Prima Pagina » Sanatate A-Z » Psihiatrie » Parafrenia

Parafrenia

Parafrenia

Definitie

Delirul cronic sistematizat halucinatoriu, cunosc si sub numele de parafrenie, este “o entitate psihiatrica descrisa de Kraepelin in 1907 si considerata de Bumke ca o forma particulara de schizofrenie. Boala debuteaza in jurul varstei de 40 – 45 de ani si evolueaza in patru faze: faza de incubatie, de elaborare a delirului, de sistematizare si stadiul final, care poate duce la dementa.

H. Ey descrie 3 forme de parafrenie:

  • schizofrenica;
  • melancolica;
  • maniacala.

Simptome

Aspectul general al bolnavului este uneori extravagant, acesta purtand o îmbracaminte originala, astfel exteriorizandu-şi personalitatea fantastica. Percepţiile sunt parazitate de halucinaţii, în cele mai multe cazuri auditive, mai rar olfactive, gustative sau cenestezice, cele vizuale aparand în mod excepţional. Memoria este, în general, pastrata. Uneori pot apare paramnezii (halucinaţii de memorie).

Gandirea este invadata de imaginaţie, devenind deliranta şi ducand la crearea unei lumi fantastice, ireale. Ideile delirante se grupeaza în trei categorii:

  • de influenţa (spiritism, telepatie, hipnoza, unde electromagnetice etc.);
  • de persecuţie (comploturi, conjuraţii);
  • de marire, cu caracter fantastic (profeţi, divinitaţi, etc.).

Afectivitatea variaza în funcţie de etapa de evoluţie şi de conţinutul delirului. Activitatea se poate pastra mult timp la nivel normal, în contrast cu delirul fantastic. Uneori, sub imperiul halucinaţiilor sau delirului, bolnavii pot comite acte violente, cu caracter medico-legal. Conştiinţa bolii lipseşte în toate cazurile.

Evoluţie

Debutul bolii intervine în mod insidios, rareori acut sau subacut, dupa varsta de 35-40 de ani, prin schimbarea dispoziţiei bolnavului. Acesta devine irascibil, neliniştit, banuitor, anxios, rezervat, conturandu-se astfel un delir de persecuţie. Apariţia halucinaţiilor, mai ales auditive, întareşte acest delir.

Boala se desfaşoara în 4 faze (dupa Magnan):

  • faza de incubaţie (analiza subiectiva), se întinde pe parcursul mai multor ani, bolnavul prezinta framantari, cenestopatii, etc.;
  • faza halucinatorie, apariţia halucinaţiilor, în special auditive;
  • faza delirului megalomanic, parafrenul devenind convins ca e o persoana deosebita, foarte importanta (din punct de vedere politic, militar, social, ştiinţific, religios);
  • faza demenţiala, de amnezie progresiva.

Forme clinice

Kraepelin descrie patru forme de parafrenie: sistematica, expansiva, confabulatorie şi fantastica. Roth adauga parafrenia tardiva.

Parafrenia sistematica se instaleaza prin schimbarea lenta şi insidioasa a firii bolnavului, predominand delirul de persecuţie. Delirul este sistematizat, dar sunt prezente halucinaţiile, mai ales cele auditive.

 Parafrenia expansiva (pseudomaniacala), caracterizata prin constituirea unui sistem delirant de marire, megalomanie, erotomanie, pe fondul unei dispoziţii exaltate, euforice, cu excitaţie psihomotorie. Este mai frecvent la femei.

Parafrenia confabulatorie este mai puţin frecventa. Elementul caracteristic îl reprezinta halucinaţiile de memorie (confabulaţiile). Bolnavii exprima stari stranii, bizare, imaginare, cu aspect misterios. Delirul predominant este cel de persecuţie şi megalomanic. Predomina ideile delirante de filiaţie.

Parafrenia fantastica este caracterizata prin apariţia unor idei delirante fantastice, nesistematizate, dar cu pastrarea unei personalitaţi relativ armonioase.

Parafrenia tardiva (de involuţie) apare în decada a 7-a şi a 8-a, fara semne de deficit psihoorganic, sub forma unui delir halucinator bogat. Sunt afectate în special femeile.

Diagnostic

Diagnosticul este îngreunat de lipsa de colaborare a bolnavului. Stabilirea diagnosticului se face pe baza prezenţei delirului sistematizat halucinator, cu predominarea fabulaţiilor, fenomenelor imaginative, a elementelor fantastice.

Diagnostic diferenţial:

Schizofrenia paranoida – delirul schizofrenului este limitat, incoerent, asociat cu destructurarea personalitaţii. Tulburarea deliranta (paranoia) – este caracterizata de lipsa halucinaţiilor, sistematizarea mai activa a delirului, rolul preponderent al interpretarii. Delirul mistic din epilepsie – apare sindromul psihoorganic acut (tulburarea de conştiinţa) sau cronic (fenomene demenţiale), pe langa crizele convulsive. Melancolia deliranta – delirul este fantastic, dar are conţinut de umilinţa, de autoacuzare, de inutilitate, în contrast cu sentimentul de învingator ce apare la parafrenic.

Tratament

Boala este, în principiu, incurabila. Se încearca un tratament complex:

  • medicamentos – sedativ, antipsihotic, halucinolitic;
  • socioterapie;
  • psihoterapie.

Aspecte medico-legale

Delirul în parafrenie este fictiv, imaginativ, cu teme delirante, fantastice, un delir bogat imaginat, cu devansarea dorinţei în imaginar, deseori cu o buna adaptare la realitate. Cu cat delirul imaginativ caştiga în ficţiune, cu atat pierde din periculozitate. Parafrenicii, în comparaşie cu paranoiacii, nu sunt violenţi, planurile lor megalomane fiind aşa de mari încat privesc lumea conflictelor reale de sus, superior, şi „nu se manjesc pentru oase marunte”. În multe cazuri, bolnavul îşi conserva deprinderile, are o atitudine la limita normalului, astfel menţinandu-şi poziţia în profesie, societate, familie, cu pastrarea unei activitaţi cvasinormale pe termen lung. Uneori comportamentul antisocial dat de psihoza parafrenica se poate manifesta prin agresivitate (lovire, ultraj, omucideri), cu caracter bizar, nemotivat. Dupa comiterea faptei comportamentul este straniu, lipsit de comprehensiune.

Ca şi paranoicul, în cadrul expertizei medico-legale psihiatrice parafrenul tinde sa disimuleze.

Articole Similare:

Ultima actualizare: luni, 25 februarie, 2013, 15:05 Afisari: 56

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *