Prima Pagina » Sanatate A-Z » Farmacologie » Notiuni de Farmacocinetica

Notiuni de Farmacocinetica

AB si CT difera intre ele prin proprietatile farmacocinetice, proprietati care le influenteaza profilul farmacoterapic si farmacografic.

Absorbtia si implicit biodisponibilitatea AB si CT pe diferite cai influenteaza calea de ad­ministrare a acestora. Administrarea orala este cea mai avantajoasa si se preteaza a fi folosita in infectiile usoare si medii, dar nu toate substantele ating concentratii plasmatice eficiente pe aceasta cale. Astfel, din punct de vedere al gradului de absorbtie dupa administrare orala, AB si CT se clasifica in:

  • Substante care se absorb bine oral si care pot ii administrate pe aceasta cale: penicilina V, aminopenicilinele, penicilinele antistafilococice, unele cefalosporine, macrolidele, anti­bioticele cu spectru larg (tetracicline in special din generatia a II-a, amfenicoli), fluoro-chinolone, sulfamide antimicrobiene si asociatia trimetoprim-sulfamide.
  • Substante cu absorbtie orala redusa, inactive pe aceasta cale (concentratiile sistemice realizate sunt ineficace terapeutic): penicilinele antipseudomonas si penicilinele active pe enterobacteriaceae, majoritatea cefalosporinelor din generatia II si III, carbapenemi, monobactami, aminoglicozide.

Transportul AB si CT in sange se poate face in forma legata de proteinele plasmatice sau liber dizolvate in plasma. in cazul substantelor care se leaga in procent mare de proteinele plasmatice, latenta actiunii si durata actiunii farmacodinamice este mare. 

Exemplu:

Ceftriaxona, cefalosporina din generatia a III-a, se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 90-95%, avand un Tl/2 mediu de 7 ore, fapt care permite administrarea de 1-2 ori pe zi comparativ cu cefoxitina, cefalosporina din generatia a Ii-a, care se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 73%, are un Tl/2 mediu de 0,75 ore si se administreaza de 3 ori pe zi (la interval de S ore).

Difuziunea in diverse tesuturi si lichide biologice este caracteristica pentru fiecare substan­ta. Realizarea si mentinerea unei concentratii optime la locul infectiei este un alt parametru im­portant care trebuie cunoscut in cazul utilizarii AB si CT antimicrobiene.

Afinitatea electiva pentru un anumit tesut imprima indicatiile terapeutice ale AB si CT, astfel: lincomicina se concentreaza electiv in tesutul osos si datorita acestei particularitati se utilizeaza in tratamentul osteomielitei.

Difuziunea si concentrarea antibioticelor In anumite tesuturi: bila, cai urinare, LCR, cavitati seroase, focare septice inchise sau nevascularizate permite utilizarea lor in infectii cu aceste localizari. Din punct de vedere al concentrarii la aceste niveluri, si al utilitatii terapeutice, se disting:

  • AB cu difuziune si concentrare in forma activa in vezica biliara: aminopenicilinele ampi­cilina, amoxicilina), rifampicina, antibiotice cu spectru larg (tetraciclina, doxiciclina), cefalosporine din generatiile II si III (cefamandol, ceftriaxon, cefoperazon, etc);
  • AB cu concentrare urinara in forma activa: sulfamide antimicrobiene, cotrimoxazol, chinolone si fluorochinolone, aminopeniciline, etc;
  • AB care difuzeaza in LCR si realizeaza, concentratii active: rifampicina, cloramfenicol, cefalosporinele din generatia a III-a, fluorochinolone.

In focarele septice inchise, AB nu patrund, de aceea este necesar drenajul chirurgical.

Biotransformarea AB si CT se poate face la metaboliti inactivi (pentru majoritatea sub­stantelor) sau la metabiliti activi farmacodinamic (rifampicina si cefalosporinele). Importanta prezinta faptul ca inactivarea unor antibiotice, cum este cloramfenicolul care se biotransforma prin glucuronoconjugare in ficat, nu se poate realiza la nou-nascut datorita imaturitatii siste­melor enzimatice. Administrarea lui la femeia insarcinata sau la nou nascut poate produce sindrom cenusiu letal. 

Epurarea AB si CT pe cale renala ridica probleme in caz de insuficienta renala, deoarece in aceasta situatie prin scaderea clearence-ului renal, creste timpul de injumatatite si concentratia plasmatica poate creste pana la valori toxice. in acest caz, dozele si intervalul dintre doze se stabilesc in functie de valoarea creatininemiei sau in functie de clearence-ul creatininei.

In general, dozele se reduc in caz de insuficienta renala, pentru:

  • aminoglicozide: streptomicina, gentamicina, amikacina, tobramicina, netilmicina;
  • antibiotice glicopeptidice: vancomicina, teicoplanina;
  • antibiotice polipeptidice: polimixina B, colistina.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 11 aprilie, 2013, 10:30 Afisari: 19

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *