Prima Pagina » Sanatate A-Z » Medicina Interna » Pericardita Acuta

Pericardita Acuta

Definitie

Inflamatie acuta a pericardului, cu aparitia la inceput a unui exsudat fibrinos (pericardita uscata) si apoi serofibrinos (pericardita cu lichid). Apare rar izolata, fiind de obicei asociata unei leziuni endocardice sau miocardice. Exista deci o pericardita uscata si una exsudativa (cu lichid). Dupa natura lichidului ultima poate fi serofibrinoasa, hemoragica, purulenta si chiloasa.

Etiopatogenie

Reumatismul articular acut, tuberculoza si pericardita acuta benigna (probabil de nautra virotica sau alergica) sunt cele mai frecvente cauze. Mai rar se intalnesc forma purulenta (cu pneumococ sau stafilococ), pericardita din uremie, din infarctul miocardic, din mixedem, neoplasme si diateze hemoragice.

Anatomie patologica

Forma uscata prezinta depozite de fibrina si uneori false membrane pe foitele pericardului. In forma cu lichid apare un revarsat care depaseste rar 1 – 2 litri. Lichidul poate fi serofibrinos, hemoragie sau purulent.

Simptome

Pericardita uscata are tablou clinic variabil, frecvent trecand neobservata, mascata de boala de baza. Primul semn caracteristic este durerea retrosternala, cu iradiere spre umarul si zona supraclaviculara stanga, agravata de inspiratia profunda si pretand la confuzia cu infarctul miocardic. Al doilea semn caracteristic este frecatura pericardica, zgomot independent de sistola si distola, superficial si variabil de la o zi la alta. Dispare pe masura ce apare lichidul.

Pericardita uscata se poate vindeca sau poate evolua catre o pericardita cu lichid; pericardita exsudativa (cu lichid) se caractrizeaza prin diminuarea sau disparitia durerii precordiale, cu accentuarea dispneei, uneori foarte intensa, obligand bolnavul sa ia anumite pozitii care o amelioreaza: pozitia sezand si aplecat inainte sau pozitia genu-pectorala. In functie de boala de fond si de cantitatea de lichid, apar semne toxiinfectioase, febra cu frisoane, transpiratie, astenie, tahicardie si semne de compresiune a organelor din jur (disfagie, tuse, cianoza).

Diagnostic

Exameul fizic aduce importante elemente diagnostice: la percutie, marire a matitatii cardiace de la o zi la alta, iar la auscultatie, asurzirea zgomotelor inimii si, uneori, persistenta frecaturii. De la o cantitate de cel putin 300 ml lichid, semnele fizice devin nete.

Examenul radiologic este un pretios mijloc de precizare a diagnosticului: volumul inimii creste, dispar arcurile si pulsatiile, inima ia o forma triunghiulara sau de carafa.

Punctia pericardica confirma existenta lichidului si permite stabilirea naturii sale (serofibros, hemoragie, purulent). Cand lichidul pericardic devine brusc abundent, atriul drept si marile vene sunt comprimate, presiunea diastolica ventriculara creste, in timp ce volumul sistolic scade si apare tamponada cardiaca, cu tablou de insuficienta cardiaca hipodias-tolica.

Durerea si dispneea se accentueaza, apar disfagie, greturi, durere abdominala, anxietate mare, transpiratii, polipnee si stari confuzionale. Creste staza retrograda si apar turgescenta exagerata a venelor jugulare, pulsatii exagerate ale venelor gatului, cianoza periferica, tahicardie, hipotensiune, diminuarea zgomotelor inimii, marirea rapida a inimii (clinic si radiologie), hepa-tomegalie si cresterea presiunii venoase. Tamponada cardiaca impune, de urgenta, punctia evacuatoare a pericardului.

Forme clinice

Pericardita reumatismala apare in cursul unui reumatism articular acut, mai ales la tineri, si este asociata de obicei cu o miocardita si o endocardita. Lichidul lipseste sau este redus, fiind de obicei serofibrinos, rareori hemoragie.

Pericardita tuberculoasa este secundara de obicei unei tuberculoze pulmonare. Lichidul este abundent, serofibrinos si uneori hemoragie. Endocardita si miocardita sunt absente. Uneori, se insoteste de o pleurezie sau de o peritonita, realizand tabloul clinic numit poliserozita. Evolutia spre pericardita constrictiva este posibila.

Pericardita acuta benigna se caracterizeaza prin debut brutal, dureros, de obicei la un tanar. Regreseaza spontan.

Evolutie si prognostic

Evolutia si prognosticul depind de forma clinica si afectiunea de fond. Prognosticul este sever in tamponada cardiaca, formele cu lichid abundent, cu pancardita sau cu insuficienta cardiaca.

Tratament

Tratamentul este in primul rand etiologic:

  • in pericardita tuberculoasa: tuberculostatice;
  • in pericardita reumatismala: tratamenul R.A.A.;
  • in pericardita acuta benigna, vindecarea spontana; corticoterapia si salicilatul de sodiu dau rezultate bune;
  • in pericardita purulenta: antibiotice in doze mari, dupa natura germenului; in acest sens se indica tratamentul parenteral sau local (intrapericardic) cu Penicilina (pentru pneumococ sau streptococ), cu Meticilina (1 g) sau Oxacilina (0,5 g), cand germenul este stafilococul, sau cu  Gentamycin  (5-15  mg), in cazul  bacililor gramnegativi;  hidrocortizonul, intracardiac, impiedica organizarea fibroasa a exsudatelor; la nevoie drenaj chirurgical.

In caz de lichid abundent, se procedeaza la punctie evacuatoare. In rest, tratament simptomatic: sedarea durerii cu analgetice sau punga cu gheata precordial. Repausul si dieta completeaza tratamentul.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 24 ianuarie, 2013, 10:52

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *