Prima Pagina » Sanatate A-Z » Farmacologie » Notiuni de Farmacoterapie

Notiuni de Farmacoterapie

Administrarea AB si CT antimicrobiene trebuie sa tina cont de urmatoarele aspecte:

a)   Alegerea medicamentelor se face in functie de tipul si gravitatea infectiei:

  • in infectii acute sau cronice este necesara identificarea agentului patogen pe baza  antibiogramei;
  • in urgente (meningite, septicemii), antibioterapia se instituie inaintea rezultatelor de laborator pe baza indicatiilor date de semnele clinice, cunostintele privind sensibilitatea agentilor patogeni intalniti in mediul unde a aparut infectia, date privind frecventa localizarii infectiilor acute produse de diversi agenti patogeni.

b)  De regula pentru tratarea unei infectii exista AB sau CT de prima alegere (de electie) si de alternativa daca medicamentul de electie nu este suportat de bolnav (exemplu: in cazul existentei unei alergii la betalactamine se aleg medicamente de alternativa: macrolide sau tetracicline).

c)  Se pot folosi AB si CT bactericide sau bacteriostatice. Bactericidele sunt indicate in:  infectii grave cu localizari greu accesibile; la persoane imunodeprimate ca urmare a unor boli (HIV), sau ca urmare a unor tratamente (corticosteroizi, antitumorale, radioterapie); la bolnavi cu organism debilitat (batrani, nou-nascuti, prematuri); infectii cu evolutie subacuta. Bacteriostaticele se utilizeaza in:  infectiile usoare si medii, la persoane cu sistem imun competent.

d) Bazele se aleg in functie de localizarea infectiei, agenul microbian si sensibilitatea lui la AB si CT, reactiile adverse ale medicamentului, particularitatile bolnavului (insuficienta renala, hepatica, etc);

e) Se urmareste realizarea unei concentratii optime de AB sau CT la nivelul focarului infectios, tinand cont de sistemul imun al organismului tratat (competent sau deficitar) si de localizarea infectiei. Atentie deosebita se acorda in cazul organismelor imunodeprimate la care este necesara realizarea unei concentratii mari de AB sau CT si infectiilor cu localizare meningeala si in tesuturi cu vascularizatie redusa (ochi, prostata). De exemplu, in meningite bacteriene, cloramfenicolul traverseaza bariera hematoencefalica, penicilinele antistafilococice, clindamicina si lincomicina difuzeaza ia nivelul oaselor si sunt utile in osteomielite stafilococice.

f) pH-ul optim la locul infectiei este influentat de proprietatile fizico-chimice ale unei substante. De exemplu penicilinele, acidul nalidixic, nitrofurantoina, sunt eficace la pH usor acid 5,0 – 6,5; aminoglicozidele, macrolidele si lincosamidele sunt eficace la pH alcalin 7,5-8,5.

g)  Calea de administrare si forma farmaceutica sunt conditionate de localizarea si gravi­tatea infectiei, de particularitatile farmacocinetice ale substantei, de starea fiziologica sau patologica a bolnavului. Calea de administrare orala este cea mai comoda si este utilizata in cazul infectiilor usoare si medii. In acest caz sunt preferate AB si CT cu biodisponibilitate orala buna cum ar fi: aminopeniciline, macrolide, tetracicline din generatia a doua, fluorochinolone etc. In infectii severe (septicemii, endocardite, abcese cerebrale) administrarea se face injectabil. De asemenea AB si CT cu biodisponibilitate orala mica: aminoglicozide, vancomicina, cefalosporine din generatia II si III, imipenem, aztreonam se administreaza parenteral. In cazul administrarii parenterale se tine cont de incompatibilitatile care pot aparea la asocierea in vitro a doua substante medi­camentoase.

h) Durata tratamentului este influentata de situatia clinica. De exemplu in gonoree ne­complicata se poate administra o singura doza de spectinomicina, 2g i.m iar in osteomielite stafilococice durata tratamentului este de 6 saptamani.

i) Utilizarea AB si CT in sarcina se face cu prudenta, deoarece multe substante traver­seaza bariera placentara realizand concentratii mari in lichidul fetal. Este contraindicata administrarea de:

  • aminoglicozide (streptomicina si kanamicina), datorita potentialului nefrotoxic si ototoxic;
  • tetracicline, deoarece se acumuleaza in oase si mugurii dentari, producand tulburari de crestere si colorarea dintilor; pentru mama sunt hepatotoxice;
  • amfenicoli, deoarece pot produce leucopenie reversibila, aplazie medulara ireversibila la fat si sindrom gri la nou-nascut;
  • fluorochinolonele, deoarece in studiile efectuate pe animale de laborator s-a dovedit acumularea lor in cartilajele de crestere, ceea ce antreneaza artropatii ireversibile;
  • sulfamidele antimicrobiene, in primul trimestru de sarcina s-au dovedit a fi teratogene la animale de laborator, iar in ultimul trimestru pot produce hiperbilirubinemie cu icter nuclear si hemoliza la nou-nascuti cu deficit in glucozo 6 fosfat dehidrogenaza.

j) Utilizarea AB si CT local (topic) este utila in infectii cutanate si dermatoze infectioase, arsuri infectate, infectii bacteriene ale cailor aeriene superioare (sub forma de aerosoli), instilatii locale. Pentru a putea fi utilizat topic, un AB sau CT trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

  • sa nu fie iritant pentru tesuturi;
  • sa nu prezinte capacitate alergizanta mare;
  • rezistenta sa se instaleze rar;
  • spectrul antimicrobian sa fie cat mai larg;
  • sa nu se absoarba sistemic dupa aplicarea locala pe piele sau pe mucoase.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 11 aprilie, 2013, 10:37 Afisari: 19

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *