Prima Pagina » Corpul Uman » Sistemul Digestiv » Peritoneul

Peritoneul

Peritoneul este o seroasa. Aceasta seroasa este formata din doua foite – foita parietala si foita viscerala.

Foita parietala acopera fata interna a peretilor abdominali, iar la nivelul peretelui posterior inveleste cei doi rinichi, marile trunchiuri vasculare (aorta si vena cava inferioara), lanturile simpatice latero-vertebrale, nervii splanhici si plexuri nervoase, precum si formatiuni vasculare si ganglionare limfatice. De pe acest perete foita parietala din dreapta si cea din stanga, se alatura si se continua spre anterior pentru a inveli, partial sau aproape total, segmentele tubului digestiv si glandele sale anexe, in plus si splina.

Aceste prelungiri peritoneale contin pe langa tesut conjunctiv, si elemente vasculare si nervoase destinate viscerelor.

Ele iau diferite denumiri, cum ar fi:

  •  mezouri, cand leaga peretele de un segment al tubului digestiv;
  •  epiplooane (epiploon, gr. = plutitor), cand leaga doua viscere intre ele;
  •  ligamente, cand leaga unele viscere direct de perete.

In cursul dezvoltarii embrio-fetale segmentele tubului digestiv subdiafragmic sufera diferite torsionari si acolari (alipiri) impreuna cu peritoneul, ajungand, de la forma simpla tubulara, initiala, a intestinului primitiv, la dispozitia complexa de dupa nastere.

Foita viscerala a peritoneului continua precedenta, acoperind viscerele.

Intre cele doua foite, parietala si viscerala, se formeaza cavitatea peritoneala, care contine cativa ml de lichid peritoneal, de mare importanta functionala, cum ar fi facilitarea mobilitatii unor segmente ale tubului digestiv.

Peritoneul mai prezinta si unele functii foarte importante cum ar fi:

  •  absorbtia unor lichide de secretie sau de transudatie, dar si a unor solutii introduse in diferite scopuri in cavitatea peritoneala;
  •  functia fagocitara cu rol de curatenie si drenaj a cavitatii;
  •  functia senzitiva data de terminatiile nervoase libere sau incapsulate, ce realizeaza fenomene reflexe la unele incitatii nociceptive.

Cavitatea peritoneala este impartita in doua cavitati: marea cavitate peritoneala, cea mai intinsa, si mica cavitate peritoneala.

Marea cavitate peritoneala este impartita de colonul transvers si mezoul sau, care au o dispozitie aproape orizontala (intre virfurile coastelor 10 dreapta si 8 stinga), in doua etaje- supramezocolic si submezocolic.

In etajul supramezocolic gasim, de la dreapta la stinga, trei loje viscerale: hepatica, gastrica si splenica.

In etajul submezocolic intilnim cadrul colic de forma unui U inversat, ce se intinde spre peretii laterli, iar in interiorul cadrului colic sunt ansele intestinului subtire. In pelvis pe peretele posterior colonul se continua cu rectul, anterior de care se gasesc mai intii organele genitale si apoi vezica urinara (in spatele simfizii pubiene), toate acoperite partial de peritoneu.

Intre toate aceste loje viscerale se delimiteaza si diferite spatii peritoneale.

Mica cavitate peritoneala (bursa omentalis) este un spatiu mult mai restrins situat in spatele stomacului. Ea comunica cu marea cavitate peritoneala printr-un mic orificiu din daratul pedicului hepatic, pedicul ce se gaseste in partea dreapta a micului epiploon, ce leaga mica curbura gastrica de hilul hepatic.

Articole Similare:

Ultima actualizare: miercuri, 2 noiembrie, 2011, 15:23

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *