Prima Pagina » Alimentatie si Diete » Patologiile Alimentare

Patologiile Alimentare

Patologiile Alimentare

Patologiile de origine alimentara pot fi determinate de doua cauze mai importante.

1. Nerespectarea cerintelor igienice in alcatuirea ratiei alimentare. Din cauza lipsei, insuficientei, excesului sau dezechilibrului unor factori nutritivi in ratia alimentara (avitaminoze, hipovitaminoze, rahitism, pelagra, obezitate, ateroscleroza etc.), in organism pot aparea tulburari profunde, care sa duca la imbolnaviri.

2. Nerespectarea cerintelor igienico-sanitare in circuitul alimentelor in timpul prelucrarii, pastrarii si transportarii produselor alimentare la intreprinderile de alimentatie publica sau in conditii de familie poate duce la aparitia intoxicatiilor alimentare, bolilor contagioase sau helmintozelor.

Poluarea produselor agricole provoaca intoxicatii cronice, iar uneori intoxicatii acute la populatia care foloseste aceste produse. La propunerea Organizatiei Mondiale a Sanatatii, au fost stabilite 4 forme de alimentatie incorecta, care provoaca patologii.

1. Alimentatia insuficienta sau subalimentatia (din punct de vedere cantitativ). In acest caz, alimentele ingerate nu aduc cantitatea adecvata de energie, organismul fiind nevoit sa elibereze energia din propriile tesuturi, si anume:

  • din grasimea de rezerva;
  • din tesutul muscular;
  • din parenchim etc.

Ca urmare a acestei situatii, in organism apar urmatoarele perturbari:

  • incetinirea ritmului de crestere la copii;
  • scaderea in greutate;
  • reducerea volumului maselor musculare;
  • casexie;
  • reducerea metabolismului;
  • scaderea activitatii umane;
  • diminuarea rezistentei organismului la agresiunile microbiene, la substantele toxice si alte nocivitati de mediu.

Perturbarile sus-numite se explic a prin diferite boli insotite de diaree, varsaturi, insuficiente enzimatice, rezectii gastrice, hepatite si pancreatite cronice, intoxicatii cronice etc.

Lipsa alimentelor provoaca aparitia subnutritiei, care este o stare patologica determinata de o disponibilitate redusa de substante nutritive, in special de scaderea aportului proteic, cu aparitia de modificari morfo-functionale in organele si tesuturile de importanta vitala.

Dupa etiologia ei, denutritia poate fi:

  • primara;
  • secundara.

Forma primara se explica prin lipsa alimentelor. Forma secundara se poate datora unor tulburari de ingestie, digestie sau metabolizare. Din acest punct de vedere, deosebim urmatoarele forme de subnutritie:

  • distrofia proteica;
  • hipo- si avitaminozele;
  • rahitismul;
  • anemiile nutritionale;
  • gusa endemica, caria dentara s.a.

Clinic, deosebim malnutritia copilului si cea a adultului. Subnutritia copilului este mai grava si are 3 stadii:

  • I – compensat;
  • II – decompensat;
  • III – de vindecare.

Dupa pierderile in greutate, deosebim 3 grade de subnutritie:

  • gradul 1 – greutatea copilului constituie 76-90% din greutatea ideala;
  • gradul 2 – 61-75% din greutatea ideala;
  • gradul 3 – sub 60% din greutatea ideala.

Subnutritia adultului are 3 stadii:

  • I – compensat: scaderea greutatii corporale sub 15%, prin disparitia tesutului adipos si atrofia tesutului muscular;
  • II – decompensat: se caracterizeaza prin reducerea importanta a greutatii corporale, apare pigmentarea pielii, uneori eritem pe maini si picioare, pielea devine uscata, mucoasa bucala si linguala capata o culoare rosie-aprinsa, apare gingivita, stomatita, diareea, proteinemia, scade rezistenta la infectii;
  • III – de vindecare.

Boala Kwashiorkor apare dupa o perioada lunga de alimentatie saraca in proteine de calitate si se caracterizeaza prin urmatoarele simptome: intarziere in crestere, edeme, hipotrofie musculara, diaree, modificari ale pielii, infectii cutanate, apatie, hepatomegalie cu infiltratie grasa, hipoproteinemie, anemie.

Malnutritia proteica poate lasa urme si in dezvoltarea mintala, in capacitatea de a invat a. Profilaxia ei cuprinde o alimentatie cu produse bogate in proteine de calitate.

Avitaminoza este o patologie care apare in urma lipsei unei vitamine in ratia alimentara. Ea se manifesta ca o boala bine definita, cu o simptomatologie evidenta si specifica.

Hipovitaminoza apare atunci cand ratia alimentara contine o vitamina, insa intr-o cantitate insuficienta pentru necesitatile organismului. Simptomele hipovitaminozei sunt putin evidente, mai nespecifice decat cele ale avitaminozei. Deseori, ea se manifest a numai printr-o stare generala alterata, o capacitate de munca mai scazuta, o stare psihica deficitara, o rezistenta scazuta la infectii.

Avitaminozele si hipovitaminozele pot aparea nu numai din cauza insuficientei vitaminelor din ratie, ci si din cauza absorbtiei lor deficitare, a utilizarii lor defectuoase si a distrugerii lor in organism. Asemenea tulburari pot avea loc in cazul bolilor gastrointestinale, hepatice, al unor maladii metabolice etc.

Hipovitaminozele constituie o important a problema de sanatate publica in intreaga lume, afectand, in anumite perioade ale anului, mai ales primavara, un contingent important de populatie.

2. Supraalimentatia (folosirea alimentelor intr-o cantitate mai mare decat este necesar) are 2 forme:

  • absoluta (abuzuri alimentare);
  • relativa (cheltuieli de energie reduse).

Deseori, aceeasi persoana are ambele forme de supraalimentatie. Hiperconsumul de alimente este favorizat de anumiti factori, ca:

  • insusirile senzoriale atragatoare ale bucatelor;
  • unele persoane pot fi calmate de o masa bogata.

Reducerea consumului de energie este determinat a, in primul rand, de viata sedentara, de mecanizarea si automatizarea proceselor de munca. Ca urmare, hiperconsumul de alimente si reducerea consumului de energie pot duce la instalarea obezitatii, dislipidemiei, aterosclerozei, diabetului, fluorozei, hepatitelor cronice etc.

In ultimii ani, obezitatea a devenit o boala cronica foarte raspandita in randurile populatiei.

Individul este obez atunci cand tesutul adipos este hipertrofiat. O persoana se considera normo-ponderala daca greutatea ei este de + – 10% fata de greutatea ideala, calculata dupa formula Broca. Iar daca cantareste cu 10-20% mai mult decat greutatea ideala teoretica, se considera supraponderala. Obezitatea este moderata, daca greutatea depaseste greutatea ideala cu 30%, si importanta – cu 40%.

Se disting 3 feluri de obezitate:

  • ginoida;
  • androida;
  • generalizata.

Obezitatea de tip ginoid – masele adipoase predomina in jumatatea inferioara a corpului; se intalneste mai frecvent la femei.

Obezitatea de tip android – masele adipoase predomina la nivelul fetei, gatului, toracelui; se intalneste mai frecvent la barbati.

Obezitatea generalizata – tesutul adipos se dezvolta abundent in tot organismul.

In functie de modul de constituire, obezitatea se diferentiaza in:

  • hiperplazica;
  • hipertrofica;
  • mixta.

Obezitatea hiperplazica se caracterizeaza prin cresterea numarului de celule adipoase. Acest tip de obezitate incepe din primele luni de viata – cu supraalimentatia, la care se adauga si factorii genetici. Obezitatea hipertrofica consta in cresterea numarului celulelor adipoase, datorita acumularii de trigliceride. Se intalneste mai des la femei dupa 20 ani; uneori dupa sarcina. Daca consumul de energie creste, cantitatea de trigliceride scade, reducandu-se si volumul lor.

Numarul obezilor variaza in functie de varsta:

  • la scolari – 1%;
  • la pubertate – 5%;
  • la adolescenti – 15%;
  • la adulti in varsta – pana la 50%.

Forma mixta de obezitate cuprinde subiectii cu procentaj mediu de obezitate (+ – 40%) si cu leziuni clinice metabolizate asociate. Supraponderea se reduce relativ usor, cu ajutorul regimurilor restrictive.

Influenta obezitatii asupra functiilor organismului:

Aparatul cardiovascular – Obezitatea genereaza complicatii mecanice si metabolice cardiovasculare. Multi autori sustin ca obezitatea este un factor de risc coronarian; deseori provoaca accidente vasculare.

Aparatul respiratior – Functiile respiratorii pot fi modificate prin mecanisme legate de suprapondere si indirect, datorita tulburarilor hemodinamice. Obezitatea agraveaza dispneea.

Aparatul locomotor – De cele mai multe ori, obezitatea se asociaza cu artroza, cea mai des afectata fiind articulatia coxo-femurala.

Aparatul genital – Deseori, au loc tulburari ale functiei ovariene si disfunctii gonadice.

Profilaxia obezitatii

Profilaxia obezitatii cuprinde 2 perioade:

  • de slabire;
  • de mentinere a greutatii atinse in urma slabirii.

Slabirea trebuie sa fie moderata si constanta, incat sa duca la normalizarea metabolismelor glucidic si lipidic. Succesul profilaxiei necesita inlaturarea cauzei ce a determinat cresterea in greutate. Punctul esential al tratamentului dietetic in obezitate este restrictia calorica si regimurile de echilibrare energetica.

Criteriile unui bun regim restrictiv sunt:

  • sa contina un nivel caloric redus;
  • sa fie echilibrat nutritional;
  • sa fie urmat obligatoriu de regimuri de stabilizare;
  • sa fie usor de realizat economic.

Mare importanta in profilaxia obezitatii are cresterea activitatii fizice.

3. A treia forma de alimentatie nerationala este alimentatia specifica – calitativ neadecvata, cand in ratia alimentara lipseste una ori cateva substante necesare.

4. Si ultima forma de alimentatie nerationala este alimentatia neechilibrata, cand nu se respecta raportul dintre substantele nutritive.

Articole Similare:

Ultima actualizare: luni, 11 martie, 2013, 12:41 Afisari: 62

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *