Prima Pagina » Sanatate A-Z » Urologie » Notiuni de Fiziologie ale Aparatului Urinar

Notiuni de Fiziologie ale Aparatului Urinar

Rinichiul este un organ de importanta vitala si are numeroase functii, dintre care functia principala consta in formarea urinii. Prin aceasta se asigura epurarea (curatirea) organismului se substante toxice. Formarea urinii se datoreste unui mecanism complex de filtrare la nivelul glomerulilor si de reabsorbtie si secretie la nivelul tubilor. Prin filtrarea glomerulara se formeaza urina primitiva (150 1 urina primitiva/24 de ore, din filtrarea a 1 500 1 plasma). Urina primitiva (filtratul glomerular) are compozitia plasmei, dar fara proteine, lipide si elemente figurate. Contine deci apa, glucoza, uree, acid uric si toti electrolitii sangelui.

In faza urmatoare, la nivelul tubilor, care reabsorb cea mai mare parte a filtratului glomerular, se formeaza urina definitiva. Totusi la acest nivel se face o selectare: tubii reabsorb total sau in mare cantitate substantele utile si in cantitate mica, pe cele toxice. Substantele utile sunt substante cu prag, care sunt eliminate prin urina numai cand concentratia lor sanguina a depasit limitele fiziologice (apa, glucoza, NaCl, bicarbonatii etc.). Substantele toxice sunt substante fara prag, eliminarea lor urinara facandu-se imediat ce apar in sange.

Apa este reabsorbita in proportie de 99%, glucoza in intregime (cu conditia ca in sange sa existe mai putin de 1,60 g glucoza %o); sarurile si in particular clorura de sodiu, in proportie variabila (98 – 99%). Substantele toxice nu sunt reabsorbite decat in proportie mult mai mica (33%, uree 75% acid uric). In afara procesului de reabsorbtie, rinichiul are si proprietati secretorii, putand elimina si chiar secreta unele substante, ca amoniacul, cu rol foarte important in echilibrul acido-bazic. Deci, procesul de formare a urinii cuprinde o faza glomerulara, in care prin filtrare se formeaza urina definitiva si o faza tabulara, in care prin reabsorbtie si secretie se formeaza urina definitiva. Caracterul de urina definitiva este dobandit de tubii distali prin procesul de concentrare, sub influenta hormonului retrohipofizar.

Dupa cantitatea de apa pe care o are la dispozitie, rinichiul elimina unele substante intr-o cantitate mai mare sau mai mica de apa, rezultand o urina cu densitate variabila. Urina formata permanent – diureza (1,5 – 2,5 ml/min.) – se depoziteaza in vezica urmara, de unde cand se acumuleaza o anumita cantitate (250 – 300 ml), se declanseaza reflex mictiunea – deschiderea sfincterului vezical si golirea vezicii.

Mictiunea este un act constient, deschiderea si inchiderea sfincterului vezical putand fi comandate voluntar. In afara de functia excretorie (formarea si eliminarea urinii), rinichiul are un rol predominant in mentinerea echilibrului acido-bazic, prin eliminarea de acizi si crutarea bazelor, mentinand pH-ul la cea 7,35.

Rinichii mai asigura constanta presiunii osmotice a plasmei eliminand sau retinand, dupa caz, apa si diferiti electroliti. Secreta unele substante ca renina, cu rol in mentinerea constanta a tensiunii arteriale, elimina unele medicamente, substante toxice etc. In concluzie, rinichii indeplinesc la organism trei functii de baza: functia de epuratie sanguina, functia de mentinere a echilibrului osmotic si functia de mentinere a echilibrului acido-bazic. Alterarea acestor functii conduce la aparitia sindromului de insuficienta renala, urmata uneori de instalarea comei uremice.

Articole Similare:

Ultima actualizare: miercuri, 30 ianuarie, 2013, 16:03

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *