceasta imaturitate psiho-afectiva nu conduce la nevroza automat, dar patologia nevrotica se intalneste mai frecvent la acest fel de persoane mai predispuse.

Tulburari in realizarea identitatii. Primul nucleu al Eului se formeaza in jurul varstei de 3 ani. Intre 3 si 5 ani se poate constitui si manifesta slabiciunea Eului comentata de psihanaliza. Pe langa acestea mai sunt si alte aspecte care pot interveni precum evenimentele de viata, particularitati temperamentale, aspecte morfologice, etc.

Toti factorii pot contribui la formarea unei persoane adulte, care prezinta pe langa unele vulnerabilitati biologice, un deficit de maturitate ( in sens de independenta echilibrata) si o insuficienta identitate ( in sens de dedublare interioara) si o existenta marcata de tensiuni interioare si conflicte intrapsihice prelungite. Acest profil de personalitate este mai predispus, mai vulnerabil, in contextul interventiei celorlalti factori amintiti, pentru a dezvolta stari nevrotice.

Clasificare

Conform lui Freud nevroza trebuie divizata în felul urmator:

  • Nevroza isterica sau isteria;
  • Nevroza obsesiva sau obsesiv-compulsiva;
  • Nevroza anxioasa;
  • Nevroza actuala;
  • Nevroza fobica;
  • Neurastenia sau nevroza astenica;
  • Psihonevroza (nevroza de transfer sau nevroza narcisica);

În clasificarile recente nevrozele au fost grupate în trei categorii mari:

  • Tulburarile anxioase care includ atacurile de panica si nevrozele fobice si obsesiv-compulsive;
  • Tulburarile somatoforme – nevroza isterica sau conversiva si ipocondria;
  • Tulburarile disociative.

Simptome

Manifestarile clinice ale nevrozei sunt foarte polimorfe si depind de tipul dereglarii nevrotice, caracterul si personalitatea individului, severitatea maladiei. Principalele elemente ale tabloului clinic al nevrozei sunt simptomele psihopatologice, emotional-motivationale, cognitive, vegetoviscerale, algice si tulburarile de somn. Simptomele vegetative sunt cvasipermanente în tabloul nevrozelor, frecvent acestea dominand asupra altor simptome.

Dereglarile astenice se manifesta prin fatigabilitatea fizica si intelectuala crescuta. Este caracteristica scaderea memoriei si atentiei, dificultatea de a se concentra, dispozitie instabila, apatie, iritabilitate crescuta, cefaleea, tulburarile de somn. Nu rareori se observa dereglarile sexuale sub forma de scadere a libidoului sau a potentei.

Atacul de panica este manifestarea cea mai dramatica a nevrozei anxioase. Criteriile care ne permit sa stabilim diagnosticul de atac de panica sunt urmatoarele:

  • Accese în timpul carora 4 sau mai multe din simptomele enumerate mai jos apar subit si ating maximul în timp de 10 minute:
    • Senzatia de insuficienta de aer, dispnee
    • Palpitatii cardiace, senzatia ca inima “vrea sa iasa din piept”
    • Disconfort în jumatatea stanga a cutiei toracice
    • Respiratie îngreunata, sufocare
    • Slabiciune, stare presincopala
    • Frison, tremor
    • Transpiratii
    • Senzatie de nod în gat
    • Greata sau disconfort abdominal
    • Derealizare (senzatia ca tot ce se întampla este nereal) sau depersonalizare (detasare de propria persoana)
    • Teama de a pierde controlul sau de a înnebuni
    • Frica de moarte sau senzatia de moarte iminenta
    • Parestezii (amorteli, furnicaturi)
    • Valuri de frig si caldura
  • Repetarea acceselor. În timp de 4 saptamani sunt necesare cel putin 4 accese.
  • Manifestarea acceselor are loc independent de careva factor organic (de exemplu intoxicatie cu cofeina sau hipertireoza)

În perioada dintre accese este caracteristica agorafobia – teama de multime sau teama de a parasi propria casa. Aceasta frica este legata cu nedorinta pacientului de a avea un acces în mijlocul multimii, departe de sprijinul si ajutorul persoanelor apropiate. Ca rezultat acesti pacienti înceteaza de a se folosi de mijloacele de transport comun, ies foarte rar din casa cu toate ca nu vor sa ramana singuri acasa.

Nevroza isterica este o alta latura a tulburarilor nevrotice în care simptomatologia este dominata de simptome motorii si senzitive, care în foarte multe cazuri mimeaza alte maladii neurologice. Uneori diagnosticul diferential cu aceste maladii este foarte dificil si necesita multa atentie din partea medicului. Nevroza isterica în marea majoritate a cazurilor se dezvolta la persoanele de sex feminin, cu toate ca se cunosc si cazuri de isterie la barbati, totusi cu un tablou clinic putin diferit. Simptomatologia isterica ca si cea anxioasa are un caracter paroxismal. Este necesar de a întelege ca simptomul isteric este o încercare de a scapa de nevroza si nu este un simptom în sensul larg al acestui cuvant. Simptomele motorii ale isteriei sunt foarte polimorfe:

  • Pseudopareza isterica este unul din cele mai frecvente observate la pacientii cu nevroza isterica. Daca pareza este însotita de pierderea constientei, se va impune diferentierea de starile comatoase sau sincopale.
  • Hiperkinezele isterice sunt reprezentate de spasme tonice implicand diferite portiuni ale corpului si care duc la formarea unor poze patologice ciudate. Hiperkinezele în isterie de cele mai multe ori iau urmatoarele forme:
    • Tremor de amplitudine mare si pseudomioclonii în membre
    • Miscari de rasucire a corpului
    • Aruncarea capului pe spate
    • Blefarospasm
    • Pseudohemispasm facial
  • Vocalizari diferite sub forma de gemete, mai rar plans sau ras. Frecvent apare mutismul.
  • Dereglari ale mersului de tipul ataxiei, astazie-abazie, mers miopatic, hemiplegic care imiteaza alte cauze organice ale tulburarii de mers.
  • Tulburarile de sensibilitate sunt cel mai greu de verificat la un pacient cu isterie si sunt cele mai frecvente simptome prezente la prima adresare la medic. Ca regula tulburarile de sensibilitate sunt de tipul hipoesteziei si frecvent au un caracter lateralizat cu limita strict pe linia medie.
  • Tulburarile de constienta sunt un element frecvent al crizei isterice. Dereglarile de lunga durata (areactivitatea psihica sau pseudocoma) sunt rare. Diagnosticul cu starile comatoase de origine organica se face utilizand proba calorica de evocare anistagmusului, sau în baza rezistentei pe care o opune pacientul ca raspuns la încercarea de a deschide ochii.

Tratament

Tratamentul nevrozei depinde de tipul nevrozei. Pentru nevroza anxioasa tranchilizantele si antidepresantele (inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei) sunt efectivi în cuparea acceselor de panica cat si în prevenirea acestora prin reducerea nivelului de angoasa. Dintre acestea Alprazolam (2-6 mg/zi) este preparatul preferat la momentul actual, însa lorazepam si clonazepam sunt la fel de efective si se considera a avea un risc putin mai mic de a provoca dependenta. Propanolol, un beta-blocant, actioneaza asupra mecanismului adrenergic al nevrozei. Utilizarea lui (10-20 mg 3x/zi) contribuie la diminuarea simptomelor vegetative care însotesc atacurile de panica. Psihoterapia este o alta optiune valoroasa în nevroza anxioasa în special daca este prezenta agorafobia.

Tratamentul nevrozei isterice se bazeaza pe psihoterapie. Nu exista un tratament medicamentos pentru isterie.

Articole Similare:

Ultima actualizare: marți, 26 februarie, 2013, 8:38 Afisari: 78

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *