Prima Pagina » Sanatate A-Z » Geriatrie » Patologia Urinara Geriatrica

Patologia Urinara Geriatrica

Patologia Urinara Geriatrica

Manifestarile clinice sunt expresia imbatranirii organelor urinare, alterarilor vasculare si unor cauze cerebrale, psihiatrice si locale. Patologia este dominata de infectia urinara, incontinenta urinara si hipertrofia de prostata.

Infectiile urinare

Infectiile urinare, sunt bolile cele mai frecvent intalnite la persoanele varstnice (20% dintre femei si 10% dintre barbati, dupa 65 ani). Adeseori sunt latente, asimptomatice. O alterare inexplicabila a starii generale, tulburari digestive sau o febra izolata, la un varstnic atrag atentia asupra bolii. Golirea incompleta a vezicii se poate datora unei vezici neurologice, unui prolaps vezical la femeie, unei hipertrofii de prostata la barbat. Imobilizarea la pat, deteriorarea psihica si incontinenta urinara contribuie la aparitia acestei boli.

Incontinenta urinara este frecvent insotita de incontinenta anala dupa cum s-a mai spus, fenomen care favorizeaza infectia perineului. Contribuie la batrani si scaderea diurezei, a apararii imunitare, diabetul (glicozuria este un mediu de cultura prielnic infectiilor urmare), concentrarea urinei, prezenta unei sonde vezicale etc. Escheri-chia coli este cel mai des germen intalnit in infectiile urinare la varstnici. Dintre ceilalti germeni proteus, Klebsiella, Enterobacter, Pseudomonas si Enterococul. Ca simptome apar rareori arsuri vezicale, de obicei apare febra, dureri lombare, alterarea starii generale. Urocultura, cu prezenta a peste 100 000 germeni pe mm, in urina matinala, certifica infectia urinara. Purtatorii de sonde, prezinta aproape obligatoriu infectie urinara, de obicei polimicrobiana. Exista si forme asimptomatice. Tratamentul se bazeaza pe antibio-terapie cu spectru larg si cu difuziune la toate nivelele aparatului urinar expuse infectiei: vezica, prostata, rinichi. Antibioticele se administreaza obligatoriu dupa antibiograma.

Tratamentul se face in general trei saptamani, se repeta urocultura cu antibiograma si eventual se reia tratamentul. Intotdeauna trebuiesc inlaturate obstacolele care intretin infectia.

Incontinenta urinara

Incontinenta urinara, este una din marele probleme ale asistentei geriatrice, alaturi de incontinenta anala, de imobilizare, escare si dementa. Este foarte frecvent intalnita si creste cu inaintarea in varsta. De obicei la bolnavii aflati la domiciliu, incontinenta urinara se intalneste in 10 – 15% din cazuri, in timp ce la bolnavii spitalizati se intalneste in 30 – 40% din cazuri. La domiciliu este si mai greu de stabilit deoarece batranul sau familia, ascund aceasta suferinta din pudoare. Examenul prostatei la barbat si examenul ginecologic la femei este obligatoriu.

Incontinenta de urina poate fi:

  • De stress, sau de efort, prin pierderea involuntara, dupa un efort de tuse, ras, stranut etc. Este mai frecventa la femei si prognosticul este benign.
  • Tranzitorie. Apare ca reactie fie la o afectiune acuta (infectie urmara, pneumonie, febra, stari confuzionale, accidente vasculare cerebrale), fie la o schimbare psihologica (spitalizare, pierderea independentei etc). Repausul prelungit la pat o favorizeaza. Alteori apare datorita faptului ca unii batrani, nu reusesc sa amane declansarea voluntara a mic-tiunii pana ce ajung la toaleta.
  • Incontinenta definitiva, este de obicei neurogena si rareori cauzata de un adenom de prostata sau de o retentie de urina cu mictiuni prin “prea plin”. Alteori poate apare in tabes, diabet cu neuropatie, boala Parkinson etc.

Tratamentul este sarac: psihoterapie, suprimarea obstacolului, exercitii fizice, tratamentul infectiei, reeducare. Medicatia este de asemenea saraca si putin eficace: parasimpaticolitice (Beladona, Atropina) pentru inhibarea reflexului de mictiune, cateterizarea vezicii etc. Batranii cu incontinenta stabila dupa o boala cerebrovasculara, supravietuiesc 1 – 2 ani.

Retentia de urina

Retentia de urina este o tulburare a mictiunii, frecventa in geriatrie, constand in imposibilitatea eliminarii urinii din vezica. Se insoteste de glob vezical (dilatarea vezicii urinare). Poate fi acuta sau cronica. Retentia acuta apare brusc si este pasagera. Dispare dupa tratament sau sondaj vezical. Retentia cronica apare la varstnici, datorita in special hiperfrofiei de prostata. Exista si o forma postoperatorie de competenta chirurgiei. Retentia cronica de urina apare lent si progresiv, dupa o perioada de tulburari de mictiune (Polakiurie – urini frecvente, si Disurie – usturimi la mictiune). Se poate instala dupa o faza de retentie cronica incompleta.

Complicatia obisnuita este infectia urinara, care poate favoriza formarea de calculi intraveziculari si care se poate propaga ascendent la rinichi si anexe. Pot apare retentii acute de urina si in boli infectioase sau in stari toxice. Tratamentul consta in cateterism evacuator, cu o sonda de tip Foley cu carje. La femei se poate utiliza si o sonda metalica sau o sonda Nelaton corect sterilizata si manevrata. Cateterismul prezinta riscuri importante, de aceea bolnavii trebuiesc investigati preventiv. Printre medicamentele care pot perturba mictiunea enumeram: anticolinergicele, neurolepticele, anxioliticele, antihistaminicile si chiar unele siropuri de tuse cu atropina.

Sonda “a demeure” (sonda permanenta), trebuie pe cat posibil evitata. Aceasta combate retentia de urina, dar prezinta mari riscuri. Se poate justifica la batrani cu scurta durata de viata (accidente vasculare cerebrale, boala Alzheimer), daca amelioreaza suferinta. Intretinerea corecta a sondei, previne relativ infectia urinara si obstructia sondei. Irigatiile vezicale cu antibacteriene (Neomicina, Polimixina, Methenamina, Nitrofurazon), au efect temporar. Impregnarea sondei cu antibiotice nu diminua riscul infectiilor.

Prostata la batrani

Adenomul de prostata afecteaza aproape totalitatea bolnavilor varstnici. Diagnosticul se pune insa de obicei tardiv, medicul fiind consultat in stadii avansate. Mictiunile frecvente (polakiuria, disuria, nicturia), sunt semnele principale. Anxietatea este prezenta in special in caz de retentie de urina. Lentoarea jetului este semnificativa. Singurul tratament corect este cura chirurgicala, pe care multi pacienti o evita. Complicatiile cele mai frecvente sunt: infectia urinara, retentia de urina si incontinenta urinara. Exista si tratement conservator. Pentru decongestionarea prostatei se recomanda si masaje (patru masaje in doua saptamani).

Deshidratarea

In practica asistentei varstnicului, deshidratarile se intalnesc adeseori, sunt depistate tardiv, evolueaza sever si se insotesc de numeroase complicatii si stari neurologice. Imbatranirea se insoteste obisnuit de tulburari hidroelectrolitice, cu pierderi de apa si implicit deshidratare. Batranii simt mai putin senzatia de sete. Simptomatologia deshidratarii simple consta in uscarea tegumentelor, prajirea limbii, senzatie de sete, apatie, depresie, disfagie, hipotensiune ortostatica, caderi, coma, oligurie si urini concentrate. Tulburarile expuse favorizeaza trombozele, in special cele cerebrale si coronariene. Depletia hidrica se insoteste si de depletie hidroelectrolitica, cu pierderi mari de Na. Deshidratarea apare in special in sezonul calduros, in stari febrile cu transpiratii abundente. Tratamentul consta in inlocuirea apei pierdute, per oral, sau la nevoie parenteral. Cand apar si pierderi de Na, se administreaza solutii saline. Mai importanta este insa prevenirea deshidratarii. O complicatie grava este si coma hiperosmolara.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 28 februarie, 2013, 13:44 Afisari: 78

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *